“MOSII DE IARNA”. De ce ii pomenim pe cei adormiti?
- Ascultati cantarile psaltice din Slujba (cu parastasul) din Sambata pomenirii mortilor/ “Mosii de iarna”– Corul Stavropoleos
- Acatistul catre Dumnezeu Tatal pentru cei adormiti (mp3)
Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.
- Crestinortodox.ro: Pomenirea mortilor – Mosii de iarna
Pr. Al. Schmemann despre semnificatia Sambetei Pomenirii celor adormiti
“In ajunul acestei zile (Sambata lasatului sec de carne), Biserica ne invita la o pomenire generala a celor ce “au adormit intru nadejdea invierii si vietii vesnice“. Aceasta este, intr-adevar, ziua cea mare de rugaciune a Bisericii pentru cei morti.
Pentru a intelege sensul legaturii dintre Postul Pastelui si rugaciunea pentru cei adormiti, trebuie sa ne amintim ca crestinismul este religia iubirii. Hristos le-a lasat apostolilor nu o doctrina a mantuirii individuale, ci o noua porunca – “sa se iubeasca unul pe altul“, adaugand: “Intru aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unul catre altul“.
Iubirea este deci fundamentul, adevarata viata a Bisericii, care este, in cuvintele Sfantului Ignatie al Antiohiei, “unitate de credinta si iubire“. Pacatul este intotdeauna lipsa dragostei si deci separarea, izolarea, razboiul tuturor impotriva tuturor. Noua viata daruita prin Hristos si transmisa noua de catre Biserica este, mai intai de toate, o viata a impacarii, a “adunarii in unitate a celor care sunt imprastiati“, restaurarea iubirii distruse prin pacat. Dar cum putem incepe intoarcerea noastra catre Dumnezeu, impacarea noastra cu Dumnezeu, daca inauntrul nostru noi nu ne intoarcem la porunca cea mare a iubirii?
Rugaciunea pentru cei morti este expresia fundamentala a Bisericii ca iubire. Ne rugam lui Dumnezeu sa-i pomeneasca pe cei pe care noi ii pomenim si facem aceasta tocmai pentru ca ii iubim. Rugandu-ne pentru ei, ne intalnim cu ei in Hristos, Care este dragoste, infrange moartea, care este ultima biruinta asupra instrainarii si lipsei de dragoste. In Hristos nu este diferenta intre cei vii si cei morti. El este Viata si aceasta Viata este lumina omului. Iubindu-l pe Hristos, ii iubim pe cei ce sunt in El; iubind pe cei ce sunt in El, il iubim pe Hristos: aceasta este legea Bisericii si motivatia pentru care se savarsesc rugaciuni pentru cei adormiti.
Ceea ce ii tine vii pe cei adormiti este dragostea noastra adevarata pentru Hristos, pentru ca aceasta, Dragostea, ii tine “in Hristos“; si cat de mult gresesc acei crestini apuseni care ori reduc rugaciunea pentru cei morti la o doctrina juridica a “meritelor” si a “compensatiilor” ori pur si simplu o resping, considerand-o nefolositoare.
Marea priveghere a Duminicii lasatului sec de carne (mosii de iarna – n.tr.) pentru cei adormiti serveste ca model pentru toate pomenirile celor plecati dintre noi si se repeta a doua, a treia si a patra Sambata din Postul Pastelui.
(din: pr. Alexander Schmemann, “Postul cel Mare“, Editura Doris, Bucuresti, 1998)
Legaturi:
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Emisiunea asta e tare (in afara de melodiile alea 2) si omul asta le spune pe fata, cred ca merita recomandata multora… http://www.trilulilu.ro/vylyca84/6b5df8e6545b8c
Mie imi tresalta inima de bucurie gandindu-ma ca, in veacul viitor imi voi vedea mosii, stramosii, parintii, fratii, prietenii, cunoscutii, colegii, amicii, ‘dusmanii’….chiar daca nu-ti plac sau nu-ti mai plac anumite persoane inca de-aici, in cea viitoare nu cred ca va mai conta sau va mai dura acest sentiment – in stralucirea venirii pe norii cerului ca un fulger de la rasarit spre apus a lui Hristos Dumnezeul nostru alaturi de Maica Sa Prea Curata si Binecuvantata de-a dreapta Sa, de Sf.Ioan Botezatorul in stanga Sa, toti apostolii, mucenicii, pustinicii, monahi, mireni, imparati/imparatese, slugi, neamuri, alaturi de puterile ceresti…in acea maretie de nedescris a Judecatii, ne vom privii cu simpatie (cel putin) amuzandu-ne pentru copilariile, prostiile care ne suparau/necajeau gasindu-i pe toti drepti si buni – eu asa cred/vad…
P.S. Ca cei de ‘dincolo’ au nevoie de ajutorul nostru, ca pot fi mangaiati, usurati si chiar izbaviti de vesnicele munci cu ajutorul Sf.Liturghii este o realitate de netagaduit pe care o recomand tuturor daca-si iubesc/si-au iubit cu adevarat pe cei alaturi de care au trait indiferent daca au existat legaturi de rudenie ori sufletesti! Manastirile sunt alaturi de noi si asteapta in schimbul a cativa banuti (banul vaduvei pentru cine e mic la punga de nevoi iar nu din zgarcenie) sa se roage pentru inaintasii nostrii (mosii, stramosii)sa-i odihneasca bunul Dumnezeu in loc luminat, in loc de verdeata…lucru care se si intampla fiindca vederea lor prin vis ori vedenii ne adevereste tainic de sunt bine ori nu…asa cum spune in Ac.catre Dumnezeu Tatal pentru cei adormiti in icosul 7 “Voind, Doamne, sa dai mana de ajutor celor adormiti, le-ai ingaduit ca in vis si prin vedenii, sa se arate celor vii. Ca acestia pomenind cu dragoste pe cei adormiti sa faca in amintirea lor fapte bune si nevoindu-se cu credinta sa strige cu dragoste: Aliluia”
Am ascultat acatistul catre Dumnezeu Tatal pentru cei adormiti. Va multumesc! E o minune.
Va rog, imi puteti spune cine l-a scris?
Va multumesc deasemenea pentru acest site, ma imbogateste in fiecare zi.
Dumnezeu sa va dea putere sa continuati.
Linda
@ Linda:
Nu stim cine l-a scris, ne pare rau.
Va multumim! Cum si cat va ingadui Domnul…