Credinta cea de suprafata,
Avida dupa desfatare
Ridica in sublim lumescul
Si-n poezie si-n cantare.

In bucuria sarbatorii
Dezlantuirile lumesti
Se vreau si se socot credinta
Si impliniri duhovnicesti.

La microfonul de sub cruce
Vine si-apusul sa ne cante
Si sa ne-nvete armonia
Duhovniceasca si-n colinde.

Orice cantare e-o colinda
Cu motivatie “de sus”
Care asa duce lumescul
Usor si-adanc intru Iisus.

Cultura ne desfata astazi
Si in colinde si-n lumina
Si in cuvant prin argumentul
Ca misiunea i-i divina.

Dar culturalnicii fac coada
La bunatatile trupesti
Acoperiti de motivatii
Si …de cantari duhovnicesti.

E mare sarbatoare-n lume
Si-n rasarit si in apus
Dar unde-i pestera saraca
In care azi vine Iisus?

Lumea-i in cantec de colinde
In fastuos si-n bucurie
Straina rece si lumeasca
Fara nimic din vesnicie.

Iisus se naste-n modestia
Ce-o are inima smerita
Profunda, sincera si buna
Si-n curatie pregatita.

Nu-i niciodata-n stralucirea
Si-n bucuria omeneasca
Ce face din profound spectacol
Si lauda duhovniceasca.

Hristos se naste-n modestia
Ce se pastreaza tainuita
Si care-n lume niciodata
Nu-i prin spectacol dovedita.

In inima care-l pastreaza
Ca pe-o comara-n vesnicie
Si nu se lauda ca-l are
Sau ca traieste-n modestie.

Doamne Dumnezeule,Fiul Tatalui,Mieluselul lui Dumnezeu venit spre junghiere,Cel ce cu dumnezeiasca Ta smerenie ai facut pestera palat si pe pastori laudatori,cel ce ai chemat marturisitori pe magii inchinatori la stele,primeste si de la noi pacatosii in loc de aur,smirna si tamaie,smeritele inchinari si rugaciuni de slava ,multumire si cerere.Pentru multe avem a-Ti multum,pentru toate avem a Te slavi,dar si multe avem a-Ti cere,caci am inteles Adevarul din Cuvantul Tau caci fara de Tine,nimic nu putem face.
Doamne,Cel care in jertfa lui Avraam ai fost preanchipuit si de Isaac cel nevinovat,dar si de mielul care fara de glas ai fost jertfit,Cel care ai venit printre pastori ca sa fii Blandul Pastor,ajuta-ne si pe noi ca sa ajungem miei ascultatori in turma Ta,ca sa ne poti hrani din verdeata mereu proaspata a Sfintelor Tale Taine,Bunule Pastor,ia-ne pe umerii Tai cand am vrea si nu Te vom mai putea urma.
Doamne al Proorocilor,Cel care pe vremea cand omenirea era in intuneric si in umbra mortii,prin proorocul Isaia ne-ai intarit sa nu ne simtim singuri si deznadajduiti,caci vei veni la noi cu numele mangaietor de Emanuel,care se talcuieste”cu noi este Dumnezeu”,Cel care la plinirea vremii ai implinit toate proorociile despre Tine si Te-ai nascut din Pururea Fecioara Maria,cu numele de IISUS,care ne spune ca Tu esti “CEl ce mantuieste”,mantuieste-ne si pe noi mult pacatosii si mult doritorii de mantuire.
Doamne,cand ne amintim Cuvantul Tau ca in inima noastra este Imparatia,nu uitam ca unde este Imparatul,acolo este Imparatia,deci trebuie sa Te avem pe Tine in inimi,iar cand vedem in ce pestera ai binevoit a veni pentru a noastra mantuire,nu ne mai temem pentru ca inimile noastre nu sunt luminate palate imparatesti,ci pesteri intunecoase ,ci ne temem pentru ca le-am lasat sa devina pesteri de talhari.Tu ii poti alunga,Doamne!.Fa si din pesterile inimilor noastre,palate imparatesti pentru Tine,si ajuta-ne sa ne nastem si noi pentru o viata noua,in care nu noi sa mai traim,ci Tu sa traiesti in noi.Amin!