in alta ordine de idei, am gasit o conferinta in engleza pe mai multe cduri a parintelui zaharia despre regasirea omului interior prin lucrarea inimii. este cumva tradusa in romana?

Iisus Hristos este iubire
Şi Adevăr desăvârşit
Total, divin. Cuvânt şi faptă
Şi UNICUL CE N-A MINŢIT.

E unicul ce’a adus lumii
Cea mai de sus învăţătură
Care’a trăit-o şi-a’mplinit-o
Nepătimaş şi fără ură.

E unicul ce-a făcut totul,
Total desăvârşit, în bine,
Fără să vrea vre’un privilegiu,
Sau beneficii pentru sine.

El este cel ce-a deschis calea
Şi El e primul ce-a păşit
Pe ea, trăind şi înplinind-o
Mai mult decât desăvârşit.

In el se află Adevărul,
Total, divin, smerit şi greu.
În El sinceritatea strigă
Că-i unic. Om şi Dumnezeu.

El a’învăţat ce-i rugăciunea
Când pân’la sânge s-a rugat.
El ne-a’nvăţat ce este crucea,
Murind pe ea cu’adevărat.

El ne’anvăţat ce e iubirea,
Când pentru cei ce i-a iubit
A dat supremul.Şi-a dat viaţa
Dumnezeieşte şi smerit.

Şi-a dat dovada de iubire,
Neosândind pe vinovaţi
Şi-n clipa morţii sus, pe cruce,
Cerând să fie toţi iertaţi.

E unicul care pe lume,
Tot ce-a’nvăţat a şi trăit,
Total şi sincer, pentru semeni,
Profund, total – desăvârşit-.

A învăţat ce este postul,
Când chiar El însuşi a postit.
A învăţat ce-i umilinţa,
Caci cine e ca El smerit.

În rugă cu sudori de sânge
Şi-n lacrimi grele s-a rugat,
Şi de la naştere la moarte,
A vieţuit fără păcat.

Nu a cerut fără s’arate,
Că ceia ce-a’nvăţat trăieşte.
Nu a pretins fără s’arate
Că şi El însuşi împlineşte.

Şi fără vorbe Adevărul,
Ne osândeşte când vorbim,
Şi cerm altora să facă
Ceia ce noi nu împlinim.

În conştiinţă de nu strigă
Şi nu ne arde Adevărul,
Cînd condamnăm cerând la alţii
N-o facem în Mântuitorul.

Facem politică Cuvântul,
Şi-ortodoxia o minciună,
Prin noi şi înlăuntru nostru,
Oricât ar fi vorba de bună.

Politica vorbeşte public,
De ceia ce nu împlineşte,
Şi cere altora să facă
Ceia ce sincer nu trăieşte.

Mari lideri s’adresează lumii,
Cerîndu-i jertfă – pentru bine-
Pe care ei nu au s-o facă
Şi nu o poartă întru sine.

Mari ritori scriu şi vorbesc lumii
De Adevăr. Chiar de Iisus.
Dar viaţa lor nu e dovadă
Că îmlinesc ce-au scris şi spus.

Ferice celor care’n lume
Nu fac dovadă de minciună
Şi nu vorbesc dacă n-au fapta
Oricât ar fi vorba de bună.

Că vorba netrăită faptic,
Şi dacă e şi în Iisus,
Va dovedi oricând în semeni
Prin noi, exact un sens opus.

De-aceia azi ortodoxia
Prin ortodocşi este hulită
Că-i prezentetă doar în vorbe
Şi nu se vede’a fi trăită.

Şi eu sunt mincinos cu fapta,
Când nu’mplinesc ceia ce-am spus
Şi î-mi defaim aşa botezul,
Credinţa mea şi pe Iisus.

Ortodoxia-i calea jertfei
În Adevăr şi-n răstignire,
E la vedere şi-n lăuntru,
Şi-i sinceră mărturisire.

O, Doamne iartă-mi vorbăria,
Iartă-mi ce-am scris şi tot ce-am spus
Că recunosc deschis şi public,
Că-s mincinos Doamne Iisus.

C-am osândit public adesea,
Fără să fiu desăvârşit,
Şi am vorbit despre iubirea
În care sincer n-am trăit.

Te rog dă-mi sinceră credinţă,
Şi împinirea prin iubire,
Să pot să dovedesc Cuvântul
Prin Adevărul din trăire.