“PENTRU FIECARE SIMTEA DURERE…”. Duminica samarineanului milostiv, a Sfantului Paisie de la Neamt si inceputul Postului Craciunului

In duminica a XXV-a dupa Rusalii, in care se citeste Evanghelia Samarineanului milostiv, noi, cei care ne-am lasat talhariti de cel rau, vatamandu-ne sufleteste si zacand goi de har pe calea vietii, sa ne rugam Bunului Samarinean Hristos-Dumnezeul nostru sa reverse asupra noastra mare mila Sa, daruindu-ne pocainta, indreptarea vietii si harul de a ramane statornic intru Cuvantul Sau si de a fi, la randul nostru, samarineni milostivi pentru fratii nostri cazuti, ca sa fim vii si sa mostenim viata vesnica.

Este un prilej, totodata, sa ne amintim, iarasi si iarasi, ca a ne asemana samarineanului milostiv si a implini porunca iubirii nu inseamna a proceda precum “moralistii” prieteni ai lui Iov, ci a ne stradui sa urma, pe cat ne este cu putinta invataturile Parintilor de mai jos:

• “Nu te uita la om din ce cauza sufera, ci uita-te la cat de mult sufera!” (Cuv. Sofronie de la Essex, citat de parintele Rafail Noica);
• “Celui care sufera nu trebuie sa-i spui multe cuvinte, nici sa-l dascalesti. Intelege ca te doare pentru el si astfel se foloseste. Durerea este totul.” (Cuv. Paisie Aghioritul)

• „Unii sunt nemulţumiţi de mine pentru că vorbesc puţin. Dar nu este trebuinţă a grăi multe spre a mângâia un suflet necăjit; trebuie doar să laşi sufletul acela să vorbească slobod, fără a-l întrerupe; iar, după ce se va fi văitat îndeajuns, mâhnirea i se va alina prin însuşi acest lucru. Nu-ţi mai rămâne decât să-i spui câte cuvinte încălzite de dragoste şi să-i limpezeşti vreo oarecare nelămurire. Astfel omul acela va fi limpede întărit în credinţă, înnoit sufleteşte şi gata să le sufere iarăşi pe toate“. (Sfantul Iosif de la Optina, citat de parintele Damaschin de la Platina)

Alte cuvinte de mantuire selectate din comorile duhovnicesti ale Sfintilor Parinti si ale unor parinti contemporan, adunate ca talcuiri si invataminte extrase din parabola de astazi, va invitam sa cititi in postarea cu titlul:

Mergi si fa si tu asemenea!

• Va recomandam si articolul lui Dan Camen: Cine este aproapele meu?

Pentru inceputului Postului Nasterii Domnului, va recomandam:

***

Astazi este si praznicul marelui nostru parinte, al Sfantului Cuvios Paisie Velicicovski (de la Neamt), el insusi fiind un implinitor la cele mai inalte masuri al poruncii desprinsa din pilda Samarineanului milostiv si intemeietor al unei intregi randuieli si traditii – astazi abandonate spre rusinea si osanda noastra – a vietii de obste intemeiata mai presus de toate pe legea iubirii. Este chipul staretului ideal, despre care se spune ca

“pentru fiecare simţea durere. Iar pe fiii săi duhovniceşti îi îmbrăţişa mai mult decât pe sufletul său. Pe tot omul ce venea la dânsul, pentru milă sufletească sau trupească, nu-l întorcea în deşert”.

Pentru acest praznic, va recomandam calduros:

din care extragem aici prima parte a meditatiei noastre:

“Biserica noastra ortodoxa praznuieste astazi pe Sfantul Paisie de la Neamt (Velicicovski). Am ales din viata sa – ce poate fi citita pe larg aici – cateva fragmente care ne arata atat masura duhovniceasca la care dusese Sfantul obstea monahala careia ii era staret, cat si duhul Sfantului Paisie, care via si care isi rasfrangea energiile sale in jur, sfintind, luminand, intorcand oameni la Dumnezeu. Cu adevarat Sfantul Paisie si obstea sa ajunsesera la “unimea credintei si la impartasirea Sfantului Duh“, iar aceasta se datoreaza acestui “dreptar” duhovnicesc urmat de cuvios: “sufletul său şi-l punea pentru cea mai mică poruncă a Stăpânului” si “pentru fiecare simţea durere”.

Nu prin metode administrative, nu prin disciplina cazona sau chiar prin teroare! – asa cum este “la moda” astazi, din pacate, si peste tot in Biserica – dupa modelul “managementului eficient” al lumii luciferizate – nu exterior, artificial si mecanic, nu prin “intelepciune omeneasca”, ci prin “metoda” lui Hristos: prin pilda personala de sfintenie, prin slujire si iubire jertfelnica fara masura, pana la capat. Asa cum spunea si un alt Cuvios cu acelasi nume, Paisie Aghioritul:

“Cea mai mare neoranduiala in manastiri este din pricina oranduielii lumesti, cu disciplina spartana, care nu numai ca oboseste, mai ales pe omul obosit de azi, ci izgoneste si ’sfanta nevinovatie’ si absoarbe toate puterile sufletesti si trupesti in cele pamantesti, iar omul uita pe Dumnezeu“.

Obstea Sfantului Paisie, care a trait poruncile lui Hristos, ne arata ca cererea de la Liturghie, mentionata in titlul acestui articol, este nu numai realizabila, ci si foarte necesara pentru mantuirea noastra… Continuare