Comments on: SUNT CHINURILE IADULUI O REALITATE? Doctoria amara a Evangheliei

By: SFANTUL SERAFIM DE SAROV: Dobandeste pacea si mii de oameni din jurul tau se vor mantui! DAR CARE ESTE SI CUM DOBANDIM PACEA ADEVARATA?

Mon, 02 Jan 2012 11:31:37 +0000

[...] SUNT CHINURILE IADULUI O REALITATE? Doctoria amara a Evangheliei [...]

By: Duminica bogatului nemilostiv si a saracului Lazar: CINE SUNT CEI MILOSTIVI?

Duminica bogatului nemilostiv si a saracului Lazar: CINE SUNT CEI MILOSTIVI? — Sat, 12 Nov 2011 11:24:46 +0000

[...] SUNT CHINURILE IADULUI O REALITATE? Doctoria amara a Evangheliei [...]

By: BOGATUL NEMILOSTIV SI SARACUL LAZAR. Predica PS Sebastian, Episcopul Slatinei, DESPRE RAI SI IAD

Sun, 30 Oct 2011 01:17:06 +0000

[...] SUNT CHINURILE IADULUI O REALITATE? Doctoria amara a Evangheliei [...]

By: Război întru Cuvânt » PARINTELE SOFIAN – DE 8 ANI IN CER – ne scoate din placerile si grijile desarte cu un cuvant de foc smuls din focul “Rugului aprins” si cu o intrebare fundamentala: “SUNTEM CU ADEVARAT CONSTIENT

Tue, 14 Sep 2010 10:32:04 +0000

[...] SUNT CHINURILE IADULUI O REALITATE? Doctoria amara a Evangheliei [...]

By: aniroc

aniroc — Mon, 08 Feb 2010 16:52:26 +0000

Si totusi…nu ar trebui sa incerc sa ne mantuim prin dragoste pentru Dumnezeu si prin aceasta frica de iad?

By: Nicolae Mirean

Nicolae Mirean — Mon, 08 Feb 2010 15:43:12 +0000

De nenumărate ori am auzit acuze grele aduse celor ce înfricoşau cu chinurile iadului, de la persoane atât din medii înalte cât şi din cler. Î-mi amintesc cu drag de anii copilăriei, cu oamenii de altă dată, ce aveau frica lui Dumnezeu şi trăiau cu grija vieţii de dincolo de moarte. Aproape că nu era discuţie între ei fără o referire la consecinţa faptelor şi la teama de pedeapsa veşnică. Îmi amintesac de simplitatea şi frumuseţea lor morală, de nădejdea lor în bunătatea lui Dumnezeu, de răbdarea de pacea şi înţelegerea cu care se primeau unul pe altul. De greutatea vieţii dusă cu bucuria crucii purtate în Hristos. Nu aveau lumină electrică o aveau pe cea sufletească, nu aveau muzică non stop că lipsea radioul dar aveau simfonia vieţi, nu vedeau filme ci frumuseţea pură a naturii, nu vedeau goliciunea neruşinată de astăzi ci buna cuvinţă a femeii şi a tinerei care roşea până în vârful urechilor numai la o uşoară aluzie ce purta în ea un gând nevolnic. Ce mult s-a schimbt lumea. Azi nu mai roşesc nici copii. S-a schimbat şi biserica după vreme. Rar mai auzi pe vre-un preot mai bătrân , undeva la vre-o mânăstire retrasă vorbind despre chinurile iadului, ca şi cum Domnul Hristos nu ar fi vorbit de aşa ceva , ca şi cum l-ar fi inventat ‘’habotnicii şi fanatizaţii de acum’’. Mulţi oameni cu pretenţii intelectualiste ce se vor religioşi vorbesc de reîncarnare, de purgatorii, de un iad lejer şi convenabil ceva ca un semi întuneric etc.. etc. În ultimii 10 ani nu am auzit nici o faţă bisericească să vorbească de aşa ceva, deschis. De la cel mai înalt nivel dacă urmărim cu atenţie învăţăturile ce ni se administrează vom vedea că totul se axează pe viaţa morală, pe umanism şi omenie, pe o sfinţenie bazată pe facil, pe construcţii, pe minim efort –pe cât posibil pe dărnicie- pe o bucurie omenească a vieţii commune,pe frumosul lucitor de suprafaţă, pe spectaculos ,pe ineligent şi onorant, pe faţa veselă –chiar dacă avem pe conştiinţă pacate grele şi chiar fapte publice de apostazie-. La iad se fac referiri vagi când şi doar atunci când o impune textul din evangheliei zilei.
Doamne iisue dă-ne să simţim frica iadului în viaţa asta trecătoare spre înţelepţire ,ca să nu o simţim veşnic în chinuri nesfârşite. Amin.