Comments on: Praznicul Cinstitului Acoperamant al Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu. Parintele Gheorghe Holbea despre MAICA DOMNULUI SI FEMEIA MODERNA

By: Război întru Cuvânt » Parintele Cleopa despre femeia crestina – imbracamintea, infatisarea, purtarea si rosturile ei firesti: “TACE LUMINAND SI SE JERTFESTE TACAND”

Fri, 04 Dec 2009 12:21:12 +0000

[...] Parintele Gheorghe Holbea despre MAICA DOMNULUI SI FEMEIA MODERNA [...]

By: admin

admin — Wed, 07 Oct 2009 07:12:02 +0000

Alina:

Va rugam sa rescrieti comentariul folosind cuvenitele litere mari cand scriem numele lui Dumnezeu si al Maicii Domnului. SI astfel ne dovedim in mod firesc evlavia. Iertati-ne!

By: Război întru Cuvânt » Doua predici ziditoare de ascultat si de… urmat

Război întru Cuvânt » Doua predici ziditoare de ascultat si de… urmat — Wed, 07 Oct 2009 07:02:22 +0000

[...] ca precedentele articole continand inspiratele si profundele cuvinte de invatatura si de managaiere ale unuia dintre [...]

By: Adriana

Adriana — Fri, 02 Oct 2009 18:03:10 +0000

Doamne ajuta,
Pentru ca astazi este si praznuirea Sf. Andrei cel nebun pentru Hristos,cel care a fost invrednicit pentru aceasta mare vedenie impreuna cu Sf. Epifanie,va rog sa-mi permiteti ca din evlavie pentru Maica Domnului si pentru Martorii la aceasta vedenie sa scriu cateva relatari cu privire la viata lor si la “Evenimentul”cu care s-au facut si mai bine cunoscuti:
(…)”In marea ceata a dreptilor,proslavita de Sf.noastra biserica,nebunii pentru Hristos apar minunati intre sfinti,prin natura nevointei lor si prin gradul inalt de jertfire de sine caruia i s-au incredintat.Pentru Hristos,ei nu s-au lepadat doar de lume si de cele ce suntin lume,ci si de cei apropiati ai lor.Nebunia pentru Hristos este una dintre cele mai grele si mai marete nevointe ale evlaviei crestine,pe care din IUBIRE DE DUMNEZEU SI DE OAMENI au luat-o asupra lor unii dintre cei mai ravnitori crestini.Nebunia intru Hristos este o nevointa crestineasca pe cat de rara,pe atat de anevoioasa si de inalta,la care sunt chemati de Dumnezeu numai barbati si femei dintre cei mai alesi,puternici cu trupul si cu sufletul.Acesti slaviti nevoitori-asceti insufletiti de o nestinsa ravna si de o inflacarata dragoste de Dumnezeu-au renuntat de bunavoie nu doar la toate comoditatile si bunurile vietii pamantesti si la toate avantajele vietii sociale,la cele mai apropiate legaturi de sange si de rudenie,ci au renuntat,in deplina cunostinta de cauza,si la ceea ce deosebeste,in mod esential,omul de celelalte fiinte de pe pamant:modul obisnuit de utilizare a ratiunii,asumandu-si de bunavoie,infatisarea de om care nu este in toate mintile si,uneori,si decazut moral,care nu cunoaste decenta,nici rusinea si care isi ingaduie uneori si caderi in ispita.
Liberi cu desavarsire de orice legatura cu cele pamantest,renuntand la orice fel de proprietat,neavand,de cele mai multe ori,nici macar unde sa-si aplece capul si,de aceea,supusi tuturor accidentelor unei vieti lipsite de locuinta si de orice comoditate,acesti alesi ai lui Dumnezeu infaptuiau in existenta lor,la modul cel mai real si in chiar litera ei,porunca Mantuitorului:”Nu va ingrijiti pentru sufletul vostru ce veti manca,nici pentru trupul vostru cu ce va veti imbraca;au nu este sufletul mai mult decat hrana ,si trupul decat imbracamintea?”(Mt.6,25)
……Painea si hrana,imbracamintea,casa nu reprezentau pentru ei trebuinte esentiale,nu mancau ile intregi si uneori chiar saptamani,iar daca totusi luau ceva in gura,se limitau la hrana pe care 0 primeau de la oamenii evlaviosi,iar de la alti oameni nu primeau sau,dadeau indata altora.Drept imbracaminte foloseau vechituri,zdrente sau de multe ori renuntau si la acestea.In locuintele oamenilor intrau foarte rar,de cele mai multe ori nefiind primiti;cea mai mare parte a vietii o petreceau sub cerul liber,prin pietele si ulitile oraselor,pe la usi sau prin curtile bisericilor,prin cimitire,uneori chiar sezand pe o gramada de gunoi,suferind de frig,de foame ,de ger si de arsita,expusi la calamitati.
…..Izolarea de lume,ii invata in primul rand pe ascet postul si privegherea,noptie si le petreceau numai in priveghere si rugaciuni…..”
extrase din cartea “Fericiti nebuni pentru Hristos” Iovan
Kovalevsky)
Din aceasta categorie de asceti a facut parte si Sfantul Andrei cel nebun pentru Hristos si prietenus sau,Sf.Epifanie (scrisa de prietenul lor,prezbiterul Nikephoros).Sfantul este de neam slav si a fost sclav al unui demnitar din Constantinopol,traitor sub imparatul Leon cel Mare din sec V.Ascultand de porunca primita intr-un vis de la Insusi Hristos Domnul,il paraseste pe stapanul sau si incepe sa strabata ulitile capitalei de imperiu,isi rupe hainele,traieste ca un cersetor sub cerul liber,se amesteca printre decazuti si prostituate,printre traverne alaturi de prostituate si hoti.(cu scopuri bine definite).In timpul zilei joaca rolulcelui ratacit cu mintea dar se roaga si posteste in timpul noptilor,respectand porunca lui Hristos Domnul;”Gol sa fii si nebun pentru mine si a multor bine partasi vei fi Imparatiei mele”.
Fata de prietenul apropiat ,tanarul Epifanie(caruia ii prevesteste ca va ajunge patriarh,Andrei se manifesta ca un profet si ca un cunoscator al pacatelor celor din jur,Andrei ii raspundea prietenului sau Epifanie la multe intrebari,printre care si cea despre sfarsitul lumii,care va fi soarta Constantinopolului,cine este Antihrist,cum vor fi inviati mortii si cum va fi Judecata cea de pe urma,care se mai cheama si Apocalipsa lui Andrei Salos cel nebun pentru Hristos.O deosebita amploare din viata acestui Sfant,i s-a dat relatarii despre VIZIUNEA DE LA BISERICA DIN VLAHERNE din Constantinopol,traducerea aceasta facandu-se pentru prima data in limba georgiana (secX1),apoi in limba slavona(sc.X11),in latina 9sc.Xv11),iar in limba romana traducerea s-a facut in secXVIII,de catre ierodiaconul Stefan de la Sf. m-re Neamt ,in prolooage,de unde putem citi aceasta MARE MINUNE.
Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu,impreuna cu Apostolii si Ingerii care Te-au insotit in aceasta binecuvantata Sf. Biserica si pentru rugaciunile Alesilor BinecinstitoriFericiti Nebuni Intru Hristos:ANDREI si a Sf.EPIFANIE,acoperi-ne si pe noi mult pacatosii si doritori de mantuire,cu Sfant Acoperemantul Tau,Amin!

By: Magda

Magda — Fri, 02 Oct 2009 16:04:55 +0000

Ce bine spune “Asistăm însă la o amăgire, o încercare a omului, uneori disperată, de a se culcuşi în vremelnicie” – omul se culcuseste in vremelnicie, in fata vazuta a lumii asteia, mai ales prin materialism: isi fabrica cuib cat mai trainic (vila daca se poate, dotat cu mult peste puterile sale, indatorindu-se la banci) nebucurandu-se firesc de el fiindca grija ii albeste perii capului, il obliga la munca istovitoare, compromis pentru ramanerea intr-un serviciu stabil si bine platit, crede in felul acesta ca se sacrifica pentru urmasi, dar nu asista la cresterea lor gradata, nu se bucura de devenirea lor in timp…in adolescenti, oameni maturi, ii lasa in grija bonelor, ai strainilor, a educatorilor, invatatorilor, profesorilor, a bunicilor (uneori) si, se mira cand sta la un moment dat fata in fata cu ei, de ce nu-s recunoscatori, de ce nu simte iubirea lor, atasament… decat in fata banilor dati si-a avantajelor materiale, asa cum au fost invatati.

Culcusirea in vremelnicie si agatarea disperata cu dintii de ea arata uitarea sensului vietii, frica de moarte, amagirea ca va venii tarziu sau foarte tarziu, bucurie amagitoare, ‘bun’ castigat ca viitoare amintire pentru zile negre si, pe undeva necredinta – neincrederea in existenta vietii vesnice altminteri, nu vad de ce si-ar acumula omul atatea si atatea lucruri in viata, nefiindu-le de ajuns strictul necesar.

‘Animalul de succes’ are viata scurta; dureroasa trebuie sa fie trezirea la realitate prin parasirea de catre ceilalti atunci cand nu mai reprezinti ‘ceva’, nu mai esti in forma…devenirea, (re)devenirea la normalitate, umanitate se va face prin ‘coborarea inlauntru prin rugaciune’ cu orice risc: indiferent de haul pe care-l descoperi, de ‘animalele’ haladuitoare din suflet, de egoismul ranit, cu ajutorul lui Dumnezeu poti devenii bun, cald si luminos.

By: Pr. Liviu A.

Pr. Liviu A. — Fri, 02 Oct 2009 14:05:34 +0000

Parintele Holbea reprezinta trecutul si viitorul inaltei ortodoxii, profesor, familist, cat mai ales parinte spiritual pentru multi preoti din ziua de astazi. Continua drumul parintelui Staniloaie si imbina dogmatica cu morala si viata contemporana. Il cunosc tot din Seminarul de la Buzau si felicit toti profesorii de acolo, pe parintele Abaza si parintele Milea,la clasa carora am fost. Sunt mandru ca Dumnezeu ni-i ia scos in cale!
Din tot sufletul ii multumesc parintelui Holbea, pentru ca nu am fi ajuns aici, daca nu ar fi contribuit si dansul la formarea noastra. Ne-a dat din curajul, bunatatea si blandetea lui,ne-a impartasit din dragostea si intelepciunea sa, incat nu vom putea uita cu cata placere asteptam sa vina orele sale de curs.
Desi sunt foarte departe de tara si nu pot sa ma inclin in fata lor, ei sunt mereu cu mine, iar Bunul Dumnezeu sa-i rasplateasca pentru aceasta munca, care nu poate fi rasplatita de noi, oricat de mult am voi.
Multi ani cu sanatate si impliniri duhovnicesti pr. Holbea si la toti profesorii de la Seminarul Teologic Buzau.

By: Maria Magdalena

Maria Magdalena — Thu, 01 Oct 2009 23:10:28 +0000

O,preaminunate nor,Maica lui Dumnezeu,surpa pe cei ce se lupta cu noi,
cu dreapta Ta cea stapanitoare si atotputernica.Si celor ce sunt in necazuri
le ajuta;pe cei asupriti ii mantuieste si dezleaga de pacate pe cei ce se roaga Tie, ca toate le poti, cate le voiesti. Amin!

By: Eunichi

Eunichi — Thu, 01 Oct 2009 18:44:34 +0000

Ce lucru simplu! Dincolo conteaza numai iubirea din launtrul nostru.

By: Nicolae Mirean

Nicolae Mirean — Thu, 01 Oct 2009 11:40:17 +0000

Rugăciune

Fecioară mult Preaîndurată
Şi Maica Domnului Hristos
La Tine eu cel păcătos,
Cer dragoste curată.

Î-Ţi cer cu sinceră căinţă,
Că mă ştiu pururi vinovat,
Că nu trăiesc ce-am învăţat,
-Prin fapte- în credinţă.

Î-Ţi cer smerit în rugăciune
Să-mi dai adânca bunătate,
Iubirea sinceră’n dreptate,
Şi rod în fapte bune.

Î-Ţi cer tot timpul ocrotire
Pentru cei dragi şi ajutor,
Credinţă sfântă în popor
Şi dor de mântuire.

Ajută-ne să fim prin fapte,
Curaţi şi sinceri şi senini,
-Cum cere Domnul- toţi lumini,
Crescuţi în libertate.

Din libertatea dăruită
Să nu ne facem osândire
Ci nevoinţă şi iubire
Doar ortodox trăită.

By: pr.Cezar

pr.Cezar — Thu, 01 Oct 2009 10:29:44 +0000

Ce bucurie duhovniceasca sa-l vad si sa-i citesc cuvantul!Pe acest deosebit si vrednic parinte l-am avut profesor la Buzau,alaturi de alti parinti deosebiti:Mihail Milea,Damian,Arhid.prof.Tudor Mihalache,la clasa pr.diriginte Gheorghe Banu…ce oameni deosebiti!Ma mandresc cu ei si-i port in rugaciunile mele,langa Sihla,Sihastria,Agapia,Neamt,Secu,Varatec,in acest areal superb,perla a ortodoxiei,din mijlocul codrilor seculari nemteni,din parohia Mitocu-Balan,Neamt.Domnul sa ni-i tina si sa-i bucure cu daruri duhovnicesti si liniste sufleteasca.