„Apostole al lui Hristos, de Dumnezeu iubite, grabeste de izbaveste pe poporul cel fara de raspuns! Ca te primeste cand cazi catre El, Cel ce te-a primit cand te-ai rezemat pe pieptu-I; pe Care roaga-L, de Dumnezeu cuvantatorule, si norul paganilor cel pus asupra noastra sa-l risipeasca, cerandu-ne noua pace si mare mila“. [Troparul]

stjohn.jpg

femeie-iata-fiul-tau.JPG

Astazi traim aievea vremurile proorocite, cand iubirea multora s-a racit, cand pofta trupului şi pofta ochilor se satura pe fata fara vreo rusine, iar trufia vieţii (1 Ioan 2, 16) este „coloana vertebrala” a omului modern. Desi credem ca ne-am imbogatit si de nimic nu avem nevoie (Apocalipsa 3, 17), desi facem caz de adevar si de toate cele sfinte si le predicam cu usurinta, moralizandu-i pe ceilalti, tocmai acum suntem mai saraci, mai orbi si mai goi ca nicicand: desi ne merge numele ca traim, suntem morti (Apocalipsa 3, 1), fiindca iubirea noastra s-a imputinat.

Pe 26 septembrie, Biserica praznuieste mutarea la Domnul a Apostolului Iubirii, cum este supranumit Sf. Ioan Evanghelistul si Teologul.

Ucenicul pe care-l iubea Hristos, dupa cum insusi se numeste cu modestie, „pentru smerenia si blandetea lui cea mare” (Sf. Ioan Gura de Aur), intareste in toate scrierile sale porunca iubirii. Porunca pe care insusi o traia si o respira prin toti porii fiintei lui, devenind el insusi iubire dupa asemanarea chipului Iubirii, de la inima Caruia a sorbit Duhul, la picioarele Crucii Caruia a invatat patimirea si de la Care a si primit vrednicia de fiu – prin “adoptie” – al Maicii lui Dumnezeu.

De la Sfantul Apostol Ioan invatam ce inseamna sa ai, deopotriva, inima de ucenic credincios si ascultator, de fiu adevarat si devotat, dar si (cum vom vedea mai jos, in viata lui, despre alergarea sa dupa ucenicul cazut, si la propriu, intre talhari) de parinte jertfelnic pana chiar si in neputintele din urma ale batranetilor.

“Iata, Fiul Tau!”, i-a strigat de pe cruce Domnul Maicii Sale indurerate aratand spre Ioan, singurul din cei 12 care Il urmase in tacere pana pe Golgota. Ce uriasa slava pentru un pamantean, sa se invredniceasca a primi infierea a insasi Preacuratei Fecioare Nascatoare de Dumnezeu, cea mai presus de ingeri!

Cui altcuiva putea Cel-mai-inainte-de-veci sa-i incredinteze tainele cele mai presus de fire ale Revelatiei tulburatoare a sfarsitului acestei lumi (cartea Apocalipsei), daca nu celui mai curat si mai iubitor dintre “prietenii” Sai, care a avut si partasia duhovniceasca cea mai apropiata cu Maica Luminii si Imparateasa cerurilor! Pentru ca numai unul ca acestea putea sa savarseasca o lucrare dumnezeiasca, pentru care, cum scria Sfantul Chiril, “era de trebuinta sa se masoare cerul cu palma”

Fericitul Ieronim istoriseste ca, la sfarsitul trecerii sale pamantesti, pe cand apostolul era batran si slabit, nemaiputand vorbi decat cu mare greutate, spunea doar atat: „Copilasilor, iubiti-va unii pe altii!“. Intrebat de ucenici de ce repeta la nesfarsit aceasta, Sfantul Ioan le-a raspuns: „Aceasta este porunca Domnului si, daca o pastrati, este de ajuns“.

Continuare AICI

revelation-of-saint-john-the-theologian.jpg

Va recomandam, de asemenea, si:

Dintre evanghelisti, Sfantul Ioan este cel care ne introduce cel mai direct, mai puternic in camarile de taina ale Duhului, ale Imparatiei lui Dumnezeu; din cuvintele, descoperirile sau relatarile sale Hristos ni Se descopera parca cel mai viu, cel mai limpede, cu cea mai mare putere ca Dumnezeu adevarat, ca Dumnezeu al Iubirii si ca Lumina a lumii. Nu in zadar Sfantul Apostol Ioan a fost numit de Biserica si “Teologul“, pentru ca ne-a vorbit despre Dumnezeu cel mai… dumnezeieste, revelandu-ni-L intr-un chip unic si de ne-egalat prin cuvant pe Cuvantul intrupat al Tatalui. In Evanghelia si in Epistolele Sfantului Apostol Ioan simti in modul cel mai limpede ca, asa cum spunea un parinte ardelean chiar el foarte atasat de Sfantul Evanghelist Ioan (parintele Miron Mihailescu) “iti vorbeste Dumnezeu” chiar tie insuti, personal si direct…

(cititi in intregime aici)

h475_john.jpg

Virtutea dragostei le cuprinde pe toate: rabdarea, smerenia, cugetarea smerita, curatia trupului si a sufletului. Cum dar, de ce oare Sf. Ioan Evanghelistul spunea in ultimii ani ai vietii sale: Iubiti-va unii pe altii, iubiti-va unii pe altii? Ajunsese la adanci batranete si cand il aduceau, sprijinit pe brate, in mijlocul crestinilor, atat, doar atat era predica lui. Scurta…

Cand voi, copii mei, puneti capul pe perna, ganditi-va la iubirea Maicii Domnului fata de Pruncul ei dumnezeiesc. Inima voastra va izvori atunci miresme intraripate catre cer. (…)

Mişa, copile, fii cu dulce inima.

Te iubeste un bunel,

+Selafiil”

248_006815028_john-the-theologian.jpg

11 Comentarii »