80 DE ANI DE LA NASTEREA PARINTELUI IOANICHIE BALAN. BLANDUL MARTURISITOR PRIGONIT DE MAI-MARII SAI (1930-2007)
Publicat pe 10 Feb 2010 | Categorii: Marturisirea Bisericii, Parintele Ioanichie Balan, Parinti si invatatori | Print
Legaturi:
- “TREZITI-VA, TREBUIE SA FACETI CEVA!” – strigatul de dincolo de moarte al Parintelui Ioanichie Balan
NOTA: Preluarea materialelor publicate de pe acest site se poate face fie fragmentar (partial) - cu trimitere pentru continuare la articolul integral de la sursa (vezi continuarea la Razboi intru Cuvant: 80 DE ANI DE LA NASTEREA PARINTELUI IOANICHIE BALAN. BLANDUL MARTURISITOR PRIGONIT DE MAI-MARII SAI (1930-2007)), fie integral - dar numai cu acordul nostru explicit si cu mentionarea sursei. Va multumim pentru intelegere si onestitate.
IN LOC DE "VALENTINE`S DAY": SFINTII MARTINIAN SI ZOE – ocrotitorii celor care se lupta impotriva desfranarii
PARINTELE SAVATIE BASTOVOI: De ce ne place atat de mult “Saint Valentines”?
Imbratisati pe PRISCILLA si pe AQUILA!
PARINTELE RAFAIL NOICA DESPRE CURVIE, despre pervertirea cuvintelor si despre “binecuvantarea” duhovnicului pentru RELATIILE TRUPESTI DINAINTE DE CUNUNIE
PARADOXURILE CONCUBINAJULUI
SE POATE DRAGOSTE MAI MARE CA ACEASTA? DAR SE POATE SI NEPASARE MAI SALBATICA?
Parintele Nicolae Steinhardt: TATAL ALEARGA IN CALEA NOASTRA
DUMINICA FIULUI RISIPITOR – DE LA RAUL BABILONULUI IN BRATELE PARINTESTI
Predica tulburatoare a Sf. Nicolae Velimirovici la Duminica Fiului Risipitor: CUM NE IUBESTE DUMNEZEUL NOSTRU?
INTOARCEREA ACASA
Cuvant al Parintelui Ioan Buliga la Duminica Fiului Risipitor: “DE CE OAMENII UCID DRAGOSTEA?”
Talcuri adanci si vii pentru noi desprinse din Pilda Fiului Risipitor: DE CE FUGIM DE ASCULTAREA LUI DUMNEZEU? Despre nebunia mandriei si a deznadejdii
Parintele Rafail Noica: NE MAI AUDE DUMNEZEU DACA AM PACATUIT?
Parintele Ioan Sismanian la Duminica Fiului Risipitor (2011): PUTINI INTELEGEM CU CINE SA LUPTAM SI PE CINE SA IUBIM!
SFANTUL MELETIE MARTURISITORUL – Noul Maxim sau in cine sta Biserica la vreme de rascruce
SFANTUL PETRU DAMASCHIN: “Ajunge nebunia mandriei fara alt pacat, pentru pierderea sufletului”.
INCEPE PERIOADA TRIODULUI: “Usile pocaintei deschide-mi mie, Datatorule de viata!"
CUM E POSIBILA MANTUIREA NOASTRA IN “VEACUL ACESTA LAUDAROS”?
FARISEUL
CUVANT DUHOVNICESC CU PUTERE AL PR. MIHAI ALDEA: “Trebuie sa lasam deschise portile pocaintei pentru oricine si sa fim sinceri cu noi insine”
Parintele Aldea: CE INVATAM DIN CADERILE SI RIDICARILE NOILOR MARTIRI? CUM LUPTAM IMPOTRIVA DIAVOLULUI?
VAMESUL SI FARISEUL DIN INCHISORILE COMUNISTE. Ce putem invata pentru viata si vremurile noastre?
TU POTI FI URMATORUL REEDUCAT!
Ioan Ianolide: RADACINI SI PORTRETE ALE FENOMENULUI REEDUCARII – IDEI SI PILDE VALABILE SI PENTRU ZILELE NOASTRE
Invataturi de la SFINTII VARSANUFIE si IOAN: NIMENI NU SE MANTUIESTE SINGUR
INSTAURAREA NOII LUMI DEMONICE PRIN HAOS DELIBERAT – profetismul dostoievskian “la lucru” (I)
Profetismul dostoievskian “la lucru” (II): “Spre asta ne indreptam...”
Profetism dostoievskian “la lucru” (III): “Cine isi blestema trecutul, acela-i de acum al nostru, iata formula noastra!”… sau demascarea “demonilor” Europei
PARINTELE IUSTIN (video): “Ar trebui sa plangem, sa ne caim, sa vedem ca suntem la marginea prapastiei!“
Parintele Iustin Parvu: LA ORA ACTUALA, NU AVEM ALTA CALE DECAT RABDAREA SI RUGACIUNEA
Parintele Iustin Parvu (VIDEO) despre apropierea sfarsitului, prefatat de un razboi mondial
“Daca nu traim in Duhul, nu avem cum sa ne vedem pacatele, nici sa iubim”
PARINTELE AMFILOHIE DE LA DIACONESTI DESPRE PARINTELE IUSTIN
Cuvinte de mare gravitate pentru vremurile de acum de la PARINTELE IUSTIN PARVU
IPS TEOFAN LA PETRU-VODA, ALATURI DE PARINTELE IUSTIN, 2011 (audio si text)
Parintele Iustin Parvu: ASTAZI NE LIPSESTE MILA
Parintele Iustin pune cu durere DEGETUL PE RANA MONAHISMULUI ROMANESC
Parintele Iustin despre viata in minciuna si despre PERFIDIA CU CARE ESTE UCIS AZI OMUL IN LUME
MARTURIA PARINTELUI CALCIU despre Parintele Iustin: Taria iubirii fara odihna
PILDA SFANTULUI MUCENIC NICHIFOR (9 februarie) – duhul adevaratei marturisiri ca sa nu cadem in INSELARE
Praznuirea Sf. Mare Mc. Teodor Stratilat – CE INSEAMNA SI CUM E POSIBILA MUCENICIA?
AVEM SI NOI EPISCOPI CURAJOSI CARE INFRUNTA NEMERNICIA SATRAPILOR ZILEI. Sa ne rugam pentru ei!
AJUTOR PENTRU GEORGIANA. Cum ne rusineaza si ne mustra pacatele niste copii si tineri chinuiti, suferind de boli rare… 
Sf. Ioan de Kronstadt despre RAUTATEA CELOR CARE OTRAVESC BISERICA CU PONEGRIRI, BANUIELI SI OSANDIRI
MINUNEA SFANTULUI NICOLAE de la Valea Screzii: PARINTELE NICOLAE TANASE. Cum putem ajuta?
Cum sa ne ferim de exegetii improvizati ai profetiilor eshatologice? CUM TALCUIESC SFINTII PARINTI LEGATURA DINTRE LEPADARE SI ANTIHRIST
CUM NE PREGATIM PENTRU CE VA URMA?
Sfantul Efrem Sirul despre SFARSITUL LUMII SI ANTIHRIST
UN PETEC DIN CERUL INIMII AVVEI SELAFIIL SIBERIANUL: “Avem nevoie de cat mai multa rugaciune!”
DULCEATA SI DURERE DUHOVNICEASCA DE LA AVVA SELAFIIL SIBERIANUL (I): “Lumea aceasta e bolnava si are nevoie de Iubire”
DULCEATA SI DURERE DUHOVNICEASCA DE LA AVVA SELAFIIL SIBERIANUL (II): “Domnul nu impinge cu umarul in usa, dragul bunelului…”
“O, CATA BUCURIE ATUNCI CAND NE BATE HRISTOS LA POARTA INIMILOR!”
Sunt convins că preacuviosul părinte Ioanichie Bălan,- pe care Bunul Dumnezeu, m-a învrednicit să-l cunosc şi să primesc de la sfinţia sa mult folos, încurajare şi îndemn- nu ar osândi ceia ce vreau să adaug mai jos.
Ortodoxia nu-i în vorbe
Şi-n sfatul moralizator
Menit să ne îndrepte civic
Pri ceia ce-i foarte uşor.
Puţinul ce se face public
I-o civică’nbisericită
Tot mai lumeşte promovată
Şi de popor, tot nepăzită.
Numai cu slujbele de-acuma
Puţinii semeni ce-o trăiesc
Nu-s meritul nici unei jertfe
A celor ce ne păstoresc.
Ei sunt puţinii ce vor cerul
Şi ce promite veşnicia,
Când simt şi văd cum ne sufocă
Păcatele şi erezia.
Că-n ceia ce se face astăzi
-Amestec greu de rău şi bine-
Nu-i nici o luptă cu păcatul
Şi cu’nşelările de sine.
Păstorii noştrii n-au curajul
De-a spune public Adevărul
Acolo unde-i înşelarea
Precum l-a spus Mântuitorul.
De a mustra cu glas de tunet
Minciuna care azi conduce
În stat, în suflet, în biserici,
Ba chiar ne cântă şi sub cruce.
Ce vi se pare că Stăpânul
S-a pogorât la răstignire
Pentru morala cea de astăzi
Şi spre lumeasca fericire ?
Pe cântece de mandolină
Să spunem ce-i uşor de spus
Să comentăm din evanghelii
Ce-a spus şi ce-a făcut Iisus ?
Să facem ample comentarii,
Să progresăm în doctorate
Când lumea piere în minciună
Şin-n grozăvia de păcate ?
Cine-l urmează pe stăpânul ,
Să spună numai Adevărul
Acolo unde-i înşelarea,
Cum o făcea Mântuitorul ?
S-arate public cu tărie
Unde şi-n cine-i înşelarea,
De ce ne prăbuşim cutoţii
Şi acceptăm smeriţi pierzarea ?
Toţi am plecat capul minciunii
O acceptăm şi-o şi slujim
Iar pe Hristos doar cu morala,
Şi-n ziduri nu-l mărturisim.
Ba’nchidem calea către ceruri.
Nici noi cu-acestea, nu intrăm,
Şi nici pe cei ce vor să intre
Cu aşa pilde nu-i lăsăm.
Hristos de este-n noi, secade
Să lupte public cu păcatul
Cu erezia, cu minciuna
Şi răul ce-l aduce statul.
Să î-şi asume public crucea
Spre-a înţelege tot poporul
Că nu slujim lumea minciunii
Ci sincer pe Mântuitorul.
Morala slabă şi dulceagă
Ne-aduce laudă de sine
Dar nu trzeşte nici un suflet
Şi nu produce nici un bine.
Hristos a fost un foc teribil
Un tunet care-a dărâmat
Tot edificul înşelării,
Zidit pe pofte şi păcat.
A fost lumină orbitoare
A fost curaj nemărginit
A fost dovadă’nfricoşată
Şi-a dovedit că ne-a iubit.
De nu slujim şi noi asemeni
De nu dăm lumii Adevărul
Doar cu morala căldicică
Nu suntem cu Mântuitorul.
De nu răsună prtututindeni
Mustrarea relelor pe faţă,
Nici un creştin nu-şi schimbă traiul
Şi nici un cleric nu învaţă.
Hristos a învăţat cu fapta
S-a arătart foc arzător
Ne-atins de nici măcar o umbră
De scop sau gând înşelător.
Azi stăm cu frica că ne fură
Păcatele şi erezia
Findcă la vârf ades se simte
Smerită, doctă, viclenia.
Doar cu morala ortodoxă,
Ce nici în noi nu a lucrat,
Cum vrem să facem sfinţi pe alţii
Şi să îi smulgem din păcat ?
Cuvâtul lui Hristos e tunet
Lumină vie, orbitoare,
Care vădeşte –să fiţi siguri-
Orice şireată înşelare.
Cuvântul de nu-i foc ce arde
Cu ortodoxă vâlvătae
Bănuţul văduvei ne arede
În iad şi-n veşnica văpae.
Puţinii rugători de astăzi
Săraci, huliţi, în neputinţă
Smeriţi de voe şi nevoe,
Sunt cei ce-s sinceri în credinţă.
Sfinţii au fost focar de rugă
Şi adevăr Mântuitor
Străini de lumea înşelării,
Pe faţă-n văzul tuturor.
De nu suntem şi noi asemeni
Sunem cu totii pe afară
Slujind şi chiar chiar cântând minciunii
La mandoline şi chitară.
Zadarnic ziduri, uniforme,
Cuvinte mari şi strălucire
Dacă nu spunem Adevărul
În astea nu e mântuire.
Am vazut interviul realizat de Sorin Dumitrescu de multe, multe ori. Niciodata nu te poti satura de cuvintele acestui intelept ortodox!
Puteti descrie succint ce anume a lucrat Dan Ilie Ciobotea asupra acestui Marturisitor si pe vreme de pace (pace din partea vrajmasilor vazuti ai veacului XX: comunistii)?
Deduc, din slabele si vagile resurse (inca permisele pagini web), ca respectivul are el o lucrare aparte, dar nu e evidentiata cu claritate.
Inca mai exista pe lumea asta parintele Adrian Fageteanu, de exemplu. Am inteles ca si asupra-i si-a revarsat D.I.C. afectiunea.
Si cati alti Marturisitori n-or zace inabusiti de dragostea-i arhipastoreasca.
Insa toate acestea sunt trecute sub tacere, bineinteles.
Ca sa stim si noi pentru cine ne rugam cu atata cuvenita iubire si respect filial?!
Pai, ce, George, nu trebuie sa ne rugam si pentru vramasi?
Nu stim daca si ce a lucrat in vremea comunista. Stim doar ce a a aparut in Atitudini (vezi linkul, iar postarea completa e si ea undeva pe net
).
Asupra parintelui Adrian si-a revarsat-o din plin un altul, acum aterizat la Slobozia, din cate stim, cu niscaiva origini evreiesti, intamplator.
Din cate stiu eu sunt doua interviuri (casete) ale lui Sorin Dumitrescu luate parintelui Ioanichie.
Totusi interviul in care spunea ceva de genul “Sa nu dea Dumnezeu sa nu intram nuci in UE nici in NATO” a fost preluat de GDS.
Evreica Alina Mungiu Pipidi a facut multe valuri, atacand inchizitorial BOR in presa. I s-a raspuns cu argumentul ca punctul de vedere al unui ieromonah oarecare nu reprezinta punctul de vedere al BOR.
Probabil ca IPS Daniel a fost supus la presiuni din partea GDS.
Prin 2001 sau 2003 l-am intrebat personal pe parintele Ioanichie daca este adevarat ca i s-au interzis anumite lucruri de catre IPS Daniel. Mi-a confirmat cu retinere si delicatete fara a-mi oferi detalii. Oricum nici nu ma cunostea.
“Cea mai mare bucurie a unui crestin este si trebuie sa fie clipa cand se uneste cu HRISTOS.Atunci noi ne spalam de pacate,atunci Pruncul Iisus se odihneste in ieslea
inimii noastre,se naste in noi.Il vedem fata catre fata,cinam cu El,si-I inchinam darurile faptelor bune.(Cuvint al Vrednicului de lauda,APARATOR AL ORTODOXIEI SI CULTURII BISERICII NOASTRE,PARINTELE IOANICHIE BALAN-MISIONARUL ROMAN).
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace si sa-i asculte rugaciunile pentru pacea Bisericii si a poporului pe care l-a slujit.Cu ale lui sfinte rugaciuni,Doamne miluieste si ne mantuieste pe noi!Amin!
Cu o lună înainte de a avea primele semne ale pirderii memoriei am fost la Pr. Ioanichie şi mi-a mărturisit următoarea întâmplare. Chiar în săptămâna aceia fusese la mitropolitul Daniel să primească binecuvântare pentru a publica o carte in care desconspira cu lux de amănunte planul ocult de distrugere a României dezvăluid identitatea şi rolul unor persoane ce făceau parte din plan. Manuscrisul i-a fost confiscat spundu-i-se că de nu-şi vede de treabă o să-l ducă intr-un vârf de munte unde nu va şti nimeni de el. Părintele a cerut manuscrisul înapoi, fiind refuzat. Atunci părintele a spus că nu-i nimic, îl are în memorie .Daniel i-a spus că va avea grijă să nu-l mai aibă nici acolo. Apoi a urmat ceia ce am spus la început…
un preot apropiat Părintelui Ioanichie
Minunate si patrunzatoare cuvinte, Bunul Dumnezeu sa-l odihneasca cu sfintii Sai…Creste ceata marturisitorilor in ceruri
Incep sa cred ca nu exista libertate pe lumea asta.
Iti poti cumpara, parte din ea, prin concesii cu diavolul (si slugile lui) sau platind cu suferinte si umilinte. Sau cu moartea, daca chiar vrei sa fii liber de tot.
Ce sinistra stapanire are satana: sa fii sclav in lume (robind toata viata pentru a ti se acorda cateva momente de libertate, un tain acolo, sa nu mori) sau sa te intalnesti cu tipologii identice cu ale stapanilor din lume si in monahism.
Unde trebuie sa le dai si ascultare neconditionata, nelimitata.
@George
Eu cred ca nu ai inteles libertatea de care ne-a vorbit Mantuitorul.Inseamna sa nu mai fii robul patimilor de tot felul:fumatului,betiei,desfraului,lacomiei,mandriei,etc.E atat de bine fara ele,te asigur.Te elibereaza de orice.Ai citit ca sfintii nu mai aveau nevoie decat de foarte putina mancare si apa.Ce libertate mai mare vrei mai mult decat atat? Nu mai erau robiti de nimic.Moartea te elibereaza doar de razboiul(pe viata si pe moarte,la propriu,al sufletului) nevazut pe care-l ducem cu stihiile intunericului,desigur,in cazul in care te mantuiesti;daca nu,atunci te-au invins ele pe tine.
In privinta ascultarii,ascultarea e scara catre cer.”Voia mea e iadul”,spunea un preot si pe acest site.Incearca sa nu-ti faci voia ta, ci pe a duhovnicului tau si vezi ce-ti iese.Ascultarea sa o impletesti cu rugaciune,post,milostenie,spovedanie,impartasania,mersul la biserica de cate ori poti si cu primirea lui Hristos in inima ta,adica jertfa ta pentru ceilalti.
Dupa caderea lui Adam si Eva, omul trebuie sa se intoarca din nou cu fata catre Dumnezeu si aceasta trebuie sa se faca cu chin si cu durere.Toata viata lui Hristos pe pamant a fost exemplu pentru noi.Si El L-a ascultat pe Tatal.Sa facem si noi la fel.
Doamne-ajuta!
@ Mihaela S:
Dincolo de asta, e vorba si de libertatea exterioara de a marturisi si de a lucra pentru Hristos. La asta se referea George si nu e deloc de minimalizat. Aceasta se cauta a ne fi ingradita sau eliminata prin toate prigoanele si sistemele de supraveghere si coercitie. Inca nu prea constientizam ceea ce spuneau marturisitorii nostri cand au iesit din inchisorile comuniste: am iesit din temnita mica si am intrat in temnita cea mare. Sigur, ultima reduta este libertatea interioara, dar omul este si trup, si prin trup (fapte) simte si chemarea si nevoia de a-si exprima identitatea, credinta. Tocmai asta cauta dusmanii nostri (si cei din interior), sa ne reduca la tacere, amagindu-ne ca ne ramane… libertatea interioara. Nu cred ca ne dam seama foarte bine cum este sa traiesti intr-un regim concentrationar, intr-o mare puscarie… dar vom vedea curand, din pacate.
@admin
Asa este! La libertatea exterioara nu m-am gandit. Am uitat de ea, cu toate ca ma lovesc de ea in fiecare zi,si acasa si la serviciu;am senzatia ca sunt ingradita. Nimeni nu vrea sa i se vorbeasca despre Dumnezeu si despre biserica,se prefera orice alt subiect decat asta.Iar despre marturisirea credintei, despre inlocuirea tuturor ereziilor cu adevarata credinta,de a lucra pentru Hristos la servici, deja nu cred ca se mai poate decat cu prigoana, cu concedierea.
Asa este, au dreptate marturisitorii din inchisori:au iesit din inchisoare si au intrat in societate, care, la randul ei,este si va fi inchisoarea cea mare. Ne asteapta vremuri grele de tot;deocamdata abia se intrezaresc. Dumnezeu sa ne intareasca!