Comments on: Harismele minunate ale Cuviosului Paisie Aghioritul (6). Chipul purtator de lumina

By: Egumenul Efrem de la Vatopedi: MINUNILE MARILOR DUHOVNICI, SFINTI CONTEMPORANI (2002, Facultatea de Teologie + Biserica Rusa, Bucuresti – VIDEO) -

Fri, 27 Jan 2012 13:09:47 +0000

[...] era copleşit de această lumină dumnezeiască. Asta îmi aminteşte cele ce mi-a povestit odată Părintele Paisie: „Într-o iarnă, pe la apusul soarelui, plecam de la Mănăstirea Stavronichita, [...]

By: PARINTELE EFREM IN ROMANIA: Cuvinte din Sfantul Munte (I) – Conferinta de la Alba-Iulia, 2000 (prima parte)

Tue, 03 Jan 2012 09:15:17 +0000

[...] vreme de cativa ani din vietuirea mea monahala aproape de chilia lui; nu stiu daca ati citit viata sa, care din fericire cred ca s-a tradus si in romaneste: atunci cand parintii lui s-au dus sa-l boteze – iar preot era Sfantul Arsenie al Capadociei, [...]

By: CUVIOSUL PAISIE AGHIORITUL - de 17 ani in vesnicie. SFATURI DUHOVNICESTI despre dragoste, intrajutorare si ispita gandului viclean, cartitor si "judecator"

Mon, 01 Aug 2011 20:58:35 +0000

[...] Harismele minunate ale Cuviosului Paisie Aghioritul (6). Chipul purtator de lumina [...]

By: Război întru Cuvânt » (video, audio) CUM A SALVAT CUVIOSUL PAISIE AGHIORITUL UN TANAR MOTOCICLIST. Plus SURPRIZA de a-i auzi vocea si de a-l vedea in imagini filmate » Război întru Cuvânt

Tue, 12 Jul 2011 04:09:51 +0000

[...] Harismele minunate ale Cuviosului Paisie Aghioritul (6). Chipul purtator de lumina [...]

By: jana

jana — Sun, 20 Sep 2009 19:40:14 +0000

scrisoare catre Parintele Paisie Aghioritul,
te rog mult, mult,sa te rogi Domnului nostru Iisus Hristos sa-l vindece pe tatal meu
costache si pe cumnatul meu constantin de duhul betiei si de cel necurat si te rog
sa-I multumesti ptr.tot si toate ce mi-a dat
te rog, ajuta-l pe sotul meu Daniel ,cu rugaciunile tale parinte ptr.a merge la Sf.Biserica,a se marturisi,a-L iubi pe Domnul Dumnezeu
iti multumesc din suflet parinte Paisie

By: Magda

Magda — Sat, 19 Sep 2009 09:31:33 +0000

Iubitul nostru, Sfantul nostru cuvios Pr.Paisie!
Este minunat cum a lucrat Duhul Sfant in faptura sa; dar si acesta s-a lasat prelucrat, schimbat din omul cel vechi in Adam cel nou prin asemanare capatand harismele pe care le-a avut in gradina Edenului inainte de cadere prin pocainta continua care duce la vederea scaderilor, inclinarilor spre pacat, necesitatea alipirii de Cel ce este si, de-aici la smerenie care aduce dupa sine cercetarea si intarirea prin Duhul Sfant spre nevointa si mai mare, dragoste si mai aprinsa catre EL si aproapele.

Cuv.Paisie a reusit sa traisca in lume, pentru lume dar si dincolo de ea pregustand din vesnicie, facand cunostinta cu ea.

By: Nicolae Mirean

Nicolae Mirean — Fri, 18 Sep 2009 23:20:53 +0000

Nu poţi să fii profund

Nu poţi să fii profund şi sincer,
Atunci când ceri mila divină
-În orice fel de rugăciune-,
Cu punga şi cu butra plină.

Nu poţi să fii profund şi sincer,
Şi să trăieşti sfânta credinţă,
Fără smerenia culeasă
Din post adânc şi nevoinţă.

Nu poţi ierta total pe nimeni,
Când însuţi tu n-ai suferit,
Pentru Hristos, egalul faptei
Ce vrei s-o ierţi celui greşit.

Te lupţi să uiţi, să eviţi totul
Dar încă nu i-ai dat iertare.
De, când îl întâlneşti, -lăuntric-
Eşti stăpânit de tulburare.

Dar când prin aspra nevoinţă
Ai biruit în trup durerea,
Din lipsa care strigă’n carne,
Ai câştigat prin har puterea.

Şi poţi ierta pe orişicine,
Când ştii –trăind- cât e de greu
Să’nvingi în trup puterea cărnii
Şi ispitirea celui rău.

Nu poţi uşor iubi săracii,
Când însuţi tu n-ai suferit
Pentru Hristos de bună voie,
Din traiul lor cel necăjit.

Nu poţi să’ngenunchezi mândria,
Şi’orgoliu să ţi-l stăpâneşti
De nu-ţi tai voia pentru Domnul
Şi trupu-n post nu-l istoveşti.

De nu trăieşti în pocăinţă,
Nu’nvingi mândria şi nici ura,
Chiar de ştii tot ce-au scris părinţii
Şi pederost toată scriptura.

Dacă te preocupă Harul,
Dar nu-l câştigi prin nevoinţă
Nu vei cunoaşte niciodată
Că ai căzut dintr-u credinţă.

Harul e viu în neputinţa
De bună voie asumată
Prin ascultarea de duhovnic,
Şi în iubire’adevărată.

Nu-i după stil nici după minte,
Ci-i în smerita ascultare,
În tainele sfintei biserici,
Cea una. Cea mântuitoare.

Când trupul e foarte puternic,
Sărmanul suflet e’nrobit
Dar creşte’n Har şi în putere,
Când nevoinţa l-a slăbit.

Când trupul e sătul de hrană
Sufletu-i gol şi’nfometat.
Dar când l-ai stors prin pocăinţă
Şi sufletu-i revigorat.

Fără de suferinţa crucii
Suntem creştini , fără Hristos,
Care ştiu spusele credinţei
Dar netrăind-o n-au folos.

Fără de aspra pocăinţă
Şi suferinţa asumată
Nu vom cunoaşte ce-i credinţa,
În viaţa cea adevărată.