Trăiesc flămând (Dor)

Trăiesc flămând, trăiesc o bucurie,

Frumoasă ca un crin din Paradis,

Potirul florii e mereu deschis

Şi-i plin cu lacrimi şi cu apă vie;

Potirul florii e o-mpărăţie.


Când răii mă defaimă şi mă-njură

Şi-n clocot de mânie ura-şi varsă,

Potirul lacrimilor se revarsă

Şi-mi primeneşte sufletul de zgură,

Atunci Iisus de mine mult Se-ndură.


Sub crucea grea ce mă apasă sânger

Cu trupu-ncovoiat de neputinţă,

Din când în când din cer coboar-un înger

Şi sufletul mi-l umple cu credinţă;

M-apropii tot mai mult de biruinţă.


Mă plouă-n taină razele de soare,

Iisus m-adapă-n veci cu Apă Vie,

Grăuntele zvârlit în groapă-nvie

Cu haina îmbrăcat, de sărbătoare;

Trăiesc flămând, trăiesc o bucurie.


Refren: Sub flacăra iubirii arzătoare

Din zori de zi şi până-n noapte-aştept,

Te chem şi noaptea, ghemuit cu capu-n piept:

Iisuse, Iisuse!

Încet mă mistui, ca o lumânare.

  • Ascultati Traiesc flămând (Dor) pe versurile lui Valeriu Gafencu cantat de maicile de la man. Diaconesti


***

Mi-s ochii trişti

Mi-s ochii trişti şi fruntea obosită

De-atâta priveghere şi-aşteptare,

Mi-e inima bolnavă, istovită,

De grea şi îndelungă alergare

Şi plânge ca o pasăre rănită.


Când ochii mi-i închid şi cat în mine

Puteri să sui Golgota până sus,

O voce, un ecou din adâncime

Îmi spune blând: Viaţa e Iisus,

Mărgăritarul preţios e-n tine.


Privesc la dimineaţa minunată

A Învierii Tale din mormânt,

Ca Magdalena, ca şi altădată,

Îngenunchez ’naintea Ta plângând

Şi-s fericit şi plâng cu Tine-n gând.

***

Un gând smerit

Un gând smerit şi simplu, o lumină,

Spre Tine se înalţă lin din mină

Şi sufletul înlăcrimat se roagă:

„O, vino, de păcate ne dezleagă”.


Refren: Iisuse, Doamne, vino-n zori!

Te cheamă cei din închisori.

O, vino, mina luminează,

Pe noi ne binecuvântează!


Pe fruntea mea senină mâna-Ţi pune

Şi cheamă-mă încetişor pe nume

Cum Ţi-ai chemat prietenul din groapă…

Te rog, Iisuse, dă-mi un pic de apă.


Pe umeri mă apasă greu o cruce

Şi sânger… Dă-mi putere s-o pot duce,

Dă-mi Pâine, Apă vie dă-mi din Viţă,

Să simt pulsând viaţa în mlădiţă.

***

Rămas bun

Sângerând de răni adânci,

De zile fără soare,

De răni ascunse şi puroi,

Cu oasele slabe şi moi,

Stau ghemuit în pat şi mâ gândesc

Că în curând am să vă părăsesc,

Prieteni dragi.


Nu plângeţi că mă duc de lângă voi

Şi c-o să fiu zvârlit ca un gunoi

Cu hoţii în acelaşi cimitir,

Căci crezul pentru care m-am jertfit

Cerea o viată grea şi-o moarte de martir.


Luându-L pe Iisus de Împărat,

Năvalnic am intrat pe poarta strâmtă

Luându-mă cu diavolul la trântă

Şi ani de-a rându-ntr-una m-am luptat

Să devin altul,

Un erou,

Om nou.

Şi-am vrut

Neamul să-l mut

De-aici, de jos,

La Domnul Iisus Hristos.


Nu vă-nfricaţi de cei ce-n temniţi vă inchid

Şi nici de cei ce trupul vi-l ucid.

De Cel ce viaţa-ţi scoate din robie

Şi fericirea-ţi dă în veşnicie,

De El să-ţi fie frică, turmă mică.


Acum, când văd cât sunt de păcătos,

De mic şi de neputincios,

Că am nevoie multă de-ndurare,

De dragoste, de milă, de iertare,

Că numai Dumnezeu le poate toate

Şi lumea din robie El o scoate,

Devin copil supus,

Sunt umilit

Şi-s fericit.


Din cerul tău înalt şi prea ales,

Părinte, când mă vei lua la Tine,

Prietenilor mei de pe pământ

Redă-le, Tu, în alb veşmânt

Un suflet care i-a iubit şi i-a-nţeles.

(sursa: Poezii de Valeriu Gafencu)

(imagine de la slujba de pomenire savarsita anul acesta la Montreal pentru marturisitorii romani din inchisori, primita de la o sora duhovniceasca)

Legaturi:

14 Comentarii »