Tu ştii că Domnul ne iubeşte,
Şi de la El avem pe lume,
Şi bunătatea şi iubirea
Şi tot, şi tote cele bune.

Că tot ce ştii şi vezi pe lume,
Toate-s primite-n Dumnezeu,
Dar, moartea, ura violenţa,
Vin din lucrarea celui rău.

Noi suntem oameni vii pe lume,
Făcuţi de Domnul din ţărână,
Dar sufletul nostru nu moare,
Cum a murit mama bătrână.

Doar trupul ei se face iarăşă,
Ţărâna ca la început,
Iar sufletul cel viu şi veşnic,
Merge la cer şi-i nevăzut.

La fel cum Dumnezeu e veşnic,
Şi nevăzut cum e cuvântul,
La fel şi sufletele nostre
Sunt nevăzute cum e vântul.

Copile drag, în viaţa noastră,
Aşa cum ştim de la Iisus,
Avem în trup viaţa terestră,
Şi suflet viu primit de sus.

Dar ne crezând Cuvântul vieţii,
Noi înţelegem ce-i văzut,
În lumea materialistă,
În care-n toate-i început.

În lumea cerului e altfel,
Sunt legi şi stări necercetate,
De mintea noastră cea micuţă,
Dar prin credinţă-s relevate.

Aşa cunoaştem primii oameni,
Şi tot ce în scriptură-i spus,
Cunoaştem viaţa, răstignirea,
Şi învierea lui Iisus .

Ne-nţelegând lumea cea sfântă
Ne încurcăm în îceput,
Noi cei creiaţi ,zicem adesea ,
’’Pe Dumnezeu ci’n la făcut ‘’ ?

Dar timpu-n ceruri nu mai este,
Nu-i zi nu-i noapte nu-i apus,
Nu-i trup flămând ce-mbătrâneşte,
Ci toţi vom fi precum Iisus.

La noi copile timpul vine,
Cu zi cu ani cu boli şi moarte,
Dar sus la Domnul-i altă lume,
În duh,în Domnul, în dreptate.

Acolo nu se naşte nimeni,
Nu-i moarte, foame sau durere,
I-aceiaşi vârstă-n veşnicie,
Precum Iisus după-nviere.

De’aceia nu fă cele rele
Că precum cerul e şi iad,
În care arde tot gunoiul,
Din sufletele care cad.

În gheena focului s-aruncă
Tot ce-i căzut din Dumnezeu,
Mincuină ,ură , furt şi crimă,
Tot ce-i lucrat prin duhul rău.

Că n-au urmat calea dreptăţii,
Copile drag, nici pe Iisus,
S-au lepădat de El pe lume,
Prin ce-au făcut şi-au scris şi-au spus .

De-aceia nu fii rău cu nimeni,
Nici nu minţi nici nu fura,
Nu fi nedrept, lacom sau leneş
Şi cu ce-i rău nu te-mpăca.

Ce vezi în filmele de astăzi,
Să stii că nu e de folos,
Omul nu-i om dacă n-ascultă,
Şi nu-l urmează pe Hristos.

Cu violenţă şi prin sânge,
Cu-mpuşcături bătăi şi moarte,
Nu este omul om pe lume,
Şi-aşa nu creşti tu în dreptate.

De la eroi masivi şi straşnici,
Care-s eroi doar pe ecran,
Vai aduna făr-să vrei răul,
Şi violenţa an de an.

De la iubirea afişată,
Atât de fără de ruşine,
Vei aduna neruşinare,
Şi răul va spori în tine.

Î-ţi vei zidi privind la filme,
O înţelegere străină,
De Adevăr, de curăţie,
Şi de smerenia divină.

Vor creşte-n tine pofte aprigi,
Şi te vor face-un răzvrătit,
Teribilist, dedat la rele
Şi-n Dumnezeu un osândit.

Deaceia drag copil priveşte,
Către Iisus şi Înviere,
Că nu în forţă şi-n orgoliu,
Ci în smrenie-i putere.

Prin dragostea dintru credinţă,
Trăieşti şi-n lumea viitoare,
Şi pentru cer ţi-aduni prin fapte,
Răsplata cea mântuitoare.

Dar, cum intr-o relatie fiecare vine cu bagajul lui informational/educational tot dintr-o familie…daca, tatal actual (spre exemplu) provine dintr-o familie in care mama robotea de dimineata pana seara iar tatal era un fel de nabab ce asigura painea cea de toate zilele crezand ca este suficient deoarece ajungea destul de tarziu acasa pentru a se mai ocupa si de copii, la fel va proceda si fiul ajus tata si cap de familie; daca mai punem si egoismul la mijloc si auto-suficienta, povara o va duce intotdeauna doar unul din parteneri care, in timp va obosii, va dezerta depunand armele in ciuda iubirii, afectiunii dintre cei doi.

Iar cum iubirea se transforma ori dispare, de unde resurse si pentru copiii care, vor simtii acut lipsa de iubire dintre parinti si, implicit pentru ei; copiii vor creste din start cu un handicap nevazand decat competitie si lupta pentru putere – asupra celuilalt; vedeti voi…oamenii nu stiu sa (mai)iubeasca curat – se iubesc pe sine in primul rand – in rest, ’succesul’ lor individual va rezida doar din dominare si manipulare care exista in noi, toti – scapare au numai cei care, constienti de pacatul asta ascuns, inradacinat vor sa-l jertfeasca pe altarul smereniei, iubirii dezinteresate rezultat din increderea in Dumnezeu care, poate rezolva acolo unde este imposibil pentru om si posibil pentru EL, datorita Lui.

Indraznesc sa spun ca, si violenta (fizica sau verbala) vine tot din handicapul celui care vrea sa aiba sub control multe, cu tot dinadinsul (situatii, persoane, chiar lumea intreaga)in ciuda constientizarii limitarii sale omenesti, dincolo de care nu poate face nimic de nu-l imputerniceste Cel Ce este; avea dreptate Cuv.Paisie mai ales la ceea ce eu numesc violenta psihologica asupra copiilor (cica din dragoste pentru ei…) care, va genera la randu-le alta generatie de parinti ce vor domina si subjuga anuland personalitatea/vointa/libertatea viitorului matur; mamele de baieti au tendinta bolnavicioasa de a-si tine odrasele agatate de fustele lor cat mai mult timp – iar viitori barbati (eventual tati) vor cauta in viata lor o ‘copie’ a mamei in viitoarea sotie iar nu o jumatate pentru completare, spre mantuire; la fel se intampla si cu fetele care, subconstient vor alege un sot cu metehne asemanatoare celor vazute la tata; dependenta bolnavicioasa de ceva (material) sau de alta persoana (idolatria ce vine din adularea creaturii in locul Creatorului) anuleaza cresterea libera, responsabila si-l indeparteaza pe Dumnezeu din viata lui/ei – consecinta: atasamentul excesiv prin sufocare, tendinta de a le ocupa intregul univers (copii/sot/sotie) ca rezultat a unei iubiri egoiste, de acaparare va fi intors ca un bumerang, ca efect contrar in respingere, indepartare fata de cel/cea care l-a generat intuind lanturile si colivia (chiar de aur) in care nu se simt bine, confortabil.

Omul este o taina intr-adevar, si trebuie respectat pentru ceea ce este alaturi de libertatea data de Dumnezeu ca fiinta libera care poate spune NU – Insusi Dumnezeu respecta libertatea omului si nu-l vrea inlantuit nici de diavol dar nici de alta fiinta. Singura ‘inlantuire’, alipire dulce si de dorit este alaturi de Creator care, de va dorii omul va fi luat sub aripa Sa ocrotitoare puiul de Cer pana ii va creste aripi de vultur inlesnindu-i astfel zboul catre Cer, Imparatia Cerurilor.

Multumesc!!

Doamne, ajuta!