Multumesc mult pentru recomandare,am notat in minte si nadajduiesc ca ma va ajuta Bunul Dumnezeu sa ajung sa o citesc,desi in fata-mi stau la rand teancuri necitie caci timpul pentru ele din nefericire este limitat.Totodata cu ajutorul lui Dumnezeu,mai sper sa pun si ceva in practica ca sa nu raman doar cu entuziasmul copilariei din cartile de povest.Dumnezeu sa va inmulteasca ravna de care dati dovada si din care m-am hranit spiritual.

Mi se pare ca vremurile care le traim seamana cu o alunecare pe zapada (sau pe gheata!) cu schiurile! In stânga si in dreapta pârtiei e prapastie iar pe traseu sunt foarte multe jaloane. Nu putem sa ne oprim din alunecare chiar daca am vrea asta! Scopul nostru e sa ajungem cu bine la Sosire chiar daca fara schiuri sau fara bete! Nu conteaza (foarte mult) nici timpul in care facem “alunecarea”! Important e sa evitam obstacolele de pe traseu si sa nu ne “certam” cu ele, sa evitam sa cadem in prapastie SI SA AJUNGEM LA FINAL! O problema pe care am observat-o (la mine cel putin) este “discutarea” cu obstacolele si pierderea timpului (e.g. petitii, semnaturi, utilitatea parfumurilor)

Crucea pe care o avem de dus (eu asa cred) e lupta cu diverse pacate (ale noastre sau nu) si multele ispite care ne apar in fata. Faptul ca se scurteaza timpul pâna la sfârsit face o aglomerare de probleme / ispite / lupte – dar sunt ale noastre! Si trebuie sa le ducem cât mai bine putem!
Ne suparam ca un IPS are scaderi, ca presedintele vrea sex, cip-uri si parlament unicameral – sunt obstacole sau jaloane in “alunecarea” noastra si trebuie sa trecem mai departe! Vor “astia” sa ne cipuiasca sau sa ne vacineze – sunt obstacole si trebuie sa le trecem cu bine! E lupta mare dar doar asa ne putem arata vrednici de Imparatia Cerurilor!

Imi spunea cineva ca mergând pe strada si spunând “Tatal Nostru” L-a simtit pentru scurt timp pe Iisus lânga el ca un frate! Zicea ca asta ii da multa putere sa treaca peste o gramada de mizerii de lânga el!
Spunea Parintele Paisie ca acum toti diavolii sunt pe pamânt. Da – dar si sfintii toti sunt lânga noi si ne ajuta!!!

Doamne, ajuta-ne sa facem voia Ta!

In cazul de fata, la starea de lucruri la care s-a ajuns, nu neaparat Dumnezeu trimite necazuri, greutati, boli, pierderi, suparari…ma refer la starea Romaniei in particular si-a lumii in general..eu cred ca este vorba mai degraba de o parasire a Sa, ne lasa in ale noastre ca sa ne spargem capul si sa ne doara pentru ca suntem netrebnici si prinsi in plasa, culegem ceea ce-am semanat: castig, consumism absurd, burta plina, plimbari in strainatate, castig oneros pe spinarea/lacrimile amaratilor, putere, slava, bogatie! Iar cum ploaia vine si peste cei buni si peste cei rai, asa si in cazul de fata!

Iadul este deja pe pamant – din pct.-ul meu de vedere: din ’89 incoace am observat cum din zi in zi, luna de luna, an de an se agraveaza starea morala a romanilor; daca observi nici n-am vorbit despre starea duhovniceasca fiindca ea lipseste cu desavarsire de la majoritatea.

Ceea ce va veni va fi bomboana de pe coliva – adica limita (in)suportabilitatii si Cruce grea, nu gluma! O sa fii infrant lumeste, parasit de toate/toti urmand ca la sfarsit sa zici si tu ‘odihneste Doamne pe robul tau in pace…’Ei! Aici e-aici…unii vor cadea, altii vor iesi mai stralucitori ca aurul din topitoare dar…in cea vesnica fiindca vor fi multe siluiri, nedreptati strigatoare la cer, lucruri nemaiauzite, neconcepute! M-am nascut in Bucuresti, am trait si vremurile de dinainte de ’89 dar astea…de dupa…sunt ingrozitoare, infricosatoare si foarte greu de suportat! Iaca ca am ajuns la apogeu, buba da se se sparaga iar puroiul va infecta pe multi fara de vindecare in ciuda vaccinurilor de orice fel.

P.S. Vorbeam cu colegi, prieteni cu ani in urma fiindca simteam ca ne vor strange cu usa, incercand sa-i fac sa vada/inteleaga…dar, ma priveau cu ‘ochi straini si goi’ ori cu un zambet abia mascat in coltul gurii ce vroia sa-mi spuna ceva la genul ‘saraca de ea…cum de se framanta, cum de vede numai negru in fata ochilor’.