Rugaciunile facatoare de minuni ale SFANTULUI IOAN DE KRONSTADT (20 decembrie) si increderea de care se bucurau in popor

20-12-2009 Sublinieri

Va invitam sa cititi si:

15

“In privinţa naturii bolilor, aşa cum am mai spus, suferinzii care au avut parte de cele mai multe vindecări au fost posedaţii, nevăzătorii şi alcoolicii. Vindecarea posedaţilor îi impunea părintelui Ioan o extraordinară tensiune rugătoare şi o imensă stăpânire de sine.

Demonizaţii pot fi recunoscuţi printr-o extremă agitaţie, manifestată îndeosebi în preajma a tot ce înseamnă sacralitate pentru creştini. Atunci încep să înjure, să profereze blasfemii şi cuvinte murdare, să se crispeze, să facă accese de furie, cu spasme şi convulsii. Uneori, făcând aceasta, vădesc o neobişnuită forţă fizică, împotrivindu-se cu disperare celor care vor să-i apropie de vreun obiect sfinţit.

De cele mai multe ori aceşti bolnavi nu ştiu ce spun, iar atunci când îşi recapătă luciditatea îşi dau seama că s-au aflat sub acţiunea unor forţe malefice şi suferă enorm. Când se află în criză li se sluţesc feţele, căpătând o expresie de suferinţă ajunsă la limită, dar şi de repulsie faţă de cei din jur.

Psihiatria contemporană nu-şi propune să studieze cauzele metafizice, colaterale, ale unor asemenea boli, dar, în acelaşi timp insistă tot mai mult pe relaţia dintre bolile psihice şi tulburările nervoase şi starea morală a bolnavului. In special se poate demonstra că trufia, egoismul, egocentrismul se află la baza a numeroase tulburări psihice. Observaţiile şi concluziile ştiintei contemporane vin în sprijinul explicaţiilor pe care le dă creştinismul multora dintre aceste boli şi îi fac pe oamenii de stiinta să le privească cu seriozitate şi să recunoască faptul că ele nu contrazic câtuşi de puţin datele ştiinţei.

Era firesc ca părintele Ioan să privească aceste fenomene din perspectiva Evangheliei şi să acţioneze ca atare. In literatura care i-a fost consacrată găsim numeroase mărturii despre vindecări de posedaţi, în urma rugăciunilor făcute de el. Aşa cum am arătat în capitolul precedent, el însuşi s-a referit în mod explicit la asemenea cazuri, care prezentau aceleaşi simptome. Ţinând seama de aceasta ne vom limita la câteva exemple, prezentate pe scurt.

Despre una dintre aceste vindecări, care a avut loc la Sankt-Petersburg, la 14 martie 1902, într-o biserică de pe strada Basseinaia relatează preotul I. Ornatski:

„De îndată ce auzea bătând pe undeva clopotul vreunei biserici, tânăra ţărancă Feodosia, dintr-un sat din gubernia Tver, se trântea la pământ, răcnea, se zbatea în convulsii. Nu mergea la biserică, sub diferite pretexte, iar dacă nimerea acolo, începeau să se producă în ea aceleaşi simptome morbide în momentele cele mai importante ale Liturghiei. In cele din urmă, John-Kronstadt_4x6părinţii au decis să ceară ajutorul părintelui Ioan. Au adus-o pe Feodosia în biserica în care slujea părintele Ioan la o Liturghie a darurilor mai înainte sfinţite, când tocmai avea loc împărtăşirea credincioşilor, iar părintele ieşise cu Sfântul Potir în faţa uşilor împărăteşti. Bolnava şi-a închis indata ochii, a început să scoată strigăte îngrozitoare, s-a schimonosit la faţă, se zbătea, încât de-abia puteau să o ţină trei barbati puternici. Părintele protoiereu (pr. Ioan) a întrerupt împărtăşania, a luat-o de mână pe bolnavă, şi-a aţintit privirea asupra ei, spunându-i cu voce aspră, răsunătoare: „In numele Domnului nostru Iisus Hristos îţi poruncesc, satano, să ieşi afară!” Părintele a repetat aceste cuvinte de trei ori. In biserică se lăsase o tăcere mormântală. Răsuna doar acea poruncă inflexibilă, şi din nou: „Ieşi, ieşi! Ieşi acum, acum!” Totul a durat cam trei minute. Apoi răcnetele au încetat, bolnava, tot cu ochii închişi, respirând greu, s-a lăsat pe mâinile celor ce o ţineau. Părintele Ioan i-a spus de trei ori „Deschide ochii!”. Cu mare greutate bolnava şi-a deschis ochii. Apoi părintele a determinat-o să-şi facă cruce; prima dată s-a închinat cu un vădit efort şi fără chef, apoi în mod liber. Părintele Ioan a întrebat-o: „Cum te cheamă?”. „Feodosia”, a răspuns bolnava. „Mai fă-ţi cruce o dată!De astă dată Feodosia s-a închinat absolut liber. „Daţi-i drumul, a spus părintele; este perfect sănătoasă.” Când cei ce o ţinuseră i-au dat drumul, părintele i-a propus bolnavei să primească împărtăşania, ceea ce a şi făcut, cu calm şi evlavie. Mai târziu, cineva dintre cei ce fuseseră de faţă l-a întrebat pe părinte dacă se vor mai repeta crizele. Părintele a răspuns: „Nu se vor repeta. S-a vindecat”.

De la un anume V. I. Popov, care descrie călătoria făcută în anul 1890, împreună cu părintele Ioan, de la Arhanghelsk la Moscova, aflăm că, după ce s-au oprit pentru puţin timp într-un loc, când erau gata de plecare, cu caii înhămaţi, au apărut doi ţărani care aduceau pe sus o femeie, cu ochii holbaţi, care opunea rezistenţă. I se citea pe faţă o tulburare de nedescris. Au târât-o cu mare greutate până la locul unde se afla părintele Ioan, iar acolo a început să latre. Părintele Ioan şi-a pus mâna stângă pe capul ei, iar cu dreapta îi făcea semnul crucii, spunând rugăciunea „Să învie Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui!” Totuşi femeia lătra din ce în ce mai tare.

„Toţi stăteam mai mult morţi decât vii… Părintele părea căzut într-o stare de teribilă transă. I se citea pe faţă o voinţă de neclintit. Fruntea i se acoperise de broboane de sudoare. Simţeam că se poartă o crâncenă luptă nevăzută. Răcnetele au prins a se domoli. Bolnava a respirat adânc. Dintr-odată şi-a venit în fire, într-o clipă faţa i s-a luminat, a căzut în genunchi cu lacrimi de bucurie la picioarele vindecătorului, făcându-şi cruce şi dând laudă lui Dumnezeu. Am aflat că femeia suferea de şapte ani”.

Autorul acestei relatări l-a întrebat mai târziu pe părintele Ioan:

„Din ce cauză influenţa demonilor se vădeşte mai cu seamă la «prostime», la oamenii de rând?”

„Din îngăduinţa lui Dumnezeu – i-a răspuns – şi poate avea un anumit rol în punerea la încercare a credinţei şi evlaviei poporului nostru; diavolul se arată foarte interesat de oameni cu concepţii religioase; în cazul oamenilor culţi, care de cele mai multe ori nici nu recunosc acţiunea întunecatelor forţe demonice, o asemenea intervenţie n-ar avea nici un rost, fiindcă oricum ei (necredincioşii) sunt in mâinile diavolului“.

stioannkrCazurile de vindecare a nevăzătorilor se deosebesc de celelalte prin faptul că părintele Ioan le săvârşea folosind apa sfinţită. Arhiepiscopul Serafim (Boguceavski) relatează, bazându-se pe o mărturie a unor ţărani (Ivanovii), că o rudă a acestora a fost adusă la gara Golut, pe unde trebuia să treacă trenul părintelui Ioan, care acceptase în prealabil să o vadă. Părintele i-a spus bolnavei să-şi scoată pansamentele de pe ochi, apoi a făcut sfeştanie de sfinţire a apei, după care a înmuiat un prosop în apa sfinţită, ştergându-i de trei ori ochii nevăzătoarei. Aceasta a început să strige dintr-odată: „Văd, văd!”, aruncându-se la picioarele părintelui Ioan şi începând să i le sărute. I-au imitat gestul şi ceilalţi membri ai familiei bolnavei, nebuni de bucurie. A trebuit să intervină jandarmii să-i împrăştie.

Un ofiţer în rezervă, A. Snegur, fost colonel de stat-major, povesteşte că în 1870, pe când avea şase ani, mergând cu trenul şi aplecându-se peste fereastra deschisă a vagonului, i-a intrat in ochi praf de cărbune de la locomotivă, vătămându-i mai întâi un ochi, apoi şi pe celălalt. Profesorii Belliarminov şi Tihomirov împreună cu doctorul Mohr sperau să-i salveze, printr-o operaţie complicată, ochiul stâng, cel ce nu suferise arsura. In ajunul proiectatei operaţii, plimbându-se prin parcul Şuvalovskii, copilul bolnav şi tatăl acestuia au întâlnit câteva persoane care îl însoţeau pe un preot. Acesta, despărţindu-se de grup, s-a apropiat, interesându-se de boala copilului. Aflând despre ce este vorba, preotul, cu o mişcare energică, neaşteptată, a rupt pansamentele de pe ochii bolnavului, spunând: „Nu-i nimic! Se va face bine!”

„Atunci, continuă povestitorul, mi-a apărut înainte un preot firav, mic de statură, care se grăbea să ajungă din urmă grupul (până atunci nu văzusem nimic). Vederea mi s-a limpezit; aveam să rămân aşa până la sfârşitul vieţii”.

Mai târziu a aflat că preotul acela fusese părintele Ioan şi de atunci încrederea familiei în el, inclusiv a capului familiei, care era luteran, avea să nu cunoască margini.

Există informaţii şi despre alte multe cazuri de vindecare a nevăzătorilor sau a celor ce sufereau de boli de ochi. Dintre acestea se remarcă cea care aparţine unui muzician, foarte cunoscut la vremea sa, Agrenev Slavianski, despre vindecarea unui tânăr cobzar orb. Acesta cânta şi în corul său, fiind cunoscut şi în calitate de cântăreţ de vechi cântece cu conţinut religios. Cu binecuvântarea părintelui Ioan, Agrenev urma să dea un concert la Kronstadt în folosul familiilor marinarilor de pe vasul militar „Rusalka”, care îşi pierduseră viaţa într-un naufragiu. Părintele îşi exprimase dorinţa să asculte faimosul cor, care urma să dea răspunsurile la Liturghie. I-a plăcut foarte mult cum s-a prezentat corul, pe care l-a invitat să mai participe o dată la Liturghie, când s-a şi produs vindecarea minunată.

„După slujbă, relatează Agrenev, l-am invitat pe părinte să vină să-mi binecuvânteze familia şi pe corişti. După un Te-Deum şi o slujbă de sfinţire a apei ne-am apropiat unul câte unul, să sărutăm crucea.L-am dus şi pe orbul Ivan. «De câtă vreme nu vezi?», l-a întrebat părintele. «Din copilărie. Am avut scrofuloză şi n-am mai văzut». «Nu-i nimic, a răspuns părintele, zâmbind; şi eu am fost bolnav de scrofuloză şi nu aud bine. Hai să ne rugăm împreună Domnului». Spunând aceste cuvinte a luat cu o lingură apa sfinţită din castron, şi-a turnat-o în palmă, spălându-i de trei ori ochii lui Ivan, apoi l-a mângâiat, l-a blagoslovit spunându-i: «Domnul se va milostivi de tine; du-te cu Dumnezeu!» Seara am dat un concert. Inainte de începerea concertului a intrat în cabina mea un băiat, căruia i-l dădusem în grijă pe orb, exclamând: «Vede, vede! Ivan vede!» «Cum aşa? Adu-l încoace!» A venit Ivan: «Da, stăpâne, văd! dar cam aşa, prin ceaţă…» Nu mai încăpea nici o îndoială. Ivan stătea înaintea mea, cu ochii deschişi zâmbind bucuros. Acum vede bine de tot, nu are nevoie de ajutor. Dintr-un ins copleşit de tristeţe, cu capul în jos şi cu ochii închişi, Ivan s-a transformat într-un tânăr vesel, vorbăreţ, nu-şi mai ţinea capul plecat, a început să cânte cântece mai vesele”.

cronstadta160Există numeroase mărturii şi despre darul înainte-vederii pe care îl vădea uneori părintele Ioan. Unii se referă la faptul că le zicea pe nume unor oameni pe care nu-i cunoştea sau că altora, întâlniţi ocazional, le prevestea viitorul; unora le prezicea direct sau indirect apropierea sfârşitului; în fine, putea să denunţe relele intenţii şi manifestările de neîncredere ale altora faţă de sine însuşi, fără să-i fi fost aduse la cunoştinţă. Cei familiarizaţi cu experienţa unor persoane cu o intensă viaţă religioasă nu se vor mira de aceste relatări. Istoria „stareţilor” (bătrânilor „îmbunătăţiţi”) din Rusia cunoaşte numeroase asemenea exemple, pe care le întâlnim în viaţa multor sfinţi ortodocşi. Chiar dacă în unele cazuri ar putea fi vorba de nişte coincidenţe, admiratorii părintelui Ioan le considerau întotdeauna fenomene de premoniţie, înseşi aceste interpretări vădind forţa duhovnicească ale celui căruia i se atribuie. Este adevărat că şarlatanii şi falşii profeţi ajung să trezeasca un anumit interes şi pot să determine admiraţia unora, dar aceste cazuri nu aduc nici un folos duhovnicesc şi nici nu pătrund in straturile profunde ale sufletului şi ale existenţei, în genere.

Dimpotrivă, o „înainte-vedere” reală sau doar pusă pe seama unor oameni cum a fost părintele Ioan nu trece fără a lăsa urme adânci, binecuvântate, în sufletul celor care s-au aflat de faţă la petrecerea ei. De pildă, ori de câte ori prevedea sfârşitul iminent al cuiva, părintele Ioan se străduia să-l împărtăşească pe cel pe care îl „vedea” ameninţat de primejdia de moarte. Când îi înmâna cuiva pe neaşteptate o importantă sumă de bani o făcea cu convingerea că îl va salva pe omul acela dintr-o situaţie disperată, fără ieşire. Iar denunţarea scepticismului celor ce nu aveau încredere în el avea drept urmări trezirea şi consolidarea adevăratei credinţe în cei care până atunci dăduseră dovadă de puţină credinţă sau chiar de necredinţă.

Darul „înainte-vederii”, asemenea altor manifestări supranaturale, cum ar fi facerea de minuni la sfinţi şi la drepţii lui Dumnezeu, reprezintă, în ultimă instanţă, dovada faptului că în ei este prezentă şi „lucrează” Iubirea dumnezeiască. Pentru a înţelege acest lucru este de ajuns să ne amintim că şi în iubirea pământească există, într-o anumită măsură, o răsfrângere a iubirii cereşti şi se manifestă uneori o „înainte-vedere”. Ştim cu toţii că o persoană care iubeşte cu sinceritate este în stare „să ghicească” dorinţele sau gândurile persoanei iubite.

Din numeroasele exemple de „înainte-vedere” rămase de la părintele Ioan ne vom opri la câteva. Astfel, episcopul Ioan Pecerski, într-o comunicare publică făcută la Belgrad, a relatat că profesorul A. I. Alexandrov, care asistase la o sfeştanie celebrată de părintele Ioan într-o casă particulară din Kazan, s-a retras după terminarea slujbei într-o încăpere alăturată. Când cei ce asistaseră la slujbă s-au dus să sărute crucea, părintele Ioan, întorcându-se către camera în spatele căreia se afla Alexandrov, care lăsase uşa întredeschisă, a întrebat cu glas tare: „Dar profesorul de ce nu vine?”. Când acesta şi-a făcut apariţia a continuat: Ce se întâmplă, vă este frică de cruce? Băgaţi de seamă că n-o să treacă mult timp şi o să daţi dumneavoastră crucea la sărutat!” Curând, profesorul avea să se despartă de soţie, care îl părăsise, şi apoi s-a călugărit. A devenit rectorul Academiei Teologice din Kazan şi chiar episcop. De atunci a început să aibă încredere în părintele Ioan, iar după ce a ajuns episcop s-a îmbolnăvit de o boală gravă şi i-a trimis o scrisoare părintelui loan ca să se roage pentru sănătatea lui. Indată după ce a primit răspuns, s-a însănătoşit.

Un caz asemănător a fost prezentat cu aceeaşi ocazie într-o comunicare a protoiereului Feodor Sinkievici. Odată, fiind invitat să oficieze o sfeştanie într-o casă, părintele Ioan şi-a făcut precipitat apariţia, nu s-a salutat cu nimeni şi s-a dus „glonţ”, deşi nu cunoştea casa, în camera în care se ascunsese o femeie necredincioasă care nu voia să asiste la sfeştanie. Părintele Ioan i-a vorbit până când a adus-o la credinţă şi numai după aceea ţinut slujba.

Autorul acestei cărţi este în posesia unei scrisori in care o persoană demnă de toată încrederea îi scrie că, fiind student, a nimerit din întâmplare la nişte prieteni în a căror casă părintele Ioan tocmai urma să săvârşească o sfeştanie. Fiindu-i jenă sa participe alături de cei aflaţi de faţă, s-a retras într-o camera unde nu putea fi descoperit. De îndată ce a venit, părintele Ioan, înainte de a începe să slujească, s-a dus la el, invitându-l să ia parte la slujbă.

31Cazurile de premoniţie la care ne-am referit mai sus şi altele care vor mai fi fost ar putea să pară, la prima vedere, întâmplatoare sau lipsite de importanţă.In realitate, ele ar putea demonstra însemnătatea unei unanimităţi în biserică, a unei comuniuni în „sobornicitate”, care trebuie să se vădească în primul rând intr-o comuniune în rugăciune.Ştim că părintele Ioan era conşient de necesitatea unei asemenea coeziuni, pentru care milita cu ardoare, suferind ori de câte ori era nesocotită; poate că tocmai aceasta va fi fost cauza acelor premoniţii.

In aceeaşi scrisoare, în afara mărturiei de mai sus exista si unele aprecieri critice la adresa unor manifestări ale părintelui Ioan împărtăşite de mulţi alţi credincioşi evlavioşi.

„Părintele Ioan – scrie autorul scrisorii respective – rostea rugăciunile şi ecfonisele aproape în şoaptă, încât era foarte greu să-ţi dai seama ce spune. Era evident că se ruga tot timpul, dar, deşi rugăciunea era comună, părea că fiecare ne reprezentam doar pe noi înşine”.

Dacă comparăm aceste afirmaţii cu multe altele potrivit cărora, dimpotrivă, părintele Ioan ajungea uneori să rostească rugăciunile pe un ton excesiv de acut, ceea ce de asemenea stârnea nemulţumiri, am putea ajunge la următoarea concluzie: în primul rând, că nici măcar oamenii evlavioşi nu sunt în stare să vadă sensul duhovnicesc, dincolo de anumite forme care pot să le displacă şi, în al doilea rând, că ar fi deosebit de periculos dacă modul specific de a sluji al părintelui Ioan ar fi luat drept model şi de alţii. Cel mai bine ar fi dacă majoritatea slujitorilor altarului s-ar ţine de citirea şi de cântarea bisericească aşa cum au fost consacrate de o tradiţie multiseculară, adică fără patos, dar şi fără tărăgănare, desluşit şi cu pătrundere.

Scrierile nepărtinitoare despre părintele Ioan, unicele vrednice de a-i perpetua memoria, fie şi cu riscul că la prima vederre ele ar putea să arunce o umbră peste măreaţa sa statură duhovnicească, nu pot face abstracţie de faptul că nu toate rugăciunile făcute pentru însănătoşirea bolnavilor au avut un rezultat pozitiv. Au fost cazuri când aşa ceva nu s-a întâmplat.

Un autor anonim, dar dispus să privească lucrurile la rece, fără partis-pris-uri, scria într-o carte apărută încă din 1893:

„Am da dovadă de superficialitate dacă am crede că orice bolnav aflat într-o situaţie critică, dacă ajunge să se adreseze părintelui Ioan, rugându-l să se roage pentru el, se va vindeca numaidecât. Ar fi ca şi cum te-ai adresa, la nevoie, unei clinici, sau aşa cum apelează unii la tot soiul de vraci şi şarlatani. Cunoaştem sute de cazuri în care rugăciunile părintelui Ioan i-au salvat pe bolnavi, i-au ajutat pe muribunzi, dar cunoaştem mii de cazuri când unii i-au scris sau s-au dus să-l caute la întâmplare şi nu s-au ales cu nici un ajutor. «Rugaţi-vă, Domnul vă va ajuta după credinţa voastră», obişnuia să spună părintele Ioan, iar rugăciunile le făcea tocmai în acest sens. E limpede că dacă recurgi la rugăciune «din intâmplare» sau ca la firul de pai de care se agaţă un înecat, nu ai de ce să aştepţi un ajutor de la părintele Ioan. Cei, nu din cale-afără de mulţi, care îşi găseau la părintele Ioan o însănătoşire fizică sau morală, erau fie oameni evlavioşi, fie unii care ajungeau sa trăiască o clipă de neabătută şi nezdruncinată credinţă în posibilitatea unei manifestări a puterii lui Dumnezeu, în urma rugăciunilor unor oameni tari în credinţă şi cu o viaţă cucernică”.

Necunoscute sunt căile Domnului şi de aceea opinia pe care am prezentat-o nu epuizează toate interpretările posibile. Chiar dacă admitem că motivele pentru care unele vindecări nu s-au produs pot fi puse pe seama părintelui Ioan, nici măcar asta nu-i poate diminua faima de rugător-taumaturg. Fiindcă nici sfintii nu sunt fără de păcat şi de aceea nu pot fi întotdeauna şi în egala măsură propagatori ai harului dumnezeiesc. In scrisoarea de care am amintit mai sus, primită de autorul acestei cărţi, după ce este descrisă capacitatea de premoniţie a părintelui Ioan se relatează cum acesta după sfeştanie a cerut un prosop curat cu care a şters ochii unei fetiţe care suferea de un strabism congenital (era fiica unui anume Karţev, inspector la un liceu de fete de pe insula Vasilevskaia). Nu s-a produs nici o vindecare, ceea ce pe unii i-a dezamăgit, făcându-i să pună la îndoială calităţile de taumaturg ale părintelui. Au fost şi alte cazuri care au ajuns la cunoştinţa autorului acestei cărţi pe cale orală şi care pot fi explicate într-un fel sau altul.

In opoziţie cu ceea ce tocmai am spus (ceea ce nu schimbă consideraţia autorului faţă de părintele Ioan) nu putem să nu amintim şi acele relatări de o cu totul altă natură despre contestatarii părintelui, care nu credeau în puterea rugăciunii şi în special care erau dispuşi să o ia în derâdere şi care au ajuns să se facă de ruşine.

In multe scrieri consacrate părintelui Ioan sunt amintiţi doi studenţi care l-ar fi rugat pe părintele să se roage pentru sănătatea unui coleg, care de fapt nu suferea de nici o boală, ci se prefăcea bolnav. După vizita pe care i-a făcut-o părintele Ioan, simulantul a paralizat şi nu s-a putut face bine decât după ce toţi trei au făcut dovadă de sinceră pocăinţă.

Cazul este relatat în mai multe cărţi apărute încă din timpul vieţii părintelui, care l-ar fi contestat cu siguranţă dacă n-ar fi fost adevărat.

leushino1Tot în categoria vindecărilor trebuie trecute şi cazurile de tratare a alcoolismului, precum şi de renaştere duhovnicească a unor oameni care sufereau de tare morale. Am dat câteva exemple în primele capitole ale acestei cărţi. Ar mai trebui să adăugăm că părintele Ioan nu înceta să-i îndemne pe alcoolicii învederaţi să se împărtăşească, dar nu-i lăsa să se apropie de Sfântul Potir decât după o pregătire îndelungată. Avea o rugăciune specială pentru izbăvirea de acest viciu, pe care o citea celor ce voiau să renunţe la alcool. Pentru început, pe unii alcoolici îi trimitea la Casa Dragostei de Muncă. Au fost cazuri când unora dintre ei le-a acordat o mare încredere, aceştia ajungând să ocupe poziţii importante. Interesant e faptul că părintele Ioan nu le impunea alcoolicilor să renunţe cu desăvârşire la băuturile spirtoase.

Există multe relatări despre „dezalcoolizări” obţinute cu ajutorul părintelui Ioan, precum şi de oameni care au renăscut duhovniceşte cu sprijinul său. In multe lucrări apărute este relatată povestea unui bărbat, numit convenţional Piotr Ivanovici, individ orgolios şi brutal, care a trimis după părintele Ioan într-un moment când soţia îi era pe moarte. Ce fel de om era în ce priveşte formaţia sa duhovnicească se poate vedea după cum se exprimase: „Las’ să se roage, fiindcă, oricum, nevastă-mea o să moară, dar dacă se face bine mă fac şi eu credincios”. Părintele i-a răspuns: La dumneata eu n-am ce să caut”. După ce i-a murit soţia, Piotr Ivanovici, care nu-şi mai găsea locul, s-a decis să se ducă la părintele Ioan, care nu i-a dat dezlegare de păcate, dar i-a citit totuşi o rugăciune. Starea sufletească a lui Piotr Ivanonovici a prins a se limpezi. A insistat să mai fie primit de părintele Ioan, care i-ar fi spus, cu blândeţe: Poţi să vii la mine şi în fiecare zi, dacă vrei”. In cele din urmă, peste un timp, s-a învrednicit de Sfânta Impărtăşanie. Piotr Ivanovici s-a schimbat cu desăvârşire, s-a hotărât să înceapă o nouă viaţă, întemeiată în principal pe ajutorarea aproapelui. S-a pensionat, consacrându-se educaţiei băiatului şi celor două fete, operelor de binefacere, vieţi bisericeşti, împărtăşindu-se în fiecare lună. Unii dintre vechii săi prieteni au început să-l acuze de bigotism şi făţărnicie, fără a înceta să-i ceară ajutor la nevoie, ştiind că Piotr Ivanovici nu refuza pe nimeni.

In limba rusă cuvântul „ciudesnâi” are un dublu înţeles: pe de o parte, desemnează ceva care nu poate fi explicat pe baza legilor naturii, ci prin intervenţia unor puteri supranaturale, adica „minunat”; pe de altă parte, „ciudesnâi” înseamnă şi „frumosul” la superlativ. In cazul de faţă, posibilitatea de a numi cu acelaşi cuvânt doua noţiuni (omonimia) atestă geniul limbii ruse, pentru că se dezvaluie astfel un adevăr profund, pe care îl vom înţelege dacă vom fi dispuşi să recunoaştem această dublă semnificaţie a cuvântului in minunatele evenimente evanghelice şi ale istoriei bisericeşti.

Izgonirea demonilor, vindecarea bolnavilor, învierea mortilor, renaşterea sufletelor omeneşti, toate acestea sunt „ciudesnâi” în ambele sensuri ale cuvântului – „minunate” şi „foarte frumoase”, în acelaşi timp. Sunt evenimente în care se manifestă, pe de o parte, acţiunea supranaturală a puterii dumnezeiesti, iar pe de altă parte, supremul triumf al frumusetii, al ratiunii impotriva absurdului, al luminii împotriva tenebrelor, al vietii impotriva morţii, a imperisabilului împotriva perisabilului, al iubirii împotriva urii.

32Firesc este ca sufletul creştin al poporului rus, căruia îl este scumpă răsfrângerea luminii cereşti asupra întunericului „lumii acesteia”, să fi tins spre cei pe care i-a considerat făcători de minuni. La rândul său, părintele Ioan de Kronstadt, care s-a numărat printre aceştia, a iubit poporul rus fără să ţină seama de bezna în care zăcea, tocmai pentru această aspiraţie a sa spre acea lumină care era ea însăşi un miracol.

In această minunată atracţie către minune există ceva ca o eternă copilărie, dar şi ceva etern uman. Iubind copiii, părintele Ioan nu putea să nu-şi iubească şi poporul său, cu păcatele sale, cu teribilele sale realităţi, dar şi cu naivitatea sa copilărească.

Probabil că tocmai de aceea, trăind laolaltă cu poporul său, care îl făcea deseori să sufere, suferea, la rându-i, împreună cu el, dar în acelaşi timp sorbea puteri proaspete din puterea sufletului poporului său.

Acolo unde există setea de minune, cea care este în ultimă instanţă setea de sublim şi de perfecţiune, absolut totul, până la lucrurile cele mai simple şi comune, devine minune, iar minunile se săvârşesc mai lesne ca oriunde”.

(Din: Episcopul ALEXANDRU, “Sfantul Ioan de Kronstadt. Viata, invatatura, minunile”, Editurile Sophia si Cartea Ortodoxa, 2007)

alexandru_episcop-sfantul_ioan_de_kronstadt_viata_invatatura_minunile

***

Sfantul Siluan Athonitul despre Batiuska Ioan de Kronstadt:

“Odată, Domnul mi-a dat să văd la Vechiul Russikon un ieromonah duhovnic la vremea mărturisirii, în chipul lui Hristos. Stătea în picioare în locul în care se ascultau mărturisirile, strălucind în chip negrăit şi, deşi părul său era cu totul alb din pricina vârstei înaintate, faţa lui era frumoasă şi tânără, ca a unui băiat. Am văzut un asemenea chip la un episcop în timpul Liturghiei. L-am văzut aşa şi pe părintele Ioan din Kronstadt, care prin fire era la înfăţişare un om obişnuit, dar prin harul lui Dumnezeu faţa sa strălucea ca a unui înger şi voiai să te uiţi la ea. Astfel, păcatul urâţeşte pe om, dar harul îl face frumos“.

(apud “Ramura inflorita”: Sfântul Siluan Athonitul- despre cum se pierde şi cum se câştigă frumuseţea chipului)

svjovk2

Pe părintele Ioan l-am văzut în Kronştadt. Slujea Sfân­ta Liturghie. Am fost izbit de puterea rugăciunii lui şi până astăzi, deşi s-au scurs aproape patruzeci de ani de atunci, n-am mai văzut pe nimeni slujind ca el. Norodul îl iubea şi toţi stăteau cu frica lui Dumnezeu.toc Şi nu e de mirare: Duhul Sfânt atrage la Sine inima oamenilor. Vedem din Evanghelii câte mulţimi veneau după Domnul. Cuvântul Domnului îi atrăgea pe oameni, pentru că era rostit prin Duhul Sfânt şi de aceea el era dulce şi plăcut sufletului.

Când Luca şi Cleopa mergeau spre Emaus şi pe drum  s-a apropiat de ei Domnul şi le-a vorbit, inimile lor erau aprinse de iubire pentru Dumnezeu [Lc. 24,32].

Şi părintele Ioan avea în el din belşug pe Duhul Sfânt  Care aprindea sufletul lui să iubească pe Dumnezeu, şi acelaşi Duh lucra prin el asupra oamenilor. Am văzut cât norod năvălea după el, ca la un foc, pentru a-i primi bine­ cuvântarea, iar după ce o primeau, se bucurau pentru că Duhul Sfânt este plăcut şi dă sufletului pace şi desfătare.

(…) O, mare părinte Ioane, tu eşti rugătorul nostru! Mulţu­mesc lui Dumnezeu că te-am văzut şi-ţi mulţumesc şi ţie, bunule şi sfântule păstor, căci prin rugăciunile tale am lă­sat lumea şi am sosit la Sfântul Munte al Athosului, unde am văzut mare milă de la Dumnezeu. Şi acum scriu cu bucurie, că Domnul mi-a dat să înţeleg viaţa şi nevoinţa acestui bun păstor.

cu+sotia+sa,+Elisabeta+NetsvistskiE o mare nevoinţa [asceză] să trăieşti cu o femeie tâ­nără şi să nu te atingi de ea. Pot aceasta numai cei ce poartă în ei în chip simţit pe Duhul Sfânt. El este dulce şi biruie iubirea unei soţii drăguţe. Mulţi sfinţi se temeau de apropierea femeilor, dar părintele Ioan, deşi era înconju­rat de femei, avea pe Duhul Sfânt, a Cărui dulceaţă covâr­şeşte iubirea trupească.

Mai adaug şi aceasta: era atât de smerit, că nu pierdea  harul Duhului Sfânt, şi de aceea îl iubea atât de mult no­rodul, iar el ducea minţile oamenilor spre Dumnezeu.

Vezi în el puterea Duhului Sfânt? Când citeşti cartea sa Viaţa mea în Hristos, sufletul simte în cuvintele lui pute­rea harului lui Dumnezeu. Tu zici: „Eu însă o citesc şi o găsesc fără gust”. Dar te întreb: „Oare aceasta nu este pen­tru că eşti mândru?” Iar harul nu se atinge de inima omu­lui mândru.

Părinte Ioane, acum viezi în cer şi vezi pe Domnul, pe  Care sufletul tău îl iubea încă de pe pământ. Te rugăm: Roagă-te pentru noi, ca şi noi să iubim pe Domnul şi să aducem roade de pocăinţă care bucură pe Domnul.14

Bunule şi sfântule păstor, ca un vultur ce zboară în  înălţimi te-ai ridicat deasupra marii Rusii şi din această înălţime la care te-a suit Duhul Sfânt Care viază întru tine, ai văzut nevoile norodului tău. Prin puterea Duhului Sfânt ai atras norodul spre Dumnezeu, iar oamenii, auzind din gura ta cuvântul lui Dumnezeu, suspinau şi aduceau po­căinţă fierbinte.

O, mare şi bunule păstor, deşi cu trupul ai murit, dar  cu duhul eşti împreună cu noi şi, stând înaintea lui Dum­nezeu, ne vezi în Duhul Sfânt din cer.

Iar noi cu smerenie te cinstim pe tine.

(“Între iadul deznădejdii si iadul smereniei”, apud Blogul lui Calin Dragan)

cu-sf-ioan-de-kronstadt

Legaturi:


Categorii

1. SPECIAL, Minuni si convertiri, Sfantul Ioan de Kronstadt, Sfantul Siluan Athonitul, Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

9 Commentarii la “Rugaciunile facatoare de minuni ale SFANTULUI IOAN DE KRONSTADT (20 decembrie) si increderea de care se bucurau in popor

  1. Ingerii se minuneaza cutremurandu-se de milostivirea lui Dumnezeu catre noi,care s-a aratat prin intruparea Lui de dragul nostru,prin impreuna-vietuirea Lui cu oamenii pe pamant,prin invatatura pe care a dat-o nemijlocit,prin minunile fara numar pe care le-a facut pentru a da incredintare de Dumnezeirea Sa si de solia Sa cea dumnezeiasca,prin patimirile si moartea pentru noi,prin ingroparea si invierea cea din morti,prin inaltarea la ceruri insotita de fagaduinta celei de-a doua si infricosatoarei Sale veniri,cand va sa judece viii si mortii.Iar cei mai multi oameni raman fie necredinciosi,fie plini de indoieli,nesimtitori,surzi fata de cuvantul evanghelic,impatimiti de cuvantul amenesc cel mincinos si desert,de fatarnicie si teatru.de tot ce este iluzoriu si efemer,de ceea ce nu tine decat o zi.Iar de ceea ce este vesnic,de singurul lucru de trebuinta,uita.Pentru ca multi sunt chemati,dar putini alesi(Mt.20,16).

    Cat de sfanta este credinta si Biserica ortodoxa!
    Cat de dreapta este,cat de plina de frumusete nesfarsita si nedescrisa(aminteste-ti chipul fiecarui sfant,asa cum l-ai vazut in icoana,AMINTESTE-TI VIATA LUI,PLINA DE TOATA FAPTA BUNA SI MINUNI IN TIMPUL VIETII SI DUPA MOARTE)!Biserica indeplineste toate cerintele duhului omenesc si il mantuieste pe orice om care s-a daruit ei si a ramas credincios pana la sfarsitul vietii sale.Slava sfintei credintei Tale ortodoxe,Doamne!Papistasii,recunoscandu-l pe papa drept cap al bisericii,l-au ridicat pe tron in locul lui HRISTOS,facandu-si dumnezeu din el,iar pe HRISTOSl-au pus pe planul al doilea.Pe papa l-au facut vicar al lui HRISTOS,desi HRISTOS ramane cu noi IN TOATE ZILELE,PANA LA SFARSITUL VEACULUI(Mt.28,20).Dar uitati-va cate rataciri au fost ingaduite in credinta papei(care nu este a lui Hristos!),cate ciudate rataciri hulitoare si intoarceti spatele acestei credinte cu nemultumire si GROAZA!O,trufie omeneasca!O,trufie sataniceasca!Papa-infailibil!O,iezuitism!daca papa al Romei ar fi intru totul de un cuget si de un suflet si de o invatatura cu Domnul,ar putea-desi nu in deplinul inteles al cuvantului-sa isi dea numele de “Cap al Bisericii..dar intrucat este de alt cuget si de alta invatatura decat Hristos,ESTE ERETIC si nu poate fi numit “Cap al Bisericii”,pentru ca ea e STALPUL SI INTARIREA ADEVARULUI(1Tim.3.15),iar papa si papistasii sunt trestie clatinata de vant si au schimonosit cu desavarsire adevarul lui Hristos si in invatatura,si in slujbe,(azime,lipsa proscomidiei),si in carmuire,facand intregul catolicism rob ereziei lor si facandu-l de neandreptat…

    La batranetea mea(79 de ani),fiecare zi ,fiecare ceas si fiecare minut este o deosebita mila dumnezeiasca;fortele mele fizice s-au istovit,in schimb duhul meu este priveghetor si arde catre Mirele meu iubit-catre Domnul IIsus Hristos.Cate chezasii de milostivire am primit si primesc de la Dumnezeu in aceasta viata!Nadajduiesc ca voi primi aceasta milostivire si dupa moarte-iar moartea este nastere in viata vesnica prin mila si iubirea de oameni dumnezeiasca.
    ( din ultimul jurnal,glasuirea cea de pe urma si din inima a sufletului meu catre Facatorul si Purtatorul meu de grija,pe care Il iubesc si Care ma iubeste,si catre bunii crestini-(franturi).-Protoiereul Ioan Serghiev din Kronstand)
    Sfinte Parinte Ioan,milostiveste-te si de noi mult pacatosii cu ale tale rugaciuni inaintea Tronului Ceresc!Amin!

  2. Slava Tie,Mantuitorule Atotputernice!Slava Tie,Mantuitorule,Puterea cea Atotfiitoare!Slava Tie,sanul parintesc cel atotprimitor si atotmilostiv!
    Slava Tie,urechea cea pretutindeni deschisa,care aude rugaciunea mea,blestematul,miluindu-ma si izbavindu-ma de pacate!Slava Tie,ochiul cel prealuminos,care ma vezi mereu cu iubire si care imi patrunzi tainele!Slava Tie,slava Tie,slava Tie,preadulce Iisuse,Mantuitorul meu!
    Rugaciunea pornita din inima ii este de trebuinta omului fiindca lumina mintii noastre nu razbeste departe si nu poate cuprinde in sine prea mult din lumina supremei Intelepciuni:Domnul Dumnezeu este Lumina cea nemarginita si in lume se vadeste noianul intelepciunii si atotputerniciei Sale,in timp ce in noi nu se afla,ca sa spun asa,decat un strop infim din puterea si intelepciunea Sa,fiindca doar atat ni s-a dat sa avem in trupul nostru supus putreziciunii.”…Acestea sunt invataturi si rugaciuni facatoare de minuni, din “VIATA MEA IN HRISTOS” ale Sfantului Ioan de Kronstadt,la care am mare evlavie si caruia ma rog, sa imi daruiasca intelepciune si tarie in credinta,sa pot primi raspuns rugaciunilor.Amin!

  3. Pingback: Război întru Cuvânt » Sfantul Ioan de Kronstadt (†20 dec.): PRIVESTE MAI DES IN INIMA TA, COBOARA-TE IN ADANCUL EI!
  4. va scriu deoarece pe mine m-au ajutat foarte mult rugaciunea catre Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu si cele 2 Acatiste de mai jos:

    ACATISTUL SFANTULUI IERARH NICOLAE, ARHIEPISCOPUL MIRELOR LICHIEI
    ( 6 DECEMBRIE )

    Rugaciunile incepatoare :
    In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin.
    Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !
    Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !
    Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie !
    Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindenea esti si toate le implinesti, Vistierul bunatatilor si datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi, si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.
    Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !
    Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !
    Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi !
    Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
    Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapane, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru numele Tau.
    Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.
    Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
    Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-Se numele Tau, vie imparatia Ta, fie voia Ta, precum in cer si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta, da ne-o noua astazi, si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau.
    Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ale Sfintilor Parintilor nostri si ale tuturor Sfintilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.

    Condacele si Icoasele

    Condacul 1 :

    Cel ce versi mir de mult pret la toata lumea si mie celui nevrednic si mai mult decat toti pacatos, daruieste-mi ca sa-ti aduc tie cantare, Parinte Nicolae. Tu, ca cel ce ai indraznire catre Dumnezeu, slobozeste-ma din toate necazurile ca sa cant tie : bucura-te, Sfante Ierarhe Nicolae, mare facator de minuni!

    Icosul 1 :

    Aratatu-te-ai in vis imparatului celui cinstitor de Dumnezeu si pentru moartea voievozdor acelora l-ai ingrozit pe el si degrab ascultand de porunca ta, Nicolae, a poruncit ca sa-i libereze pe dansii. Pentru aceea ei au fost cuprinsi de bucurie si de frica, iar eu cu dansii graiesc tie, Sfinte Nicolae :

    Bucura-te, capul cel sfintit;
    Bucura-te, cel ce ai sfaramat capul cel diavolesc cu rugaciunile tale;
    Bucura-te, slujitorule al Imparatului tuturor;
    Bucura-te, ajutatorul celor credinciosi;
    Bucura-te, intarirea Ortodoxiei;
    Bucura-te, pierzatorul celor fara de lege;
    Bucura-te, cel ce esti insuflat cu suflarea Duhului Sfant;
    Bucura-te, cel ce ai pierdut viforul multimii zeilor;
    Bucura-te, cel ce esti dimpreuna vorbitor cu ingerii;
    Bucura-te, izgonitorul demonilor;
    Bucura-te, graiule al dumnezeiestilor cuvinte;
    Bucura-te, cel ce ai astupat gurile ereticilor;
    Bucura-te, Sfinte Ierarhe Nicolae, mare facator de minuni !

    Condacul 2 :

    Pe pamant, al doilea Inaintemergator te-ai aratat, Nicolae, spre mustrarea faradelegilor; ci acela a mustrat pe Irod, savarsitorul faradelegii, iar tu ai rusinat pe Arie cel orbit cu eresul; si toata lumea ai voit sa o curatesti de invataturile lui cele nedrepte, si turma ta a o lumina, ca un parinte si invatator. Pentru aceea cantam lui Dumnezeu : Aliluia !

    Icosul 2 :

    Vrand dimineata, Avlavie, dupa porunca imparatului, sa scoata pe cei legati din temnita la taiere, tu, cu minunile tale, mai inainte ai apucat prin vis si ingrozindu-l pe el, ai zis : nimic sa nu faci barbatilor acestora, ca nevinovati sunt spre taiere; pentru aceea si noi cu dansii graim tie, Nicolae marite :

    Bucura-te, mare facatorule de minuni;

    Bucura-te, grabnic ajutatorule;
    Bucura-te, cald folositorule;
    Bucura-te, cercetatorul celor necajiti;
    Bucura-te, limanul cel lin al celor inviforati;
    Bucura-te, mangaierea celor ce plang;
    Bucura-te, hranitorul celor flamanzi;
    Bucura-te, povatuitorul celor orbi;
    Bucura-te, bogatia saracilor;
    Bucura-te, toiagul cel tare al batranetilor;
    Bucura-te, cununa Bisericii;
    Bucura-te, parintele saracilor si bun daruitorule;
    Bucura-te, Sfinte Ierarhe Nicolae, mare facator de minuni!

    Condacul 3 :

    Am auzit, Nicolae, de minunile tale si m-am spaimantat, ca de bucurie si de frica fiind cuprins, ce am a raspunde, nu ma pricep. Ci tu, cu rugaciunile tale cele treze, lumineaza-mi mintea ca sa cant lui Dumnezeu dimpreuna cu tine : Aliluia !

    Icosul 3 :

    Arhanghelii cu ingerii se minuneaza, parinte, de credinta ta cea tare catre Dumnezeu; apostolii cu proorocii se lauda cu tine; oamenii cei dreptcredinciosi spre tine au nadejde. Pentru aceasta si eu, desi sunt nevrednic, graiesc tie, Sfinte Nicolae :

    Bucura-te, cel ce impreuna-locuitor esti cu ingerii;
    Bucura-te, cel ce aduci intristare diavolilor;
    Bucura-te, cel ce esti slujiitor asemenea lui Grigorie Teologul in preotie;
    Bucura-te, cu Ioan Gura de Aur dimpreuna vorbitorule;
    Bucura-te, prietenul marelui Vasile;
    Bucura-te, ca dimpreuna cu dansii tai eresurile;
    Bucura-te, cel ce porti o credinta cu dansii;
    Bucura-te, ca faci minuni spre impacare;
    Bucura-te, ca tu cureti lumea de multimea zeilor;
    Bucura-te, cel ce ai vorbit mai dinainte despre cinstirea Nascatoarei de Dumnezeu in Biserica;
    Bucura-te, ca rusinand pe Arie inselatorul la sobor l-ai invins;
    Bucura-te, ca pe fecioarele acelea le-ai oprit de la impreunarea cea desfranata cu ajutorul tau;
    Bucura-te, Sfinte Ierarhe Nicolae, mare facator de minuni !

    Condacul 4 :

    O, mare facatorule de minuni Nicolae, desi pe fecioarele acelea vrea tatal lor sa le dea, pentru saracie, la desfranare, tu, parinte, mai inainte apucind, aur din destul tatalui lor ai dat. Pentru aceea, nepricepind ei de unde se facea aceasta, minunandu-se, au cantat lui Dumnezeu cantarea : Aliluia !

    Icosul 4 :

    Ca sa arati a ta mare milostivire catre cei saraci, preafericite, batranului noaptea intru ascuns trei legaturi de galbeni de aur ai dat, izbavindu-l pe el si pe fetele lui de la caderea in pacat. Pentru aceea auzi de la toti :

    Bucura-te, vistieria milei lui Dumnezeu;
    Bucura-te, primirea mai inainte a cunostintei Lui;
    Bucura-te, datatorule al bunatataor lui Dumnezeu;
    Bucura-te, hrana si bucuria celor ce alearga catre tine;
    Bucura-te, paine de hrana neimputinata celor lipsiti;
    Bucura-te, bogatie de Dumnezeu daruita celor ce vietuiesc in lipsa pe pamant;
    Bucura-te, ridicarea grabnica a saracilor;
    Bucura-te, limpede cugetare celor necajiti;
    Bucura-te, ca esti bland ascultator celor neputinciosi;
    Bucura-te, dulceata a toata lumea;
    Bucura-te, mirele celor trei fete;
    Bucura-te, izbavitorul necazurilor mele cu rugaciunile tale;
    Bucura-te, Sfinte Ierarhe Nicolae, mare facator de minuni !

    Condacul 5 :

    Catre biserica ta mergand oarecand Vasile, sarguindu-se sa-ti aduca dar, a fost rapit de agareni si l-au dat pe el ostasii lui Amira stapanului lor spre slujba; iar parintii lui, desi erau intristati, insa n-au incetat a indrepta catre tine rugaciuni si, trecind ziua praznicului tau, de catre seara, l-ai pus pe el inaintea lor si, vazand ei aceasta minune, cu tine cantare de bucurie lui Dumnezeu cantau: Aliluia!

    Icosul 5 :

    Mergand fiul lui Agricola sa dea un pahar lui Amira a stat inaintea lui cu frica; iar tu, parinte, rugat fiind de parintii lui l-ai izbavit pe el din mainile lui in acel ceas; pentru aceea cu dansii graim tie, Nicolae, ca unui bun pastor;

    Bucura-te, ierarhul Domnului;
    Bucura-te, luminata propovaduire a crestinatatii;
    Bucura-te, cel ce porti nume de biruinta;
    Bucura-te, starpirea patimilor celor neroditoare;
    Bucura-te, aducerea de roada a pomilor celor duhovnicesti;
    Bucura-te, indreptatorul dreptcredinciosilor;
    Bucura-te, pradarea paganatatii;
    Bucura-te, doctorul cel fara de plata;
    Bucura-te, ca in dar ai luat, in dar imparti tamaduiri;
    Bucura-te, al celor neputinciosi bun pastor;
    Bucura-te, cel ce izgonesti dintre noi pe slujitorii cei diavolesti;
    Bucura-te, desfatarea a toata lumea;
    Bucura-te, Sfinte Ierarhe Nicolae, mare facator de minuni !

    Condacul 6 :

    Minunata s-a aratat nasterea ta, Nicolae, credincios fiind tu pe pamant, din vremea nasterii tale; ca ai supt numai din sanul cel drept si de la sanul maicii tale te-ai cunoscut facator de minuni; pentru aceea si acum cu tine cantam lui Dumnezeu: Aliluia !

    Icosul 6 :

    De impresurarile diavolesti izbaveste pe oameni, parinte, cu rugaciunile tale, cel ce cu raurile sudorilor tale ai stins multimea zeilor celor pagani; pentru accea si acum daruieste vindecari neputintelor noastre, ierarhe, ca sa te laudam pe tine zicand :

    Bucura-te, Nicolae;
    Bucura-te, facatorule de minuni;
    Bucura-te, ierarhe;
    Bucura-te, preacuvioase;
    Bucura-te, preafericite;
    Bucura-te, cel ce esti cu nume mare;
    Bucura-te, preamarite;
    Bucura-te, hranitorul postitorilor;
    Bucura-te, invatatoral infranarii;
    Bucura-te, indreptarea celor rataciti;
    Bucura-te, ca altceva nu stim sa graim fara numai : bucura-te;
    Bucura-te, ca prin tine ne indestulam de lumina;
    Bucura-te, Sfinte Ierarhe Nicolae, mare facator de minuni !

    Condacul 7 :

    Avand vicleana cunostinta Arie a inceput a invata eresurile cele fara de Dumnezeu si a intrat in turma ta, ca un lup, vrand ca o fiara sa o apuce; dar tu, prealaudate, degrab alergand catre Stapanul, cu rugaciunile tale ai izgonit toata nebunia lui si ca pe o fiara cumplita l-ai surpat. Pentru aceea cu tine, Nicolae, cantam lui Dumnezeu, Celui ce ti-a dat tie aceasta putere : Aliluia !

    Icosul 7 :

    Mai inainte impotrivindu-te eresului lui Arie, cel de trei ori blestemat, ai rusinat a lui fara de Dumnezeu invatatura si ca pe al doilea Iuda surpandu-l l-ai lasat. Pentru aceea si noi graim tie neincetat :

    Bucura-te, intaistatatorule pe scaunul Mirelor;
    Bucura-te, mare ierarh al Lichiei;
    Bucura-te, cale neratacita a celor ce inoata pe mare;
    Bucura-te, timpan, care dai sunet de dumnezeiasca glasuire;
    Bucura-te, chimval bine rasunator;
    Bucura-te, trambita Sfantei Treimi;
    Bucura-te, ca ai stricat trambita eresurilor lui Arie;
    Bucura-te, zicea tie Constantin;
    Bucura-te, a grait tie Avlavie;
    Bucura-te, a adus tie tatal cu fetele;
    Bucura-te, au grait Agricola cu Vasile;
    Bucura-te, ca prin tine de mania potopului izbavindu-ne, pace cu Dumnezeu aflam;
    Bucura-te, Sfinte Ierarhe Nicolae, mare facator de minuni !

    Condacul 8 :

    Minune dumnezeiasca te-ai aratat, fericite, celor ce alergau la biserica ta, de Dumnezeu purtatorule, de multe feluri de necazuri si navaliri izbavindu-i, parinte, pe cei ce dupa Dumnezeu, spre tine cu credinta si-au pus nadejdea, cantand : Aliluia !

    Icosul 8 :

    Ca cel ce ai indraznire catre Hristos, Nicolae, ca turma Lui pazesti de lupii cei vazuti si nevazuti si de catre cei ce scapa sub acoperamantul tau nu te intorci, si noua celor ce suntem invaluiti de ganduri si de lucruri viclene, da-ne mana de ajutor, parinte, ca sa te laudam pe tine zicand :

    Bucura-te, Nicolae prealaudate;
    Bucura-te, intarirea Mirelor;
    Bucura-te, podoaba Lichiei;
    Bucura-te, carmuitorule cel bun;
    Bucura-te, ca dimpreuna cu ingerii salti;
    Bucura-te, caci cu arhanghelii te veselesti;
    Bucura-te, ca fara materie cu heruvimii slujesti Facatorului;
    Bucura-te, ca pe Arie, diavolul cel intrupat, l-ai surpat;
    Bucura-te, cel ce daruiesti bun miros;
    Bucura-te, cel ce respingi mirosul cel rau;
    Bucura-te, albeala, care speli patimile;
    Bucura-te, roseala, care acoperi pacatele;
    Bucura-te, Sfinte Ierarhe Nicolae, mare facator de minuni !

    Condacul 9 :

    Nu pricepem de unde vom incepe a-ti aduce lauda, parinte. Care cantare iti vom canta? Sau cu ce cununi te vom incununa ? Ca, de ne vom aduce aminte de voievozi, ne minunam; de Vasile, ne miram; despre fecioarele acelea, nu ne pricepem ce sa graim; de toti numai ne minunam si impreuna cu tine lui Dumnezeu, Celui ce ti-a dat tie cele preamarite, lauda Ii trimitem, cantand cantarea : Aliuia !

    Icosul 9 :

    Vazand Stapanul a toate neamul omenesc pierzandu-se cu eresul nebuniei lui Arie, pe tine te-a dat mustrator nebuniei lui. Dar tu, parinte, de la masa invataturii dumnezeiesti, ca pe un urat, l-ai lepadat; iar pe noi cu faramiturile Ortodoxiei ne miluiesti, ca sa cantam tie :

    Bucura-te, Nicolae, Israelul cel nou;
    Bucura-te, sabie ascutita, care tai nedumnezeirea;
    Bucura-te, intarirea credinciosilor;
    Bucura-te, omorarea celor fara de lege;
    Bucura-te, cel ce ai luat Duhul Sfant ca un porumb;
    Bucura-te, cel ce ineci duhurile cele viclene in marea cea de foc;
    Bucura-te, porumbelul Domnului;
    Bucura-te, cursa prinzatoare asupra celui viclean;
    Bucura-te, cel ce daruiesti celor legati slobozire;
    Bucura-te, ca ai legat eresurile cele fara de Dumnezeu;
    Bucura-te, ca deschizi gurile ortodocsilor;
    Bucura-te, ca legi gurile celor vicleni;
    Bucura-te, Sfinte Ierarhe Nicolae, mare facator de minuni !

    Condacul 10 :

    Auzit-am pe Vasile acela graind si inaintea tuturor spunand minunile tale, pe care le-ai facut cu dinsul, parinte; si minunandu-ne, am preamarit puterea ta cea data tie de Dumnezeu; ca tu, ca un bun pastor, degrab alergi catre cei ce te roaga pe tine si pentru toti te rogi lui Dumnezeu si Stapanului cantand : Aliluia !

    Icosul 10 :

    Izbaveste-ne, parinte, cu rugaciunile tale, ca si pe Vasile acela. Auzi-ne, preacuvioase, cu auzul tau, precum ai auzit pe voievozii cei legati. Da-ne mana de ajutor, Nicolae, precum ai dat celor ce fusesera invaluiti in mare, ca sa graiesc tie acestea :

    Bucura-te, al doilea Moise
    Bucura-te, tabla duhovniceasci;
    Bucura-te, haina preotiei;
    Bucura-te, mai inainte aratatorul dreptatii;
    Bucura-te, intunecatorul nedreptatii;
    Bucura-te, de Dumnezeu incununate ierarhe;
    Bucura-te, cel ce ingradesti gurile celor hulitori de Dumnezeu;
    Bucura-te, lumina cea aprinsa cu dumnezeiasca vapaie;
    Bucura-te, ca ai stins vapaia cea diavoleasca;
    Bucura-te, aur de Dumnezeu lamurit;
    Bucura-te, ca ai afundat pe satana, ca plumbul in adanc;
    Bucura-te, margaritar mult-luminos;
    Bucura-te, Sfinte Ierarhe Nicolae, mare facator de minuni !

    Condacul 11 :

    Tu esti pastorul cel bun, Nicolae, ca pe turma ta o povatuiesti catre pasunea cea duhovniceasca si din izvorul raiului o adapi pe ea. Pentru aceea impreuna cu tine cantam lui Dumnezeu : Aliluia !

    Icosul 11 :

    Pom al raiului fiind, fericite, ca ai stalpari de rugaciuni neincetate catre Dumnezeu, da-ne noua sub umbra acelora totdeauna a ne umbri ca sa graim tie:

    Bucura-te, vietuitorule in locasul Celui Preainalt;
    Bucura-te, cel ce ai inecat pe fiii diavolesti;
    Bucura-te, pazitorul randuielii tale;
    Bucura-te, mitropolite;
    Bucura-te, ca ai rusinat basmul eresurilor lui Arie;
    Bucura-te, maica multimii popoarelor pamantesti;
    Bucura-te, rana multimii diavolilor;
    Bucura-te, parinte si invatatorule;
    Bucura-te, ca pe dascalul eresurilor l-ai rusinat;
    Bucura-te, cel ce ai cinstit caruntetile, infrumusetandu-le cu intelepciune duhovniceasca;
    Bucura-te, cel ce ai rusinat caruntelele lui Arie cele urate;
    Bucura-te, ca prin tine ne-am invatat a ne inchina Ziditorului in Treime;
    Bucura-te, Sfinte Ierarhe Nicolae, mare facator de minuni !

    Condacul 12 :

    Inlelepciunea ta cea intru tot cinstita pe Arie cel ratacit l-a rusinat, si mintea ta a stricat multimea zeilor; mantuieste si sufletele noastre cele ratacite si ne invata a canta cu tine lui Dumnezeu : Aliluia !

    Icosul 12 :

    Cu inima ne-am spaimantat, cu sufletul ne-am tulburat, cu limba nu pricepem ce sa graim, fara numai acestea :

    Bucura-te, cel ce esti mai mare intre preoti;
    Bucura-te, cel ce esti intaistatator pe scaunul Mirelor;
    Bucura-te, impreuna-sezatorule pe scaun cu apostolii;
    Bucura-te, cel ce esti lumina inalta;
    Bucura-te, cel ce ai surpat inaltariie gandurilor celor diavolesti ale lui Arie celui barfitor;
    Bucura-te, radacina dumnezeiescului pom;
    Bucura-te, ca ai taiat radacina eresurilor satanei;
    Bucura-te, pomul cel sadit de ingeri;
    Bucura-te, cel ce ai incuiat pe ingerul satanei intru adanc;
    Bucura-te, liman lin al celor invaluiti;
    Bucura-te, bun carmuitor al corabiei celei duhovnicesti;
    Bucura-te, ca prin tine ne invrednicim de viata cea fara de sfarsit;
    Bucura-te, Sfinte Ierarhe Nicolae, mare facator de minuni !

    Condacul 13 :

    ( acest condac se zice de trei ori )

    O, preaminunate parinte Nicolae, plangem si alergam catre al tau sprijin, aducand tie acum aceasta putina rugaciune, ca sa ne izbavesti de chinul cel de veci cu rugaciunile tale, ierarhe prealaudate, si ne invredniceste vesnicei imparatii, ca dimpreuna cu tine sa cantam cantarea lui Dumnezeu : Aliluia !

    O, preaminunate parinte Nicolae, plangem si alergam catre al tau sprijin, aducand tie acum aceasta putina rugaciune, ca sa ne izbavesti de chinul cel de veci cu rugaciunile tale, ierarhe prealaudate, si ne invredniceste vesnicei imparatii, ca dimpreuna cu tine sa cantam cantarea lui Dumnezeu : Aliluia !

    O, preaminunate parinte Nicolae, plangem si alergam catre al tau sprijin, aducand tie acum aceasta putina rugaciune, ca sa ne izbavesti de chinul cel de veci cu rugaciunile tale, ierarhe prealaudate, si ne invredniceste vesnicei imparatii, ca dimpreuna cu tine sa cantam cantarea lui Dumnezeu : Aliluia !

    Apoi se zice iarasi Icosul intai

    Aratatu-te-ai in vis imparatului celui cinstitor de Dumnezeu si pentru moartea voievozdor acelora l-ai ingrozit pe el si degrab ascultand de porunca ta, Nicolae, a poruncit ca sa-i libereze pe dansii. Pentru aceea ei au fost cuprinsi de bucurie si de frica, iar eu cu dansii graiesc tie, Sfinte Nicolae :

    Bucura-te, capul cel sfintit;
    Bucura-te, cel ce ai sfaramat capul cel diavolesc cu rugaciunile tale;
    Bucura-te, slujitorule al Imparatului tuturor;
    Bucura-te, ajutatorul celor credinciosi;
    Bucura-te, intarirea Ortodoxiei;
    Bucura-te, pierzatorul celor fara de lege;
    Bucura-te, cel ce esti insuflat cu suflarea Duhului Sfant;
    Bucura-te, cel ce ai pierdut viforul multimii zeilor;
    Bucura-te, cel ce esti dimpreuna vorbitor cu ingerii;
    Bucura-te, izgonitorul demonilor;
    Bucura-te, graiule al dumnezeiestilor cuvinte;
    Bucura-te, cel ce ai astupat gurile ereticilor;
    Bucura-te, Sfinte Ierarhe Nicolae, mare facator de minuni !

    si Condacul intai

    Cel ce versi mir de mult pret la toata lumea si mie celui nevrednic si mai mult decat toti pacatos, daruieste-mi ca sa-ti aduc tie cantare, Parinte Nicolae. Tu, ca cel ce ai indraznire catre Dumnezeu, slobozeste-ma din toate necazurile ca sa cant tie : bucura-te, Sfante Ierarhe Nicolae, mare facator de minuni!

    Dupa aceea se citeste aceasta

    RUGACIUNE

    O, preabunule parinte Nicolae, pastorul si invatatorul celor ce alearga cu credinta catre a ta folosire si cu fierbinte rugaciune te cheama pe tine, sarguieste degrab a le ajuta; izbaveste turma lui Hristos de lupii cei ce o rapesc pe ea, si toate partile crestinesti le ocroteste si le pazeste prin sfintele tale rugaciuni de galcevile lumesti, de cutremur, de venirea altor neamuri, de robie si de razboiul cel dintre noim, de foamete, de potop, de sabie, de boala si de moarte grabnica; si precum ai miluit pe cei trei barbati care sedeau in temnita si i-ai izbavit pe ei de mania imparatului si de taierea sabiei, asa ne miluieste si pe noi cei ce cu mintea, cu cuvintul si cu lucrul suntem intru intunericul pacatelor si ne izbaveste de mania lui Dumnezeu si de chinul cel vesnic ca, prin solirea ta, cu ajutorul, cu mila si cu harul lui Hristos, Dumnezeu sa ne dea viata lina si fara de pacat, ca sa vietuim in veacul acesta, si de partea starii de-a stanga sa ne izbaveasca, si in partea de-a dreapta, impreuna cu toti sfintii, sa ne invredniceasca. Amin.

    si

    ACATISTUL SFÂNTULUI IERARH
    NECTARIE DIN EGHINA,
    NOUL FĂCĂTOR DE MINUNI

    (9 noiembrie)

    După obişnuitul început se zic
    Condacele şi Icoasele

    Condacul 1:
    Veniţi, ucenicilor ai lui Hristos, care însetaţi după împărăţia cea cerească, să îi aducem laude iubitului nostru ocrotitor, Sfântului Ierarh Nectarie. Şi, mulţumindu-i pentru nemăsurata sa dragoste faţă de noi, să-i cântăm într-un glas: Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare făcătorule de minuni!

    Icosul 1:
    Precum oarecând marele ierarh Nicolae, care fusese întemniţat pentru că l-a pălmuit pe ereticul Arie, a fost mângâiat de Preacurata Născătoare de Dumnezeu, aşa şi tu ai fost mângâiat când ai fost aruncat în temniţa prigonirilor, iar Sfântul Nicolae ţi s-a arătat în vis, spunându-ţi: „Eu te voi înălţa sus, sus de tot…”. Prin care minune ni se arată nouă măsura sfinţeniei tale, ca să îţi cântăm:
    Bucură-te, bucurie a Bisericii drept-măritoare;
    Bucură-te, dar dăruit lumii de către Cel ce Se dăruieşte pe Sine celor credincioşi;
    Bucură-te, reazem al monahilor şi al mirenilor;
    Bucură-te, pildă pentru păstorii de suflete;
    Bucură-te, încununare a ierarhilor;
    Bucură-te, că fiind dispreţuit de oamenii păcătoşi ai fost îmbrăţişat de Sfântul Ierarh Nicolae;
    Bucură-te, că nu ne mai trebuie altă mărturie despre sfinţenia ta;
    Bucură-te, că pustnicului athonit i s-a descoperit că eşti puternic prigonitor al îngerilor căzuţi;
    Bucură-te, dascăl al celor care se străduiesc să înveţe teologia, sporind în rugăciune;
    Bucură-te, hram al multor biserici şi paraclise;
    Bucură-te, icoană a lui Hristos zugrăvită de Duhul Sfânt în vremurile din urmă;
    Bucură-te, apostol al mântuirii;
    Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare făcătorule de minuni!

    Condacul al 2-lea:
    Întrebându-te Hristos în vis care este pricina pentru care plângi, I-ai răspuns a doua zi, scriindu-I că sărăcia, frigul şi foamea întunecă frumuseţea copilăriei tale. Şi, din rânduială dumnezeiască, deschizând scrisoarea ta, negustorul Temistocle s-a grăbit să îţi trimită cele de trebuinţă, iar tu, văzând cum a răspuns Dumnezeu la cererile tale, L-ai lăudat cu ochii înlăcrimaţi, cântându-I: Aliluia!

    Icosul al 2-lea:
    Nu de un negustor ca Temistocle au nevoie copiii necăjiţi, ci de tine, Sfinte Nectarie, ştiind că dragostea ta vine în întâmpinarea lipsurilor lor, ajutându-i cum nici un negustor nu îi poate ajuta. Ca primind sprijinul tău să li se usuce lacrimile şi să îţi cânte cu inima plină de bucurie:
    Bucură-te, cel ce i-ai scris Domnului despre necazurile tale;
    Bucură-te, cel ce ne îndemni să Îi spunem lui Dumnezeu necazurile noastre;
    Bucură-te, că Hristos a primit epistolia ta şi ţi-a trimis prin negustorul Temistocle cele de trebuinţă;
    Bucură-te, că Hristos ne trimite prin tine ceea ne este de folos, ca să mergem pe calea mântuirii;
    Bucură-te, dascăl al copiilor cucernici care caută adevărata înţelepciune;
    Bucură-te, dezlegare a pântecelor neroditoare;
    Bucură-te, că uşurezi durerile naşterii când mamele te cheamă în ajutor;
    Bucură-te, văzându-i pe pruncii care primesc la botez numele tău;
    Bucură-te, că ne povăţuieşti să nu căutăm ajutor de la oameni, ci de la Dumnezeu;
    Bucură-te, cel ce ai trudit din greu pentru a-ţi ajuta familia;
    Bucură-te, că îi ajuţi pe oamenii fără slujbă să îşi găsească de lucru;
    Bucură-te, apostol al cumpătării;
    Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare făcătorule de minuni!

    Condacul al 3-lea:
    Pe nedrept ai fost prigonit în Alexandria din pricina urzelilor diavoleşti. Dar tu ai purtat fără să te tulburi crucea răbdării, învăţându-i pe toţi cei prigoniţi să se roage pentru prigonitorii lor şi Domnului să Îi cânte: Aliluia!

    Icosul al 3-lea:
    Ca o slugă credincioasă ai fost următor virtuţilor Stăpânului tău, Care S-a rugat pentru cei care Îl răstigneau pe lemnul crucii, şi te-ai rugat pentru cei care te-au răstignit pe crucea răbdării. Pentru care, folosindu-ne de virtutea ta, îţi zicem cu glas de bucurie:
    Bucură-te, sprijinitor al celor apăsaţi de răutatea celor vicleni;
    Bucură-te, că te-ai rugat pentru luminarea celor ce te nedreptăţeau;
    Bucură-te, că nu te-ai gândit la binele tău, ci numai la binele Bisericii;
    Bucură-te, că nu te-ai tulburat de hulele celor care nu au vrut să asculte învăţăturile tale;
    Bucură-te, cel ce l-ai ajutat pe bolnavul Lucian să nu îşi piardă slujba;
    Bucură-te, că fără să te scârbeşti ai făcut în locul lui curăţenie în locaşul seminarului;
    Bucură-te, că pentru smerenia ta Hristos ţi-a primit osteneala ca pe o nevoinţă pustnicească;
    Bucură-te, arătându-ne că nici o muncă cinstită nu trebuie dispreţuită;
    Bucură-te, că fiind prigonit pe nedrept ai răbdat mucenicia fără-de-sânge;
    Bucură-te, pavăză a creştinilor batjocoriţi pentru credinţa lor;
    Bucură-te, cel care ne înveţi să primim defăimările necredincioşilor ca pe nişte cununi de mult preţ;
    Bucură-te, apostol al răbdării;
    Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare făcătorule de minuni!

    Condacul al 4-lea:
    Ai socotit că sufletele din obştea Cuvioasei Xenia aveau nevoie de tine şi ai venit cu dragoste în Eghina, pentru a le fi povăţuitor celor care vroiau să urce pe scara desăvârşirii. Iar ele, cu mulţumire, I-au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

    Icosul al 4-lea:
    Mai mult decât ucenicele tale din Eghina, care lepădând lumea au ascultat chemarea cea cerească, avem noi nevoie de povăţuirea ta, sfinte al lui Dumnezeu, pentru că ispitele ne învăluie şi patimile ne apasă, şi nu găsim ieşire din viforul în care ne aflăm. Dar, nădăjduind spre ajutorul tău, îţi cântăm:
    Bucură-te, îndrumător al monahilor şi al monahiilor care au lepădat înţelepciunea acestui veac;
    Bucură-te, pavăză a mirenilor care duc o viaţă jertfelnică;
    Bucură-te, că aduci liniştea mănăstirii în casele acestora;
    Bucură-te, cel ce îi iubeşti pe cei care poartă în inimi dragostea pentru aproapele lor;
    Bucură-te, luminător al duhovnicilor pentru rugăciunile ucenicilor lor;
    Bucură-te, mână întinsă creştinilor pentru rugăciunile preoţilor;
    Bucură-te, ocrotitor al copiilor pentru rugăciunile părinţilor lor;
    Bucură-te, înţelepţitor al părinţilor pentru rugăciunile fiilor;
    Bucură-te, chivot al rugăciunii de care atingându-se creştinii gustă din pacea veacului ce va să vină;
    Bucură-te, că îi ajuţi pe creştini să trăiască după voia lui Dumnezeu;
    Bucură-te, rază a virtuţii pe care întunericul acestei lumi nu o poate acoperi;
    Bucură-te, apostol al desăvârşirii;
    Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare făcătorule de minuni!

    Condacul al 5-lea:
    S-a mâhnit bătrânul pescar văzând că marea era plină de rechini şi osteneala sa rămânea fără rod. Tu ai binecuvântat cu credinţă năvodul lui şi prin rugăciune ai izgonit peştii răpitori, pentru care pescarul I-a mulţumit lui Dumnezeu, cântând: Aliluia!

    Icosul al 5-lea:
    Şi noi suntem încercaţi de greutăţile vieţii, şi noi suntem întristaţi văzând cum peştii necazurilor au intrat în marea sufletelor noastre. Şi, ştiindu-ne neputinţele, alergăm la ajutorul tău, precum pescarul de odinioară. Arată-ne puterea mijlocirilor tale, Sfinte Ierarhe Nectarie, ca să îţi cântăm cu inimă mulţumitoare:
    Bucură-te, că îi ajuţi pe cei covârşiţi de necazuri;
    Bucură-te, cel care cu dragoste alungi deznădejdea din inimile noastre;
    Bucură-te, că dai hrană celor flămânzi;
    Bucură-te, că îi îmbraci pe cei goi;
    Bucură-te, liman al celor fără adăpost;
    Bucură-te, cel ce l-ai pedepsit pe cel care nu voia să îşi ajute aproapele;
    Bucură-te, că îi îndemni pe cei pedepsiţi de Dumnezeu să-şi cunoască păcatele;
    Bucură-te, prieten care sari în ajutorul celor năpăstuiţi şi al celor apăsaţi de singurătate;
    Bucură-te, că tânărului care vroia să se sinucidă i-ai întors gândul cel rău;
    Bucură-te, că ai fost nou tată pentru fiica celui care îşi ucisese fratele;
    Bucură-te, nou ierarh Nicolae care ai avut grijă de mântuirea ei şi a surorilor sale;
    Bucură-te, apostol al ajutorului dumnezeiesc;
    Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare făcătorule de minuni!

    Condacul al 6-lea:
    Cine poate spune mulţimea minunilor tale, sfinte al lui Dumnezeu? Că toţi cei care te-au chemat în ajutor au fost mângâiaţi în nevoile lor. Şi împreună cu bolnavii care au primit prin tine tămăduire minunată I-au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

    Icosul al 6-lea:
    Apăsătoare este crucea bolii, Sfinte Nectarie, şi încă mai grea este atunci când nu vedem în ea leacul trimis de Dumnezeu pentru tămăduirea sufletelor noastre. Cerându-ţi să te rogi lui Dumnezeu pentru înţelepţirea celor care cârtesc din pricina bolilor, te rugăm să le vii în ajutor, tămăduindu-i degrabă, ca să îţi cânte împreună cu noi:
    Bucură-te, că arătându-te grabnic tămăduitor îndată după adormirea ta ai vindecat un bolnav;
    Bucură-te, că cei vindecaţi de tine au mărturisit harul tău;
    Bucură-te, ceresc doctor fără-de-arginţi, ajutător al doctorilor pământeşti;
    Bucură-te, că uşurezi durerile celor care se închină la sfintele tale moaşte;
    Bucură-te, că cei care se roagă în faţa icoanei tale primesc puterea de a răbda boala;
    Bucură-te, izgonitor al duhurilor necurate şi al căpeteniilor lor;
    Bucură-te, cel ce ai tămăduit şi tămăduieşti cele mai grele suferinţe;
    Bucură-te, ştiind că la Dumnezeu nici o boală nu este fără leac;
    Bucură-te, cel ce ai purtat crucea bolii fără să cârteşti;
    Bucură-te, că ai fost vindecat în chip minunat de Preasfânta Născătoare de Dumnezeu;
    Bucură-te, că acum te rogi ei pentru tămăduirea celor bolnavi;
    Bucură-te, apostol al vindecărilor trupeşti şi sufleteşti;
    Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare făcătorule de minuni!

    Condacul al 7-lea:
    După trecerea ta la Domnul, în chip minunat te-ai arătat oamenilor care aveau nevoie de sprijinul tău, pentru a le fi călăuză pe calea mântuirii. Şi noi, deşi nu am primit un asemenea semn, ne-am împărtăşit de bucuria lor când am aflat despre arătările tale, şi I-am cântat lui Dumnezeu într-un cuget cu ei: Aliluia!

    Icosul al 7-lea:
    Vedem că se împuţinează credinţa şi că se răspândesc apostazia şi desfrâul. Dar, luând aminte la grija pe care ai arătat-o celor cărora te-ai arătat după moarte, nu ne vom teme de povara ispitelor, căci vom nădăjdui în ajutorul tău. Pe mulţi i-ai ajutat, arătându-te lor, dar pe şi mai mulţi i-ai ajutat fără ca ei să ştie de unde le vine ajutorul. Ştiind aceasta, îţi mulţumim zicând:
    Bucură-te, că şi după moarte propovăduieşti credinţa ortodoxă;
    Bucură-te, mângâindu-i pe creştinii cărora te arăţi în chip minunat;
    Bucură-te, că, auzind despre arătările tale, mulţi capătă nădejde în ajutorul tău;
    Bucură-te, cel ce te-ai arătat de multe ori ucenicului tău, Cuviosului Filothei;
    Bucură-te, că te arăţi celor care au nevoie de mângâierea ta sfântă;
    Bucură-te, că nu te arăţi celor care caută cu mândrie semne minunate;
    Bucură-te, că după ce te-a văzut fără să îşi dea seama că ai murit, jandarmul a crezut în Dumnezeu;
    Bucură-te, că părintele care purta numele tău a ascultat cererea ta de a-ţi ridica un paraclis;
    Bucură-te, cel ce ai venit ca un pelerin la biserica sa;
    Bucură-te, că ai fost văzut şi de alţi credincioşi;
    Bucură-te, că primind binecuvântarea ta, părintele Nectarie a fost tămăduit prin rugăciunile tale;
    Bucură-te, apostol al biruirii legilor firii prin harul Celui ce a făcut cerul şi pământul;
    Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare făcătorule de minuni!

    Condacul al 8-lea:
    Simţind de departe mireasma sfintelor tale moaşte, tânăra desfrânată a venit la mormântul tău, înfiorându-se. Şi, dăruindu-ţi podoaba ei de mult preţ ca mulţumire că i-ai arătat drumul spre Hristos, s-a lepădat de păcatele ei, cântându-I lui Dumnezeu: Aliluia!

    Icosul al 8-lea:
    Nu avem pocăinţa desfrânatei, Sfinte Nectarie, şi marea patimilor se luptă să ne tragă în adâncuri. Dar avem nădejde în ajutorul tău cel puternic şi, rugându-te să ne ridici din căderea în care ne aflăm, îţi cântăm unele ca acestea:
    Bucură-te, primind darul păcătoasei împreună cu lacrimile ei;
    Bucură-te, cel ce nu te scârbeşti a-i ajuta pe păcătoşii care se pocăiesc;
    Bucură-te, că îi înveţi pe creştini să se împotrivească desfrâului şi patimilor;
    Bucură-te, văzând roadele pocăinţei noastre;
    Bucură-te, cel ce îi îndrumi pe păcătoşi spre scaunul spovedaniei;
    Bucură-te, tunet care îi trezeşti pe cei care îşi ascund păcatele, batjocorind Taina Spovedaniei;
    Bucură-te, duhovnic sfânt, care îi ajuţi pe creştini să îşi găsească păstorii de care au nevoie;
    Bucură-te, cel ce te rogi pentru îndreptarea noastră;
    Bucură-te, că ori de câte ori cădem în păcate ne ajuţi să ne ridicăm;
    Bucură-te, mângâietor al celor care se luptă cu ispitele şi se leapădă de mândrie;
    Bucură-te, glas al Evangheliei care mustri păcatele pe care lumea le socoteşte nevinovate;
    Bucură-te, apostol al pocăinţei tămăduitoare de suflete;
    Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare făcătorule de minuni!

    Condacul al 9-lea:
    Urmaş al Sfântului Marcu al Efesului te-ai arătat, apărând credinţa cea curată de rătăcirile ereticilor, şi pentru râvna ta Dumnezeu te-a primit în ceata Cuvântătorilor-de-Dumnezeu, împreună cu care cânţi neîncetat: Aliluia!

    Icosul al 9-lea:
    Apărător râvnitor al predaniilor Sfinţilor Părinţi ai fost, Sfinte Nectarie, spre mâhnirea celor care preţuiau mai mult cugetarea omenească decât pe cea insuflată de Dumnezeu. Pentru care te lăudăm zicând:
    Bucură-te, că ne înveţi să unim dreapta-făptuire cu dreapta-cugetare;
    Bucură-te, rudenie duhovnicească a Sfântului Marcu, noul apostol din Efes;
    Bucură-te, prieten al Sfântului Fotie, înţeleptul patriarh al Constantinopolului;
    Bucură-te, vestitor al învăţăturilor Sfintei Biserici;
    Bucură-te, apărătorule al celor ce iubesc predaniile Sfinţilor Părinţi;
    Bucură-te, că, asemenea Sfântului Maxim Grecul, ai răbdat prigoană de la cei de o credinţă cu tine;
    Bucură-te, că, urmând aceluia, ai vădit rătăcirile ereticilor;
    Bucură-te, că, fără să te scârbeşti de cei de alte credinţe, te-ai scârbit de minciunile lor;
    Bucură-te, pildă pentru ierarhii care apără credinţa ortodoxă;
    Bucură-te, potrivnic al celor care răstălmăcesc adevărul;
    Bucură-te, bucurie a celor prigoniţi pentru Hristos;
    Bucură-te, apostol râvnitor al dreptei credinţe;
    Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare făcătorule de minuni!

    Condacul al 10-lea:
    Din lucrarea vrăjmaşului, pentru păcatele unor credincioşi sau chiar ale unor nevrednici slujitori ai altarului unii oameni se smintesc şi se îndepărtează de Biserică. Pune-le înainte chipul vieţuirii tale jertfelnice, o, sfinte al lui Dumnezeu, şi întorcându-i pe drumul cel bun învaţă-i să cânte împreună cu tine: Aliluia!

    Icosul al 10-lea:
    În focul încercărilor puţină credinţă avem, sfinte al lui Dumnezeu, şi în inimile noastre se cuibăresc uşor îndoiala şi deznădejdea. Nu vrem să fim osândiţi pentru aceasta de către Dreptul Judecător, Sfinte Nectarie, ci vrem ca prin rugăciunile tale să fim întăriţi în credinţă, în nădejde şi în dragoste, pe care dobândindu-le să îţi cântăm:
    Bucură-te, că mulţi oameni citesc sau află despre viaţa ta minunată;
    Bucură-te, că ei te cheamă să le fii ocrotitor;
    Bucură-te, că cei slabi se întăresc prin dragostea ta;
    Bucură-te, alinare a sufletelor zdrobite de încercări;
    Bucură-te, îndepărtând îndoiala din inimile noastre;
    Bucură-te, învăţându-ne să nu fim tulburaţi de sminteala pe care o împrăştie diavolul;
    Bucură-te, povăţuindu-i pe creştini să părăsească păcatul şi minciuna;
    Bucură-te, balsam pentru inimile rănite de păcat;
    Bucură-te, cel ce ne-ai învăţat să nu amestecăm lumina cu întunericul;
    Bucură-te, că goneşti necredinţa cu care ne ispitesc duhurile necurate;
    Bucură-te, mărturie a împărăţiei cerurilor;
    Bucură-te, apostol al virtuţii pentru păstori şi păstoriţi;
    Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare făcătorule de minuni!

    Condacul al 11-lea:
    Trupul tău a devenit templu al Duhului Sfânt şi moaştele tale au izvorât bună-mireasmă, arătând harul pe care l-ai primit de la Dumnezeu. Şi, închinându-se sfintelor tale moaşte, credincioşii prind putere în lupta duhovnicească, cântându-I lui Dumnezeu: Aliluia!

    Icosul al 11-lea:
    „Eu L-am rugat pe Dumnezeu ca moaştele mele să fie împărţite în întreaga lume”, i-ai spus femeii care se întristase, neştiind pricina pentru care la multă vreme după adormirea ta trupul tău părea să se supună legilor firii. Şi din oasele tale a izvorât mir, de a cărui mireasmă s-au minunat credincioşii din toată lumea care s-au învrednicit să primească în bisericile lor câte o părticică din sfintele tale moaşte. Pentru care îţi cântă:
    Bucură-te, că Domnul a vrut ca lumea întreagă să afle despre sfinţenia ta;
    Bucură-te, că trupul tău a fost biserică vie;
    Bucură-te, că inima ta a fost altar al lui Dumnezeu;
    Bucură-te, că, atunci când maicile au vrut să îţi pună epitrahilul pe sfintele moaşte, ţi-ai ridicat capul;
    Bucură-te, că, deşi te desfătezi de frumuseţile raiului, nu te îndepărtezi de cei care te cinstesc;
    Bucură-te, că, rugându-se la mormântul tău, maicile au prins aripi duhovniceşti;
    Bucură-te, că, urmând poveţele tale, Cuvioasa stareţă Xenia a primit alese daruri duhovniceşti;
    Bucură-te, că ucenica ta a dobândit harisma vederii cu duhul;
    Bucură-te, că, închinându-se la racla ta, Cuviosul Filothei a râvnit a-ţi urma pe calea sfinţeniei;
    Bucură-te, că şi după ce ai trecut la Domnul i-ai îndrumat paşii spre intrarea în împărăţia cerească;
    Bucură-te, văzându-i pe credincioşii care aflând despre vieţuirea ta pun început bun mântuirii;
    Bucură-te, apostol al sfinţirii creştinilor în vremurile din urmă;
    Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare făcătorule de minuni!

    Condacul al 12-lea:
    Tămăduind-o de boala ei pe femeia ce purta numele Sfintei Paraschiva, ai mustrat-o mai apoi că nu s-a grăbit să mărturisească altora ajutorul tău. Şi, primind cu smerenie mustrarea ta, ea a scris de îndată cum ai vindecat-o, îndemnându-ne să Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

    Icosul al 12-lea:
    Pentru a nu fi mustraţi ca femeia aceea, chiar de nu avem priceperea de a mărturisi minunile tale, nu vom tăcea a le vorbi altora despre ajutorul pe care îl dai celor care se roagă ţie. Pentru ca împreună cu noi şi ei să te laude cu glas de bucurie, spunând:
    Bucură-te, ocrotitorule făcător de minuni;
    Bucură-te, ierarh făcător de minuni;
    Bucură-te, mare făcătorule de minuni;
    Bucură-te, că nu ne săturăm să îţi aducem laude;
    Bucură-te, floare aleasă a raiului;
    Bucură-te, prieten al creştinilor care dau mărturie despre puterea ta;
    Bucură-te, învăţându-ne să mărturisim minunile tale;
    Bucură-te, că nu vrei să ţinem lumina sub obroc;
    Bucură-te, primind rugăciunile credincioşilor care au nădejde în ajutorul tău;
    Bucură-te, că nenumărată mulţime de oameni ţi-au mulţumit pentru ajutor;
    Bucură-te, mustrătorule al celor nerecunoscători;
    Bucură-te, apostol al minunilor lui Dumnezeu;
    Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare făcătorule de minuni!

    Condacul al 13-lea:
    O, Sfinte Nectarie, sprijin al celor care Îl mărturisesc şi Îl vor mărturisi pe Hristos prin viaţa lor, răbdând felurite prigoane din partea văzuţilor şi nevăzuţilor vrăjmaşi, ocroteşte-i cu puterea ta pe toţi creştinii, uşurându-le suferinţele şi întărindu-i în lupta duhovnicească, pentru ca să Îi cânte împreună cu tine Dumnezeului celui Viu: Aliluia!

    Acest Condac se zice de trei ori. Apoi iarăşi se zice Icosul întâi: Precum oarecând marele ierarh Nicolae… şi Condacul întâi: Veniţi, ucenicilor ai lui Hristos… Apoi se zice această

    Rugăciune

    O, preasfinte şi întru tot lăudate, mare făcătorule de minuni Nectarie, primeşte această puţină rugăciune de la noi, nevrednicii robii tăi, căci către tine, ca la un adevărat izvor de tămăduiri şi grabnic folositor şi ajutător preaminunat scăpând şi către sfânt chipul icoanei tale privind, cu lacrimi fierbinţi ne rugăm ţie: vezi, sfinte, durerile noastre, vezi sărăcia şi ticăloşia noastră. Vezi bubele sufletelor şi ale trupurilor noastre. Ne rugăm ţie, Sfinte Nectarie, grăbeşte de ne ajută cu neîncetatele şi sfintele tale rugăciuni şi ne sprijineşte pe noi, robii tăi. Ia aminte la suspinele noastre şi nu ne trece cu vederea pe noi, ticăloşii şi scârbiţii, că ştim, sfinte al lui Dumnezeu, că de ai şi pătimit grele prigoniri pentru dragostea lui Hristos, dar prin ele ai aflat dar de la Dumnezeu şi astăzi vieţuieşti luminat în Împărăţia cea gătită sfinţilor, fiindcă ne-am încredinţat că şi după mutarea ta din viaţa aceasta trecătoare cine a năzuit la ajutorul tău şi cu credinţă ţi s-a rugat nu a rămas neajutat. Că cine te-a chemat pe tine întru ajutor şi nu l-ai auzit? Sau cine te-a chemat pe tine, de minuni făcătorule, şi tu l-ai trecut cu vederea? Sau cărui om, în dureri aflându-se şi alergând spre ajutorul tău, nu i-ai uşurat suferinţa?
    Minunile şi ajutorul tău ne-au făcut şi pe noi, ticăloşii şi scârbiţii, să te chemăm în ajutor. Am auzit că trupul tău a rămas neputrezit, pentru a întări în noi credinţa în înviere. Am auzit şi că, din dragoste pentru poporul credincios, mai apoi L-ai rugat pe Dumnezeu ca binecuvântarea sfintelor tale moaşte să se răspândească în toată lumea. Ştim, o, alesule ierarh, de mulţimea tămăduirilor pe care le-ai făcut, nou doctor fără-de-arginţi arătându-te. Nu cunoaştem nici suferinţă şi nici durere pe care să nu le poţi alina. Nu cunoaştem nici o boală căreia tu să nu îi poţi aduce tămăduire, dacă tămăduirea este spre mântuirea celor ce se roagă ţie. Dar mai mult decât atât, nu numai că ai tămăduit boli despre care doctorii ziceau că nu pot fi tămăduite, ci şi pe mulţi bolnavi i-ai ajutat să se întărească în credinţă şi în răbdare, şi să ia plată de la Dumnezeu pentru osteneala lor. Şi aceştia, fără să primească tămăduirea trupească, au primit tămăduirea sufletească şi I-au mulţumit Domnului că prin ghimpele bolii au fost aduşi de la iubirea acestei lumi la iubirea celor sfinte, de la calea cea largă a patimilor la calea cea îngustă a mântuirii.
    Aceste minuni ale tale, sfinte, ne-au făcut şi pe noi a crede că la orice facere de bine eşti gata ajutător şi grabnic folositor şi sprijin minunat. De aceea suntem încredinţaţi că pe tot cel ce aleargă la tine, cerând cu credinţă ajutor, nu-l treci cu vederea. Pentru aceasta şi noi credem că şi acum acelaşi eşti, sfinte, precum atunci când i-ai ajutat pe cei care au alergat la tine. Credinţa noastră este slabă, dar fiind scârbiţi şi în pagubă, alergăm la tine cu credinţă şi cu lacrimi. Îngenunchind, ne rugăm ţie, Sfinte Ierarh Nectarie, ca să te rogi pentru noi lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce n-a trecut cu vederea rugăciunile tale cele jertfelnice, ci te-a ascultat şi te-a întărit şi te-a primit în cereştile locaşuri.
    Către Acela roagă-te, ca să fim şi noi ajutaţi şi miluiţi pentru rugăciunile tale, şi din pagube şi necazuri izbăviţi, ca să lăudăm şi să binecuvântăm şi să slăvim întru-tot-lăudatul şi preaputernicul nume al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

    Sper sa ajute si pe alti credinciosi!

    Va multumesc!

    Domnul Sa Fie cu Noi

  5. Pingback: Sf. Ioan de Kronstadt despre prostia si otrava mortala a pacatului. DE CE S-A INTRUPAT HRISTOS? INTELEGEM SI PRETUIM, OARE, JERTFA SA? -
  6. Pingback: SFANTUL IOAN DE KRONSTADT, “Viata mea in Hristos”: Cand te ispiteste TRUFIA sau cand te copleseste DUHUL DESCURAJARII… -
  7. Pingback: SFANTUL IOAN DE KRONSTADT († 20 decembrie): “Odoarele Bisericii sunt pacatosii lumii care s-au intors la Hristos cu toata inima lor” -
  8. Pingback: SPOVEDANIA UNUI SFANT. Lupta cotidiana a SFANTULUI IOAN DE KRONSTADT cu patimile si ispitele IRASCIBILITATII si FURIEI, manifestate in viata de familie: “Dăruieşte-mi, Doamne, dragoste pentru cei de aproape ai mei, care trăiesc împreună cu mine
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate