Cititi raspunsul nostru de acolo, nu-l mai reluam, e valabil si la discutia de aici.

Aveti dreptate amandoi:

1.Nu vezi un ierarh iesind in fata si aratandu-si fatis nemultumirea fiindu-i mai degraba frica de stapanirea lumeasca rusinandu-se de cea dumnezeiasca si cum tacerea nu e ‘de aur’ in cazul lor ci, o incuviintare, o aprobare tacita ‘cine tace, incuviinteaza’ prapadul este aproape urmandu-si partea asecendenta (din partea lor) si descendenta (in cazul nostru);

2.Cum centrismul si lovitura de gratie pentru care nu vor face pace cu noi – ortodocsii – datorita primatului papal si a infalibilitatatii papei(numai de nu vor trada mai-marii nostrii chemati la ‘dialog’ si vor creea impresia ca toti (dintre acestia ‘mici’) sunt de acord…) asa si noi, ar trebui sa lasam orbirea sufleteasca si sa centram sufletul spre Hristos neschimband nimic din ortodoxie ori acceptand inovatiile lor sau alipirea cu ei fericindu-ne ca suntem crestini ortodocsi nu rusinandu-ne icoane, de preoti, de facerea semnului Sf.Cruci realizand ca am avut privilegiul de a ne naste intr-o tara ortodoxa, ca am fost botezati, ca suntem ‘fii ai Luminii’ si sa ne dea de gandit ca celor ce mult li s-a dat, mult li se va cere…sunt suficiente argumente pentru a ne motiva in a trai crestineste punand inceput bun in fiecare zi, de fiecare data simtindu-ne sub mana ocrotitoare a bunului Dumnezeu care, cu ochiul Sau Atotvazator cuprinde lumea intreaga, orice miscare (chiar de gand).