Război întru Cuvânt

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

“(…) Iar Iisus le-a raspuns, zicand: A venit ceasul ca sa fie preaslavit Fiul Omului.

Adevarat, adevarat zic voua ca daca grauntele de grau, cand cade in pamant, nu va muri, ramane singur; iar daca va muri, aduce multa roada.

Cel ce isi iubeste sufletul il va pierde; iar cel ce isi uraste sufletul in lumea aceasta il va pastra pentru viata vesnica.

Daca-Mi slujeste cineva, sa-Mi urmeze, si unde sunt Eu, acolo va fi si slujitorul Meu. Daca-Mi slujeste cineva, Tatal Meu il va cinsti. Continuare »

3 Comentarii »

OMILIE A MITROPOLITULUI AUGUSTIN DE FLORINA ÎN SFÂNTA ŞI MAREA LUNI

MÂNECĂM SPE LUMINĂ?

„De noapte mânecă duhul meu către Tine, Dumnezeule, pentru că

lumină sunt poruncile Tale pe pământ”

Primul din cele patru stihuri care însoţesc aliluiarul la începutul slujbei Mirelui în serile Săptămânii Mari spune: „De noapte mânecă duhul meu către Tine, Dumnezeule, pentru că lumină sunt poruncile Tale pe pământ” (Isaia 27, 9).

Ce vrea să spună asta? Continuare »

Nu exista comentarii »

- 21 de ani de la adormirea intru Domnul, 50 de ani de la botezul din temnita

Cititi si:

• PARINTELE NICOLAE STEINHARDT – 20 DE ANI DE LA PLECAREA LA HRISTOS. “Jurnalul fericirii” in actualitate
• Cronica prigoanei: 50 de ani de la PROCESUL INTELECTUALILOR (I)
• CRONICA PRIGOANEI: 50 DE ANI DE LA PROCESUL INTELECTUALILOR (II) – Marturiile zguduitoare ale Monicai Pillat

***

IN MEMORIAM PARINTELE NICOLAE STEINHARDT – BOTEZUL (prima parte) – Emisiune de Antoaneta Velcovici la Radio Romania

***

Nu-L credem, nu ne credem…

“5 Martie 1960

Duba ne-a adus, mergînd încet şi hurducăind, de la Malmaison la Jilava, înainte de prînz. Coborîm: Fortul 13. Primirea ne-o face locotenentul Ştefan, carură de primat, facies de antropoid, gesturi şi căutătură de sergent de colonie penitenciară într-un film negru. Ii face multă plăcere, îşi joacă rolul cu încetinitorul, cum şi-ar fila îndelung cărţile un cartofor.

Petrecem restul zilei într-o celulă de carantină, mică, neînchipuit de murdară, tinetele nedeşertate. Seara suntem transferaţi la şerpărie, vastă peşteră, sinistră, împuţită, care deşi luminată electric păstrează o seamă de unghere întunecoase.

Totul — ca de atîtea ori în atîtea locuri penitenciare, dar acum e primul contact – se arată în aşa măsură de lugubru şi apăsător încît nu pare a fi real. Incîntătoare e prezenţa doctorului Voiculescu, foarte îmbătrînit, numai oase, blînd, manierat, paşnic, nobil, vioi la minte, dar frint de oboseală.

Ciudată senzaţie de imensă fericire. Motive: Continuare »

10 Comentarii »

“Cum putem noi să dormim sau să lipsim de la biserică cînd Hristos priveghează şi se roagă pentru toată lumea? Cum putem noi să rîdem şi să bem cînd Fiul lui Dumnezeu este dat în mîinile hulitorilor şi ucigaşilor necredincioşi? Cum putem noi să mîncăm acum cînd Domnul vieţii, posteşte şi suspină pentru noi? Cum să lipsim de la biserică acum, cînd Hristos este trădat de propriul său ucenic şi este vîndut iudeilor ca să fie judecat şi răstignit? 

Să mergem săptămîna aceasta după Iisus Hristos, pe drumul Crucii, care pentru noi este drumul vieţii, al iertării şi al mîntuirii. Fără acest drum nimeni dintre oameni nu se poate mîntui”.

(Parintele Cleopa in: DUMINICA INTRARII IN IERUSALIM A IMPARATULUI SMERENIEI: “Daca ai fi cunoscut si tu in ziua aceasta cele ce sunt spre pacea ta…”)

***

Sf. Nicolae Velimirovici: Să iubeşti pre Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta. (Matei 22:37)

1. În această săptămână urmează paşii Domnului Hristos şi fii mereu alături Lui, spre deosebire de judecătorii şi chinuitorii Lui. Şi iubeşte-L cu toată inima ta.

2. Mută-te duhovniceşte în acele zile şi în acele întâmplări, şi sărută-I poala şi mânecile veşmintelor, nu îndepărta inima ta de la El. Când îi auzi pe prigonitorii Lui cum şoptesc: „Vinovat e!” tu strigă-le în urechi: „Drept e!” Iubeşte-l pe Cel ce te iubeşte, cu toată inima ta!

3. Când Evreii Îl pălmuiesc, tu întinde mâna ta în apărare şi primeşte palma în locul Lui. Când Îl scuipă, tu spune: „Scuipătorilor, ce veţi arunca unii altora în faţă, dacă asupra Lui folosiţi tot scuipatul vostru, toată alcătuirea voastră?” Continuare »

4 Comentarii »

• Evanghelia Sarbatorii Intrarii in Ierusalim
• Intrarea Domnului in Ierusalim – “Inceputul Crucii” - meditatie duhovniceasca
• Lazare, suflete, vino afara!

• Cantari la Duminica Floriilor (Intrarii in Ierusalim)
• Troparul Sambetei lui Lazar si al Floriilor (“Invierea cea de obste…”) – Man. Putna:

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

• Catavasiile Floriilor – Corul Athos:

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

***

Sf. Luca al Crimeei – Litera omoară, iar duhul dă viaţă

“Acum prăznuim unul dintre cele mai mari evenimente din viaţa pământească a Domnului nostru Iisus Hristos: intrarea Lui sărbătorească în Ierusalim. În zilele acelea, cetatea era plină cu oameni veniţi de pretutindeni la marea sărbătoare a Paştilor. Ea răsuna de zvonurile privitoare la Marele Proroc şi Făcător de minuni din Nazaret, Ce tocmai săvârşise cea mai mare dintre nenumăratele Sale minuni – învierea lui Lazăr, care zăcuse patru zile în mormânt, şi aştepta sosirea Lui, şi se pregătea să îl întâmpine sărbătoreşte. Continuare »

10 Comentarii »

… şi un altul se va scula după ei; el se va deosebi de cei dinaintea lui şi va doborî la pământ trei regi. Şi va grăi cuvinte de defăimare împotriva Celui Preaînalt şi va asupri pe sfinţii Celui Preaînalt, şi îşi va pune în gând să schimbe sărbătorile şi legea, şi ei vor fi daţi în mâna lui o vreme şi vremuri şi jumătate de vreme. (Daniel 7, 24-25)

Umanismul nu a fost niciodata ce se pretinde: o ideologie seculara lipsita de ceea ce, dispretuitor, arata cu degetul indeosebi la crestinism: obscurantism, misticism, ritualism, feudalism. Nu, cu totul dimpotriva, umanismul (de la Iluminism pana la cel actual, european, progresist, ecologist etc.) este profund irational, “dogmatic” in acceptiunile sale pe care le “vinde” drept certitudini (in ciuda chiar a dovezilor stiintifice) uzurpand, practic, locul credintei. Umanismul este ideologia care, pe planul gandirii, a facut ceea ce au facut iluministii franc-masoni pe planul politic: au scuturat jugul Bisericii si al stapanirii binecuvantate de Dumnezeu si au instaurat jugul lor cel josnic. Pe planul gandirii, umanismul a detronat credinta, aspiratia dreapta catre absolut a omului, exiland-o in relativitate, si au pretins pentru ideologia lor statutul de adevar absolut.

Drept exemplificare, regimul revolutionar francez care a decapitat regalitatea la propriu, in varianta sa cea mai radicala in care programul iluministilor si-a aratat adevarata fata, anume TEROAREA, a inlocuit calendarul obisnuit tinut de Franta cu unul total nou, in care lunile erau re-denumite. Schimbarile nu s-au oprit aici… Au fost instituite inclusiv sarbatori, ritualuri ale noii lumi revolutionare care le inlocuiau pe cele catolice, centrul acestor sarbatori fiind La Fete de La Raison (Sarbatoarea Ratiunii).

Aceasta a fost inlocuita ulterior de un Cult al Fiintei Supreme, la initiativa deistului Robespierre, care proclama existenta unei “religii naturale” ce implica recunoasterea unei entitati “supreme” si a imortalitatii sufletului. Cultul acestei religii naturale se manifesta prin organizarea unei serii de sarbatori “civice”, menite promovarii “valorilor” Secolului Luminilor, cum ar fi “Prietenia”, “Fraternitatea”, “Genul Uman”, “Copilaria”, “Tineretea” si “Fericirea”. Robespierre chiar era convins ca e nevoie de realizarea unei astfel de unitati mistice in jurul Cultului sau pentru ca “pacea si fericirea” sa fie instaurate. (Sa fie oare vorba de un cult masonic?). Semnificativa idolatrizare si ritualizare a Ratiunii si a “valorilor luminilor”!

Sarbatorirea Fiintei Supreme

Marturiile vremii arata inclusiv cum a fost “sarbatorita” Ratiunea: bandele de sans-culots (un fel de lumpenproletariat al epocii, masa de manevra a revolutionarilor iluministi) au devastat bisericile catolice, au distrus crucifixele si tablourile “sfintilor” catolici pentru a face loc, in biserica, celebrarii cultului Ratiunii, cu altar nou, statui ale filosofilor care erau luati drept mentori ai revolutiei. O tanara intruchipa Zeita Ratiunii. Continuare »

11 Comentarii »

• Evanghelia Invierii lui Lazar
• Troparul Sambetei lui Lazar si al Floriilor – Man. Putna
• Axionul din Sambata lui Lazar - Anghelos
• Icoana invierii lui Lazar
• Mormantul lui Lazar din Betania

LAZAR, ADICA… EU

In Lazar, cel mort de patru zile, ne regasim insesi sufletele noastre omorate de patimi, de energiile ucigase ale duhurilor necurate carora le dam drepturi asupra-ne prin pacat, peste care am asezat apoi, pecetluindu-ne moartea, piatra de mormant a indreptatirii, a suficientei, a superficialitatii, a indaratniciei, intr-un cuvant: a ne-pocaintei. Asa ca, atunci cand Hristos striga cu glas mare, inainte de a merge spre Patima Sa, “Lazare, vino afara!“, pe noi ne striga! Pe noi ne cheama afara din duhul pustiitor si ucigas al lumii acesteia “moderne”, din inchistarea egoismului, a mandriei, a “desteptaciunii” si a incapatanarii noastre, noua ne cere sa iesim din impietrire, din nesimtirea sufleteasca, sa ne scuturam de toate legaturile rautatii, ale desertaciunilor, ale duhului lumesc si de toate complicitatile cu idolii de astazi, sa inviem din lancezeala calduta a comoditatilor si prejudecatilor  mintii noastre autonome.

Noi, de multe ori, stam intr-o asteptare nedefinita ca ceva miraculos sa ni se intample, din afara, ca Dumnezeu sa faca ceva extraordinar si sa ne schimbe fara nici o osteneala din partea noastra. Si totusi… putem face si ceva mai mult decat sa asteptam! Ce mai asteptam, de fapt, cand Mantuitorul e aici de atata timp si ne striga cu durere: Vino afara! Continuare »

8 Comentarii »

Cuvantul lui Dumnezeu – Cultura Duhului

Mi-am propus sa incep cuvantul meu apeland la cuvantul Mantuitorului: “Cerul si pamantul vor trece, dar cuvantul Meu nu va trece”. Ce este cuvantul? Noi suntem obisnuiti sa-l intelegem ca un mod de a face contact unii cu altii, de a face un schimb de informatii. Dar vedem in Scriptura altfel de lucruri spuse despre cuvant. “Intru inceput era Cuvantul si Cuvantul era catre Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvantul”. “Si Cuvantul trup S-a facut”. “Zis-a Dumnezeu: Sa fie lumina, si a fost lumina”. Si orice a spus Dumnezeu prin cuvant, s-a facut. Iarasi revin la cuvintele Mantuitorului, cand a spus: “Cuvintele Mele sunt duh si ele sunt viata”.

Ce este cuvantul? Cum sa intelegem? Continuare »

11 Comentarii »

• Marturiile icoanei – BUNAVESTIRE
• Cuvinte la Buna Vestire a Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu - Sf. Luca, Arhiepiscopul Crimeei
• “Faca-se voia Ta in mine, Doamne, fie puterea Ta in mine, care biruieste toate!”
• FIE MIE DUPA CUVANTUL TAU, DOAMNE! (Parintele Savatie)
• Din Patericul Maicii Domnului (1) – “BUCURA-TE, CEEA CE ESTI PLINA DE HAR, MARIE…”

*

• Acatistul Buneivestiri (text)
• CANTARILE BUNEI-VESTIRI (VIDEO)
• Cantari ale Bunei-Vestiri (format mp3, inclusiv acatiste audio)
• Aparatoare Doamna - mai multe versiuni

***

“Astazi este incepatura mantuirii noastre si aratarea tainei celei din veac: Fiul lui Dumnezeu – Fiu Fecioarei se face si Gavriil Darul bine il vesteste…”.

MAI STIM A AUZI VESTEA BUNA CEA MAI PRESUS DE LUME?

Atat de mult ne-am obisnuit cu vestile (mai mult proaste) de zi cu zi si intr-atat viata noastra sta sub semnul grijilor, al stresului, al amagirilor, al simulacrelor de tot felul si al cenusiului cotidian, incat chiar si cei care si-au pastrat aprinsa candela plapanda a credintei abia daca mai pot percepe, prinsi in mijlocul intunericului acestei lumi, intelesul acestei mari Sarbatori. Despre Vestea cea Buna pe care o primim inca o data si noi acum, Sf. Isaac Sirul spunea ca este “cel mai binecuvantat si mai imbucurator fapt care ar fi putut sa se intample neamului omenesc“. Este un eveniment care ne priveste pe fiecare personal si care, daca i-am constientiza “miza” pentru viata noastra vesnica, ar trebui sa ne umple de bucurie negraita.

Dar cum sa pretuim acest Dar coplesitor care ni se face si cum sa ne bucuram de el cu adevarat daca noi nu am avut si nu avem “Sus inimile” (cum ni se cere in Liturghie), daca noi nu am ajuns sa insetam si sa flamanzim efectiv dupa Dumnezeu, daca noi ne-am indestulat din roscovele desertaciunilor acestei lumi, cautand “implinire” si “satisfactie” in cele pamantesti? Bucuria mantuirii, cum ne spune acelasi mare Isaac Sirul, vine numai cand simtim ca totul este pierdut, ca noi suntem pierduti si cand ne-am dezlipit inima de orice nadejde a lumii acesteia. Ce folos sa ni se spuna ca astazi incepe Mantuirea noastra, daca noi nu am asteptat cu “disperare” aceasta Mantuire, daca noi nu am tanjit sa fim salvati de nimic, daca nu ne-am simtit sufletul bolnav pe moarte si fara sansa de vindecare, daca nu ne-am simtit singuri si straini in aceasta lume si nu am asteptat cu mainile tremurande intinse spre cer “minunea straina” care sa ne smulga din deznadejde?

“Fericiti cei ce plang, ca aceia se vor bucura“. Continuare »

12 Comentarii »

• “Altă dată maica a spus: Nu te întrista pentru că nu vezi în tine nimic bun, chiar nici nu căuta nimic bun în tine. Binele omenesc este urâciune în faţa lui Dumnezeu. Bucură-te de neputinţa şi de slăbiciunea ta. Adevăratul bine este Dumnezeu, El este înţelepciunea, El este şi puterea. Roagă-te ca El să-ţi umple inima, ca El, ca o lumină adevărată, să-ţi lumineze mintea, ca El să fie puterea ce lucrează în tine, ca El să domnească în tine. Iar tot ce este al tău va rămâne pentru totdeauna neputincios şi slab. Să te rogi aşa: facă-se voia Ta în mine, Doamne, fie puterea Ta în mine, care biruieste toate si înfricoşează toate. Toată viaţa ta să fie o năzuinţă către Dumnezeu. In timpul ispitelor şi al bolii, în orice stare s-ar afla sufletul tău, printr-un singur cuvânt îndreaptă-ţi gândurile către Dumnezeu. Trebuie să treci prin toate neputinţele fireşti şi să tinzi către Dumnezeu. Tu eşti călugăr, iar cinul călugăresc de aceea se şi numeşte îngeresc, pentru că monahul, asemenea îngerului, trebuie să tindă către Dumnezeu”. Continuare »

9 Comentarii »