Lumea aduce pentru semeni
Un Moş Crăcuin comercial,
Plin de dorinţe şi tentaţii
Şi bucurii de carnaval.

De peste tot s-aud colinde,
Urări cu gând de fericire,
Cu brad, cu daruri dulci şi scumpe,
Cu vis de pace şi iubire.

Iubirea. Ce comoară sfântă.
Iubirea care ne lipseşte.
Iubirea cea neânţeleasă,
Ce fiecare şi-o doreşte.

Că nu e om să n-o’nţeleagă
Prin foarte personalul bine
Şi nu prin jertfa către semeni
Şi-n lepădările de sine.

Toţi o’înţelegem ca pe-un bine
Ce merge numai către ,,eu’’
Nu către semeni, nu prin cruce,
Prin Adevăr şi Dumnezeu.

E noaptea când iubirea, iată,
Coboară-n chip divin de sus,
Să se’întrupeze din Fecioară,
În Domnul Dumnezeu Iisus.

El vine’n trup să ne salveze
Din ghiarele iubirii lumii
Şi din iubirea egoistă
Ascunsă-n binele minciunii.

Nu vine să ne uşureze
De mult neândrăgitul greu,
Ci să ne-arate ce-i iubirea.
Şi cum iubeşte Dumnezeu.

Vine jertfindu-se pe sine,
Pe cruce-n chin şi-n răstignire,
Iubindu-ne până la moarte,
Dar ne-ndurându-se de sine.

E noaptea tainelor divine
Şi-a bucuriilor cereşti,
A dăruirii şi a jertfei
Şi-a dragostei Dumnezeieşti.

E bucurie pretutindeni
Şi fericită e şi lumea,
Ce n-a primit să se jertfească
Şi să trăiască-n duh, minunea.