Ne pare rau ca ti-a creat aceasta impresie. Noua chiar ne-a placut. Iar omul chiar e ortodox si traitor. Si orchestra aceea atipica integral feminina si naturala a fost ceva deosebit. Acum, sigur, de gustibus… Iarta-ne, oricum! Speram sa fie o surpriza placuta.

Ea –i chipul nevinovăţiei
Şi purtătoarea de lumină
Blândeţe ce –ncălzeşte duhul,
Iubire pură şi divină .

Ea face om cu chip de înger,
Şi înger din chip omenesc,
În care odihneşte pacea,
Şi mila Tatălui ceresc.

Ea risipeşte orice teamă
Şi îndoială în credinţă .
Vorbeşte fără de cuvinte ,
Şi vindecă în suferinţă .

Ea este forţă delicată,
Neagresivă şi putere,
Purtată întru neputinţă,
În dragoste şi mângâiere.

Sfinţenia convinge duhul
Profund, total fără cuvinte ,
Iar cel curat, cinstit şi sincer
O recunoaşte şi o simte .

Ea izoneşte egoismul,
Şi uşurează tot ce-i greu,
Dă bucurie şi nădejde
Şi dragoste de Dumnezeu .

Sfinţenia vorbeşte lumii,
Prin Adevăr şi prin tăcere,
Prin înpliniri nădăjduite,
De cei ce nu mai au putere .

Prin mila ce n-a fost sperată
În vină şi în osândire,
Prin vindecare unde moartea
Avea deja pecetluire .

Prin convertirea fără vorbe,
A ce-i mai nimicit în noi,
Şi ridicarea în nobleţe
Din cel mai întinat noroi.

Sfinţenia este trăire
În curăţie şi iertare.
Este lumină din lumină
Iubire fără de hotare.

E inocenţa ce înmoaie,
Prin zâmbetul copilăresc,
Cea mai cumplită răutate
Din ucigaşul omenesc .

Parfumul curăţiei sale
E şi mireasmă şi putere
Şi strălucire a luminii
Ce sa născut din Înviere.

Sfinţenia nici când nu’ncape
În explicaţii, în cuvinte,
Dar sufltul o recunoaşte
De la disanţă şi o simte.

Sfinţenia , câtă iubire
În viaţa noastră omenească .
Ce şansă vie, ce ofertă,
Ce dragoste Dumnezeiască.

Şi iat-o . Se oferă lumii,
Prin jertfa crucii, prin iubire.
Iisus cu drag ne-o dăruieşte,
Veniţi la El, la mântuire.