2.Fraţii creştini de pretutindeni ,azi vã spun
Viaţa unui Sfânt Pãrinte foarte bun.
Vã rog sã luaţi aminte
La frumoasele cuvinte , / Nu plecaţi,
Lãsaţi grijile afarã şi-ascultaţi.

3.Într-un sat ,Vaţa de Sus, din Hunedoara,
Se nãştea un prunc ce-avea sã schimbe ţara,
Din pãrinţi creştini ,iubiţi,
Care erau fericiţi / C-au nãscut
Un copil ce-avea sã fie Sfânt.

4.A lui mama se numea Cristina,
Şi-a avut în pântece lumina,
Cãci ea a visat frumos:
Luna ,soare luminos / Şi gândea
“Oare ce avea sã fie acest copil în viaţa sa?”

5.Tatãl sãu, ce Iosif se numea,
Nume pruncului ,Zian ,punea,
Şi cu cât timpul trecea,
Zian repede creştea / Şi-asculta
De pãrinţi care spre bine-l îndrepta.

6.Mai târziu dupã ce şcoala a-terminat,
Viaţa Domnului,pe-acest pãmânt,şi-a închinat
A intrat în mãnãstire
Şi-o frumoasã vieţuire ,/ Ca de Sfânt,
A avut pânã a plecat de pe pãmânt.

7.În Muntele Sfânt este trimis,
Şi acolo minune mare s-a scris,
S-a rugat la Dumnezeu,
Sã îl ajute mereu / Şi sã-i dea
Un duhovnic sã-l îndrume în viaţa grea.

8.Crezând cã nu-i vrednic de –ajutor,
Maicii Sfinte ,s-a rugat cu foc şi dor,
Atunci o mare minune .
Cum numai Sfinţii pot spune / S-a întâmplat,
Maica Sfântã, sus pe munte l-a urcat.

9.Pe Serafim de Sarov la întâlnit
Şi – acesta viaţa i-a povãţuit,
Cu post şi cu rugãciune
A primit înţelepciune / Şi-a venit
Înnapoi la Sâmbãta unde-a slujit.

10.Devine stareţ al Sfintei Mãnãstiri
Şi îndreapta lumea chiar şi din priviri,
Avea dar proorocesc,
Nefiind cu duh lumesc / Şi îndrepta,
Pe tot pãcãtosul ,care-l asculta.

11.Avea ochi albaştri şi senini,
Ochi ce te cutremurau ,divini,
Nu puteai sã îi priveşti,
Decât doar sã te smereşti / Şi vedeai,
Puterea lui Dumnezeu ,când îi priveai.

12.Toţi creştinii ,din tarã, îl cãutau,
Sã îi cearã sfaturi ,sã-i ajute îl rugau,
Mustra dur pentru pãcate,
Avea vorbe minunate ,/ Şi iubea,
Pe tot pãcãtosul care se-ndrepta.

13.Mai târziu este trimis din Fãgãraş,
La obştea din Prislop ,sfânt lãcaş,
Urmãrit de securişti,
Creştinii sunt foarte trişti / Da’l urmau,
Se duceau dupã-al,lor Sfânt şi lãcrimau.

14.În continuare este urmãrit,
Luat în râs de alţii chiar batjocorit
Prislopul devine atunci
Sfântã obşte dar de maici ,/ Duhovniceascã,
Îndreptatã cãtrea calea îngerescã.

15.De la Prislop l-au dus la Canal,
A fost chinuit ,lovit brutal
La fel ca Mântuitorul,
A rãbdat pentru poporul / Cel lovit,
De communism ,de urã şi asuprit.

16.S-a întors din nou la mãnãstire,
Pentru a salva creştini de la pieire,
Era urmãrit mereu,
De duşmanul cel mai rãu / De atunci,
Securiştii care n-au scãpat de munci.

17.A fost chinuit prin închisori,
A suportat chiar şi deportãri
A suferit cu rãbdare,
Pentru rasplata cea mare, / Ce avea,
Sã primeascã şi cununa aevea.

18.Mai târziu la Drãgãnescu este dus
O Bisericã-n al Bucureştiului apus,
Este urmat de creştini,
Chiar de-ndura orice chin ,/ Cu bucurie,
Pentru Domnul suferea orice urgie.

19.Acolo Sfântul Pãrinte a pictat
Biserica Sfântã cu har minunat,
Dar a pictat cu tãrie ,
În suflete bucurie / Şi cuvânt
Credincioşilor de pe acest pãmânt.

20.Pentru cã avea darul proorocesc
şi-a vãzut sfârşitul aşa cum era firesc,
Ştia cã va suferi ,
Cã duşmanii-l vor lovi, / Dar rãbda,
Pentru cã avea sã îşi ia plata sa.

21.Ai plecat ,Pãrinte ,pe Cãrare,
A Împãrãţiei dulce,rarã,floare,
Te-ai dus sus la Dumnezeu
Ca sã ne veghezi mereu, / Pe vecie,
Şi sã fim cu toţii în Împãrãţie.

22.Îti mulţumim ,Pãrinte, cã ne-ai ajutat,
Cã ne-ai fost alãturi şi ne-ai ascultat.
Sã nu ne uiţi drag Pãrinte,
Pentru noi roagã-te ,Sfinte / Sã venim,
În Împãrãţia Domnului .Amin .

Cuvinte’adânci, răscolitoare
Ce astăzi nu se mai rostesc,
Pe nicăieri – cu’aşa putere-
Pe’ntreg cuprinsul românesc.

Azi parcă sună mult mai altfel,
Tot ce se spune ,, în Iisus’’
Mental, adânc dar academic
Şi cu efectul din apus.

Aici cuvântul are forţă,
-Răscolitoare şi divină-,
Care pătrunde adânc în suflet
Şi-arată totul în lumină.

Viaţa se vede precum este
-Real- în faptă şi-n trăire
Şi duhul simte şi trăieşte,
Nu doar deduce din gândire.

Cuvântul are ţintă clară
Şi spune ceia ce-i de spus,
Aşa cum cere Adevărul
Şi misiunea în Iisus.

Aceste predici au în ele
Puterea faptelor trăite,
Iar Adevărul le arată
Cum ştim că sunt înfăptuite.

Părintele Arsenie însuşi,
Ne lămureşte că e greu,
Ca să rostesteşti astfel de predici
În Adevăr şi-n Dumnezeu.

Pentru asemenea cuvinte
Ce răscolesc orice păcat,
Poţi fi hulit, ucis ,, cu pietre’’
Nu răsplătit cu doctorat.

Părintele Arsenie Boca
Lăsându-ne aşa cuvinte
Ne-a lăsat viaţa şi trăirea
Şi nu ce-a dedus în minte.

Căci Adevărul curge liber
Convingător, adânc şi greu,
Şi inima îl recunoaşte,
Când vine de la Dumnezeu.

În el e forţa şi lumina
Prin Adevărul sincer spus.
Şi calea cea ne’nşelătoare,
Ce duce sigur la Iisus.

Aici îmi văd nevrednicia
Şi rodul muncii cu păcat.
Văd Adevărul şi lumina
Cum este cu adevărat.

“Cunoştinţa mântuirii , de unde odată lumina ca soarele între noroade, azi abia se mai zăreşte ca o stea, căci gloatele şed în întunerec şi în umbra morţii.” – asa si este! Ea – constiinta mantuirii abia mai palpaie la unul din membrii familiei, iar acolo unde-s toti in acelasi duh si-aceeasi dorinta de mantuire luptand dupa puteri a ajuns sa fie un lucru mare si de mirare; altii – majoritatea stau intr-adevar in intuneric si-n umbra mortii de pe-acum, inconstienti, cu sabia judecatii deasupra capului.

“Cunoştinţa mântuirii trebuie, cu orice preţ, reaprinsă între oameni”. – pentru a fi reaprinsa la modul general ca sa lumineze precum soarele, nu se va mai putea decat prin intervenita de urgenta a bunului Dumnezeu fiindca, vorba Cuv.Paisie Aghioritul nu s-a stricat din casa (sufletului) numai geamul, usa sau fereastra ci toata sta sa cada din pricina neoranduielii, lasarii in paragina…intervenita lui Dumnezeu va face sa straluceasca cealalta parte a sabiei – dreptatea fiindca am refuzat milostivirea Sa si indelunga Sa rabdare.

Foarte actual este si paragraful:

“Dezechilibrul mintal al trufiei a contaminat aproape toate valorile şi le-a pus în conflict. În valoarea politică trufia stârneşte tirania, terorismul, dictatura; în religie, inchiziţia, despotismul, protestantis­mul; în ştiinţă şi economie, materialismul; în artă, senzualismul; în toate a băgat anarhia faţă de Dumnezeu, Ierarhul lor de drept. Deci, ce vor zice, când li se va cere socoteală?” – na!
C-a atins toate domeniile!

Si pentru ca, oamenii nu constientizeaza consecintele faptelor lor, Dumnezeu opreste, punand frau “cu frau falcile lor le voi strange” pentru a nu se mai naravi precum caii:

“De obicei oamenii stârnesc cu faptele lor anumite furtuni nevăzute; acestea tot în capul lor se întorc, dar în chipul cel,mai văzut cu putinţă. Dumnezeu, ştiind de mai-nainte sfârşitul tuturora, rânduieşte fiecăruia ispăşiri in lumea aceasta.

“Dumnezeu este îndelung răbdător şi mult milostiv, dar nepedepsit nimic nu lasă”.”

“La întrebarea: De ce este atâta suferinta în lume? Parintele a raspuns raspicat: „Evaziune de la suferinta nu cunosc: si Hristos a suferit. Rabda!”. Raspunsul era clar: Hristos a suferit ca Om, nu ca Dumnezeu, deci, si tu, omule, poti rabda si nu crucificat, toate celelalte dureri fizice sau morale, îndurate fara cârtire sau deznadejde.”- deci, ai gresit, rabda! Ai ridicat sabia, de sabie vei murii! Masura cu care ai masurat, ti se va masura! Aici impletindu-se dreptatea lui Dumnezeu (ispasirea) cu milostivirea adica, iei ‘bataie’ aici pentru a nu lua ‘dincolo’ – nu de la oameni ci de la draci…

Cat de mult mi-a dat de gandit mie, Pr.Arsenie Boca…a umblat cu cutitul in adanc, ca un chirurg priceput ce trebuie sa extirpeze tumoarea crescanda din interior; am inteles multe lucruri si cauza lor; a fost ales de Dumnezeu ca, printr-un glas mai aspru sa trezeasca constiinte.