sf_teodosie.jpg

“(…) In anul 1671 a fost trimis sa păstoreasca Episcopia Romanului, unde a activat până in anul 1674, când pentru activitatea sa pastorala si pentru înalta sa spiritualitate a fost ales Mitropolitul Moldovei, unde scaunul era vacant prin plecarea lui Dosoftei in Polonia.

Cronicarul Ion Neculce scrie in Cronica Moldovei ca domnul Moldovei era Dumitrascu Cantacuzino, una dintre cele mai decăzute figuri din istoria noastră. El a adus pe tătari in Moldova pentru a sta cat mai mult pe tron, plătind un bir mare provenit nu numai din impozitele mari asupra moldovenilor, dar si din banii mănăstirilor (de la Mănăstirea Rascău luând toţi galbenii).

“Mitropolitul Teodosie s-a dus la Domnitorul Dumitrascu Cantacuzino zicand: Ce sunt acestea Maria Ta, au semeni lui Antihrist? si domnul s-a maniat si l-a scos din scaun cu necinste”, scrie cronicarul Ion Neculce, si l-a închis la Mănăstirea Sfântul Sava din Iaşi. Când s-a întors din Polonia Mitropolitul Dosoftei l-a scos din închisoare si Mitropolitul Teodosie s-a retras la Mănăstirea Brazi, de care era legat sufleteşte de când a intrat ca frate la aceasta mănăstire”.

*

“În anul 1674, fericitul şi preaînvăţatul mitropolit Dosoftei, silit de vitregia vremurilor, s-a retras în Polonia, împreuna cu domnitorul Ştefan Petriceicu, iar Moldova a fost asuprită de cetele de turci şi de tătari, care au adus la cârma ţării pe Dumitraşcu din neamul Cantacuzinilor. Acesta, văzând că moldovenii au fost lipsiţi de păstorul lor, a cerut arhiereilor să-şi  pună mitropolit. Noul domn avea nevoie urgentă de un nou cap al Bisericii Moldovene pentru a-şi legitima domnia, primind de la acesta îndătinata ungere. Ierarhul Teodosie, deşi nu voia, mai mult fiind silit, a luat conducerea Mitropoliei Moldovei în acele vremuri greu de îndurat, când turcii şi tătarii intraseră ca lupii înfometaţi în smerita lui turmă. De aceea, bunul arhiereu nu a răbdat mult a vedea în toate zilele cum sunt nedreptăţiţi creştinii, ci, punându-şi  sufletul pentru aceştia, a mers la domnitor şi i-a cerut să pună capăt asupririi poporului şi să alunge dincolo de hotare pe păgâni. Mâniat, Dumitraşcu Voda nu a voit să audă mustrările cele drepte ale mitropolitului, ci, fără judecată, l-a silit să-şi părăsească scaunul, pe care nu stătuse decât vreme de un an, fiind pus sub pază în Mănăstirea “Sfântul Sava” din Iaşi. Răbdând cu mult curaj cumplita prigonire, ierarhul mărturisitor al dreptăţii a stat închis acolo până la revenirea în ţara a blândului Dosoftei mitropolitul, care l-a scos pe fericitul Teodosie din surghiunul său. Acesta s-a retras în părţile Ţării de Jos. locuind când la Focşani, când în Mănăstirea Bogdana.

(…) În anul 1688, pe cand se afla la Focşani a fost răpit şi dus în Ţara Românească, unde a îndurat, vreme de 10 săptămâni, închisoare şi chinuri, fiind cercetat – pentru pricini închipuite - de unii greci, puşi la cale de rudeniile lui Dumitraşcu Vodă, fostul domnitor al Moldovei. Scăpand însă cu viaţă şi din această grea încercare, Ierarhul Teodosie a continuat să se ocupe de sfintele locaşuri din Ţinutul Vrancei, pregătind toate cele necesare pentru ridicarea a încă trei schituri.

În toamna anului 1694  tătarii au năvalit, din nou, în Moldova, jefuind pe creştini şi distrugând bisericile. Cunoscându-şi mai dinainte sfârsitul, fostul mitropolit Teodosie s-a pregătit duhovniceşte aşa cum se cuvine a face orice creştin adevărat.  Curând, la Mănăstirea Brazi, a venit o ceată de tătari, care l-au schingiuit pe bătrânul arhiereu, cerându-i să le predea avutul şi odoarele sfântului locaş. Acesta a refuzat, preferând mai degrabă să fie chinuit decât să dea în mâinile păgânilor puţinele  valori şi sfintele vase. În cele din urmă, tătarii, după ce l-au chinuit îndelung, i-au tăiat capul. Noaptea, a fost îngropat în grabă de câţiva credincioşi. Aşa a câştigat cununa muceniciei  mult-pătimitorul Ierarh, primindu-si prin sabie sfârşitul,  suferind pentru dragostea de Dumnezeu. Sfântul Antipa de la Calapodeşti (1816-1882), pe care biserica noastră îl pomeneşte la 10 ianuarie, fiind novice la Mănăstirea  Brazi, în anul 1842, a fost de faţă la descoperirea  în chip minunat a moaştelor  mitropolitului martir”.

Cititi mai multe la:


***

  • Tot în aceasta zi, pomenirea celor douazeci si sase cuviosi Parinti Zografiti (de la Manastirea Zografu, Muntele Athos), care mustrând pe împaratul Mihail si pe patriarhul Ioan Becul, latino-cugetatorii, deasupra Pirgului prin foc s-au savârsit.

Despre ei, va recomandam sa cititi la:

si la:

cuviosii-26-mc-de-la-zografu.jpg

7 Comentarii »