Dragă frate ţi-am sorbit cu drag cuvintele ultimului comentariu.Cu adevărat trebuie să tragem ,, la adânc”. Ştiu că e greu să ţi destăinui intimitatea trăirilor interioare.Acel simţământ de care vorbeşti frăţia ta este dar scump şi câştigat cu mare greutate. E adevărat că prin cele spuse în public te goleşti de cele mai de preţ şi mari pericole te asaltează pe lîngă cele pe care frăţia ta le-ai evidenţiat atât de bine.Iată eu cum mă expun.Şi crede-mă că mari mustrări de conştinţă am pentru aceasta,mă simt ridicol şi obraznic şi fără nici o legitimare.Am dat curs unei chemări interioare, nu ştiu cât o voi mai face. Prin cele ce ai spus însă chemi şi pe alţii la adânc.Dovedeşti că se poate,că se merge şi pe unde nimeni nu crede că ar merge cineva, că cineva înaintează, că poartă o făclie aprinsă şi poate fi văzut şi urmat şi de alţii. Cu milă cu înţelegere şi cu îngăduinţă faţă de cei mai sensibili poţi fi o călăuză duhovnicească atât cât vei putea şi vei dori prin micile comentarii la vreme potrivită. Te rog să mă ierţi şi deasemeni cer iertare la admin. că mi-am permis acestă libertate.