Război întru Cuvânt

Praznicul aducerii la Templu a Maicii Domnului

Postat de admin pe 20 Nov 2009 la 10:00 pm | Categorii: Duminici si Sarbatori - Noime vii pentru viata noastra Print

3 Raspunsuri to “Praznicul aducerii la Templu a Maicii Domnului”

1. pe 21 Nov 2008 la 8:00 am # Război întru Cuvânt » 2 ani fara Parintele Calciu - intre strigatul marturisitor si slava prigonitorilor neo-farisei
   
   

   [...] 2 ani de cand parintele Gheorghe Calciu a parasit aceasta lume si a intrat si el, condus de Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu, in Sfanta Sfintelor cea mai presus de ceruri, traind implinirea fagaduintelor bogate ale lui [...]

2. pe 21 Nov 2009 la 1:12 am # Maria Magdalena
   
   

   INTRAREA MAICII DOMNULUI IN BISERICA – ZI BINECUVANTATA DE DUMNEZEU, DARUITA NOUA PACATOSILOR,CA PRIN PREACURATA SI NEVINOVATA FAPTURA A LUI DUMNEZEU, SA SE NASCA M A N T U I T O R U L SUFLETELOR NOASTRE. SA O CINSTIM CUM SE CUVINE,IN POST,PACE SI BUCURIE, CU INCHINACIUNI SI RUGACIUNI,SLAVA SA-I INALTAM.
   O,cea mai cinstita si mai sfanta decat toti sfintii,DUMNEZEIASCA PRUNCA,Fecioara si Maica Dumnezeului celui de sus,in ziua Intrarii Tale in Sfanta Sfintelor,pe care o praznuim astazi cinstindu-te,primeste acest dar al nostru si ne izbaveste pe noi din toate nevoile,necazurile si primejdiile si ne invredniceste Imparatiei celei Ceresti,ca intotdeauna cu multumire sa cantam:Aliluia!
   Zi de sarbatoare cu binecuvantare,tuturor!
   Slava Tatului si Fiului si Sfantului Duh,acum si in vecii vecilor.
   Amin!

3. pe 21 Nov 2009 la 8:05 pm # Nicolae Mirean
   
   

   În sfînta sfintelor

   În sfînta sfintelor pătrunde
   Cel mai curat trup pământesc,
   Cea mai curată’ntre copile
   Ce s-a născut în chip firesc.

   Dar, câştigat prin mare rugă,
   -Târziu- şi-n aspră nevoinţă,
   Părinţii o aduc la templu,
   Ca dar şi ca recunoştinţă.

   Că-n marea dragoste de ceruri
   I-aduc ca jertfă fecioria,
   În sfânta sfintelor să crească,
   Pentru-ai sfinţi copilăria.

   Ca sufletu-i curat şi sincer,
   Să crească fără de păcate
   Şi fără răutatea lumii,
   Numită, personalitate.

   Şi-ambiţiile feminine
   Şi năzuinţele fireşti
   Nu s-au atins de trupu-i fraged,
   Ars de trăiri duhovniceşti.

   Trupul femeii poftitoare,
   Smerenia i la sfinţit
   Iar duhul ei, fără prihană
   Spre cer tins necontenit.

   Trăirea sa- profundă rugă.
   Iubirea sa un imn ceresc
   Şi inima altar de jertfă
   În trup total duhovnicesc.

   Umnul său străin de lume,
   Duhovnicesc şi plin de har,
   Era chivot al neprihanei
   Şi al iubirii sfinte, dar.

   Chip al coplelor din lume
   Şi –al curăţiei feminine,
   Dorinţa ei era totalul
   Desăvârşirilor divine.

   Şi Dumnezeu a fericit-o
   Cu har imens trimis de sus
   Să poarte-n braţe mintuirea
   Şi dragostea, care-i Iisus.

   Ea este cea care pe lume,
   A ascultat de Dumnezeu
   Desăvârşit şi-n neprihană,
   Îl naşte Fiu pe Domnul Său.

   Ea ţine –n braţe-n faţa lumii,
   Iubirea şi desăvârşirea,
   Ea prin Iisus a adus lumii,
   Pe Dumnezeu şi mântuirea.

   Vas al luminii şi-al iubirii
   Ce n-a gustat întinăciunea,
   Prin neprihana ei smerită
   A împlinit în trup minunea.

   Ea a legat lumea de ceruri
   Şi-a unit cerul cu pământul
   Când s-a smerit total şi sincer
   Născând pe Dumnezeu CUVÂNTUL.

   Arhanghelul ceresc se pleacă
   Smeritei feţe fecioreşti
   Plină de har, plină de daruri
   Şi de comori Dumnezeieşti.

   În faţa ei se pleacă lumea
   Cu dragoste şi i-se’nchină
   Şi-o fericeşte’ntreg pământul
   Care trăieşte în lumină.

   Biserica azi o primeşte,
   Pe cea mai sfântă din fecioare,
   Şi într-u ea se’podobeşte,
   Cu dragostea mântuitoare.