Iar de alesul si domnescul stil vechi si pururea nou « stil »duhovnicesc, acesta e adevarata viata, acesta cu adevarat are acelasi ton, acelasi fir, care strabate toate cele descoperite de Dumnezeul cel Adevarat. Caci incepand cu Vechiul Testament, Noul Testament, scrierea patristica a Sfintilor Parinti, si a tuturor celor ce bine au placut lui Dumnezeu, toate aceste scrieri nu se deosebesc unele de altele, parca toate ar fi scrise de aceasi mana, ceea ce, iertare, dar peste veacuri de la Moise si pana acum, nu putea fi mana omenesca, ci insusi « Mâna » sau mana Duhului Sfant.
Iar acesta dulce limba veche, este chiar stilul limbii celei din inceput, paruta mie, chiar inainte de Babilon, cand s-au incurcat limbile, si toate ale Vietii s-au incurcat.

Stilul britanic, are si el o dulceasca, omenesca. Doar ca nu-mi pot imagina o Sfanta Liturghie care sa-ti patrunda in inima, doar ascultand la aceasta in strict stil britanic, si fara sa avem cunostinta Duhului. Eu nu am ascultat in limba engleza, dar particip uneori la Liturghii in limba olandeza sau franceza, limba mult laudata de o lume intreaga. Doar ca nu mi s-a suit la inima aceasta, pur si simplu am participat, mai mult ca la un act, care prin prezenta preotului a capatat sacralitate, dar, pentru mine , cam atat.
Iar in stil fie si el britanic, care nu e decat un stil pamantesc, e mai greu de descoperit Duhovnicia, mai ales, nu din cauza limbii, vai mie , nu asta, mai ales din cauza, ca intreg poporul, care fiind adus la credinta, s-a lepadat, si chiar daca au cautat sa indrepte ceea ce era stricat, nu au facut decat sa strice si mai tare, pentru ca nu s-au reintors in sanul Bisericii Mame. Caci insusi unul din cei 70 de Apostoli, Aristobul, pe care Pavel ii punea si trimitea sa vesteasca adevarul, deci acest Sfant Aristobul a fost « Apostol in Britania, la popor necredincios si la aspri muncitori », adica chinuitori. Si « a patimit foarte mult de la acei oameni salbatici », cum scrie in Vietile Sfintilor, pe luna martie ziua unsprezece.
Iar pentru ca Parintele Rafail este si el un sfant parinte, si la el vedem patruns dar subtil de acelsi stil patristic ; si deci e cu dreptate sa ne adapam si din invatatura sa. Domnul fie laudat !
Iertati frati !

Nu stim cat se datoreaza ceea ce observati Marii Britanii si cat, mai degraba, Cuviosului Sofronie – duhovnicul sau – si chiar, genetic, tatalui sau, Constantin Noica, el insusi preocupat de aducerea cuvintelor la sensul lor originar, autentic.

Va multumim mult pentru ca ne-ati spus. Daca asa stau lucrurile, atunci e foarte grav si foarte trist. Cand vom avea un pic de timp, vom incerca sa punem problema aceasta organizatorilor pe care i-am intermediat si probabil ca nu vom mai da anunturi, daca situatia se confirma si oamenii de acolo nu pot fi convinsi ca se afla in inselare si ca ii duc si pe altii in inselare grava. Ne pare tare rau de aceasta situatie.