Doar IPS Teofan mai are “o mana calda” pentru parintele Mina Dobzeu
Publicat pe 16 Sep 2009 | Categorii: Biserica la ceas de cumpana, Biserica rastignita, IPS Teofan, Parintele Mina Dobzeu | Print
RAZBOIUL PARINTELUI MINA IMPOTRIVA COMUNISTILOR (ACUM CEI DIN BISERICA) CONTINUA SI LA APUSUL VIETII
Ultima “inchisoare” a calugarului Dobzeu
Autor: Cristina LUCACI
Data publicarii: 14/09/2009
Intr-o camera mica din chiliile Manastirii Sfintii Apostoli Petru si Pavel din Husi, Catedrala Episcopala, imbracat in straie negre, calugaresti, cu barba sura, lunga, care tradeaza parca anii grei ce apasa asupra sa, sta parintele Mina Dobzeu; mai slabit acum, la virsta de aproape 88 de ani, dar plin de intelepciune si inca vioi in privire. Singura sa grija o reprezinta rugaciunile si cartile sale, cele mai dragi lui, prin care poarta legatura cu credinciosii, prin care isi savirseste misiunea de preot, de calugar.
Anii de detentie in inchisorile comuniste, cauzati de iubirea de Dumnezeu si de biserica ortodoxa, dar si botezul lui Nicolae Steinhardt au fost si sint recomandarea sa in ochii credinciosilor. La 88 de ani, Mina Dobzeu pare sa fie o povara pentru calugarii din asezamintul monahal unde isi duce batrinetile. E in conflict de mai multi ani cu conducerea manastirii care ii pretinde sa isi doneze nici mai mult nici mai putin decit jumatate din toate drepturile banesti pe care le are, inclusiv din pensiile de veteran si detinut politic.
“Nu vrea sa colaboreze”, spune staretul manastirii. “Eu fac misiune, dau carti gratis. M-a costat 14.000 de lei noi numai cartea «Pentru o biserica dinamica», apoi mai sint si celelalte 11″, afirma parintele Dobzeu, nedorind sa intre in detalii, caci, adauga, el stie sa uite si sa ierte.
Comunistii au fost, se pare, ghinionul sau si in tinerete, si acum: in tinerete l-au incarcerat pentru ca a luptat impotriva lor, adica a Antichristului, cum spune venerabilul calugar. Acum, conducerea manastirii insista sa le dea jumatate din despagubirile pe care preotul le ia pentru suferinta din inchisori. Bani pe care el vrea sa ii foloseasca nu in interes personal, ci in folosul credinciosilor. Singura speranta pentru parintele Dobzeu este acum Mitropolitul de la Iasi, IPS Teofan.
Din pensia de fost detinut si de veteran isi tipareste cartile si le da gratuit credinciosilor
“Este nu doar nedemn pentru o fata bisericeasca, dar si lipsit de omenie sa ii pretinda jumatate din pensie pentru un blid de mincare. Parintele Mina este fost arhimandrit, fost veteran si detinut politic, e un preot luminat. Banii nu ii tine pentru el, ci da totul credinciosilor. A tiparit peste zece volume si le-a dat gratis pe toate“,
a precizat un preot din Husi, care ne-a adus la cunostinta situatia calugarului intrat in istorie dupa ce l-a crestinat in inchisoare pe filosoful Nicolae Steinhardt.
Preotul, care nu a dorit sa isi divulge identitatea, sustine ca l-ar fi gasit in mai multe rinduri pe parintele Dobzeu, bolnav de diabet si de alte boli, neingrijit cum se cuvine.
“Cind a fost internat ultima data in spital, la Iasi, la Infectioase, l-am gasit intr-o stare jalnica. Nu stia nimeni cine este si fusese lasat ca vai de el, nu vorbise nimeni pentru el, era abandonat, in urina, tot o carne vie. Veneau la el in pelerinaj credinciosii, au venit preoti din tara, pina si din Ardeal, dar de la Episcopia Husilor nu stiu sa-l fi vizitat cineva in cele sase saptamini de spitalizare“,
a mai povestit preotul.
Staretul Manastirii “Sfintii Petru si Pavel” confirma ca are o situatie de conflict cu parintele Dobzeu. “Nu vrea sa colaboreze. Statutul manastirilor spune ca trebuie sa dea jumatate din pensia sa manastirii, pentru ca este preot aici, primeste cazare, masa, este ingrijit. Asa spun canoanele bisericii. El spune ca scrie carti, da doar un ajutor pentru masa, 250 de lei pe luna“, a declarat parintele Veniamin, staretul manastirii. El a adaugat ca a venit la manastire ca ucenic al parintelui Mina, dar in timp s-a indepartat de el. “Il apreciez pentru toate lucrurile pe care le-a facut. Dar canoanele asa zic. Parintele Mina are pensie de 2.700 de lei”, a sustinut preotul staret.
Parintele Mina, cu smerenie, a refuzat sa vorbeasca despre probleme sale, spunind ca “eu stiu sa merg pe picioarele mele, sa uit toate si sa iert”.
“Am pensie de veteran de razboi, de detinut politic si de preot. Monahii spun ca jumatate din pensie trebuie data manastirii. Dar la mine este altceva, este o exceptie, eu fac misiune, dau carti gratis. M-a costat 14.000 de lei numai cartea «Pentru o biserica dinamica», apoi mai sint si celelalte 11″,
a precizat parintele Dobzeu.
Contactat telefonic, episcopul Husilor, PS Corneliu Birladeanul, a afirmat si el ca parintele Dobzeu trebuie sa se supuna regulilor bisericesti.
“In statutul bisericii se spune ca oricine din manastire trebuie sa plateasca jumatate din pensie, chiar si staretul”,
a declarat PS Birladeanul.
In fapt, calugarul Mina Dobzeu da intreaga sa pensie preoteasca manastirii, caci aceasta este de 174 lei, potrivit cuponului sau de pensie pe care ni l-a prezentat preotul din Husi. Insa doreste ca banii pe care ii ia de la stat in calitate de fost veteran si detinut sa ii tina pentru carti.
“A impartit gratuit 17.000 de volume episcopiilor si mitropoliilor din toata tara, iar acum vrea sa mearga sa imparta si in Basarabia 3000 de volume”,
a mai adaugat preotul din Husi.
A fost incuiat in chilie in timpul vizitei IPS Teofan
Desi a evitat subiectul, parintele Mina Dobzeu a marturisit ca IPS Teofan l-a sprijinit tot timpul. In fapt, mitropolitul este singura sa speranta.
„IPS Teofan este mina mea calda. Cind a fost intronizarea noului episcop eram bolnav si nu am avut cum sa particip la slujba. El a venit cu mai multi episcopi si m-a vizitat, s-a rugat aici”,
si-a amintit parintele Dobzeu.
Preotul din Husi sustine insa desi e prea smerit ca sa marturiseasca, Mina Dobzeu ar fi fost de fapt incuiat in chilie in ziua intronizarii episcopului Corneliu Birladeanu, spre a nu merge la slujba si a se plinge cumva IPS Teofan.
“Eu personal am fost acolo, am incercat sa intru la el, dar era incuiat cu cheia, iar un frate calugar mi-a spus ca nu are voie sa il descuie. L-au tinut pina la 3 dupa amiaza fara mincare si nu i-au facut insulina”,
a povestit preotul din Husi, spunind ca parintele Dobzeu, care e parintele sau spiritual, i-ar fi marturisit cindva ca “a patimit dupa 1990 mai mult decit in vremea comunismului”.
Chiar si bolnav, parintele Dobzeu este inconjurat de cartile sale, pe care le distribuie gratuit in tara, considerind ca aceasta este misiunea lui. Pina in prezent a publicat 12 titluri de carti, pentru tineri si pentru preoti. In curind va fi expusa in Vaslui o colectie cu 10 opere ale sale sculptate, dintre care trei cruci si icoane. Chiar in fata bisericii se afla o troita sculptata de el. Parintele Mina Dobzeu afirma ca la sfirsitul sau vor fi publicate memoriile sale si o alta opera de mare valoare pe care a incredintat-o Patriarhului si Mitropolitilor tarii, pentru a fi data scolilor teologice.
Cei care se simt sufocati de activitatea misionara a calugarului spun ca “ceea ce face el nu ar fi chiar de valoare”, justificind-si astfel pretentiile ca duhovnicul lui Nicolae Steinhardt sa isi plateasca la singe mincarea si faptul ca-l au in grija la manastire. Daca parintele Dobzeu nu ar fi avut decit o pensie de 500 lei, cei de la manastire s-ar fi multumit cu 250, cit da el acum, economisind restul pentru misionariat. Inchisorile i-au sporit insa lui pensia, iar conducerii manastirii i-au sporit pretentiile.
Incarcerat de trei ori de comunisti
Parintele Mina Dobzeu ascunde o poveste trista, a regimului comunist si a jertfelor la care a fost supusa biserica, manastirile si preotii evlaviosi care au slujit in acele vremuri. El, parintele Dobzeu, a fost unul din preotii care au infruntat regimul si a dat marturie pentru credinta sa si a bisericii sale, Biserica ortodoxa, cu pretul inchisorii. Parintele Dobzeu sustine ca a luptat de trei ori impotriva Antichristului, adica a regimului comunist, si de trei ori a fost inschis din acest motiv.
Anul in care a fost hirotonisit diacon, 1948, a fost si anul in care s-a razvratit pentru prima data impotriva regimului.
“In anul 1948 m-am revoltat impotriva lui Antichrist, care a scos toate icoanele din biserici si manastiri. Am raspindit niste afise impotriva regimului. Am fost inchis si dus la Galati, pentru 11 luni si apoi 5 ani am stat in arest la domiciliu. Era peste tot fotografia lui Stalin, era imperiul lui. Atunci am avut un moment profetic, cind au venit rusii”,
marturiseste parintele Dobzeu. El a vazut puterea comunista ca acea entitate care s-a zbatut sa realizeze un stat pagin, facind trimitere la o expresie din Cartea Apocalipsei, “icoana fiarei celei dintii”.
“Aceasta era o lucrare satanica, cum se profetise in Apocalipsa. Trei sint care fac icoana fiarei celei dintii : Balaurul (Satan), Fiara (ideologia materialista atee) si omul faradelegii (Antichristul)“,
a spus parintele Dobzeu.
Icoana fiarei era Imperiul Sovietic, care a persecutat Biserica, Antichristul. A doua oara a fost arestat pentru atitudinea sa contra Decretului 410/1959, privind desfiintarea manastirilor si reducerea personalului monahal.
“Antichristul s-a aratat in toata maretia sa, aici, in episcopia Husilor si a Romanului. A desfiintat toate manastirile, l-au otravit pe episcopul Grigorie de aici. Eu eram in acel moment la Securitate, ma intrebau de ce bat clopotele. Si eu am raspuns ca probabil a murit episcopul, pentru ca era batrin. Am scris in toate centrele culturale ale tarii si l-am denuntat pe Antichrist. Am fost inchis 5 ani la Jilava si la Gherla, cu veterani de razboi din rasarit”,
povesteste parintele Dobzeu.
A fost astfel scos din manastire in 1959, exmatriculat din Facultatea de Teologie Ortodoxa pe care o incepuse in urma cu doi ani la Bucuresti si trimis in detentie la Jilava.
“Era catre sfirsitul lunii februarie, cind deja avusese loc procesul meu la Tribunalul Militar din Bucuresti. In plina noapte, cu ochii legati, un numar de detinuti sintem transportati in duba de la Securitatea de pe Uranus, la inchisoarea Jilava. Dupa zanganiturile de arme ale soldatilor de paza si figurile incruntate, dupa injuraturi si lovituri, urma dezechiparea si perchezitia amanuntita. Apoi eram condusi in celula, in picioarele goale, pe zapada, avind pe noi numai indispensabilii”,
povesteste Mina Dobzeu in una din cartile sale.
Intilnirea cu Nicolae Steinhardt
Aici il intilneste pe Nicolae Steinhardt, inchis pentru ca refuzase sa depuna marturie impotriva filosofului Constantin Noica. Parintele Mina scrie ca motivul pentru care a fost condamnat Steinhardt atunci era acela ca facea parte din grupul intelectualilor, pentru clubul si convingerile lor crestine, in contradictie cu ideologia materialista atee.
“La acelasi penitenciar ma aflam si eu in acea perioada, in celula 18 de pe reduit. Era o celula foarte aglomerata, paturile, supraetajate la trei nivele, eu aveam patul la etajul al treilea; cind, intr-o noapte, usa se deschide si este impins un om cu bocceaua sub brat, inspaimintat si nedumerit, nestiind ce are de facut. Toate paturile erau ocupate, ba erau si cite doi in pat. Eu, observindu-l, i-am facut semn sa se urce la mine. El a gindit ca nu are altceva de facut decit sa se urce ca maimuta pe craca”,
noteaza parintele Dobzeu in cartea sa, “Pentru o biserica dinamica”.
L-a recunoscut apoi dupa nume pe cel care facea parte din grupul de scriitori din Bucuresti si era singurul evreu.
“Era un om respectuos si cu bune maniere. Desi nu era crestin, si nici de nationalitate romana, scriitorul Steinhardt s-a dovedit a fi un om cu demnitate, raminind alaturi de colegii lui din Uniunea Scriitorilor, aparind alaturi de ei o cauza dreapta“,
marturiseste parintele Mina.
Aici, in penitenciar, parintele Mina l-a botezat pe scriitorul evreu, fapt ce avea sa ramina in memoria tuturor si sa-l recomande pe calugarul Mina ca pe un bun parinte ortodox.
“In celulele prin care ne-am perindat, dintre cei incarcerati, erau preoti de diferite confesiuni: romano-catolici, preoti ortodocsi, pastori calvini, evanghelisti, unitarieni, baptisti, adventisti, Martori ai lui Iehova. Insa de nici unul dintre acestia nu s-a atasat asa de mult. La dorinta lui, fara zabava, i-am administrat botezul“,
isi aminteste acum parintele Mina Dobzeu.
In cartea mentionata mai sus, el vorbeste si despre ceea ce a insemnat pentru sine botezul colegului sau de celula, Nicolae Steinhardt.
“De cite ori mi se da posibilitatea sa evoc botezul parintelui Nicolae Steinhardt, mi se ofera prilejul de a evoca providenta, prin aceea ca eu am fost o mina intinsa din partea Bisericii Ortodoxe Crestine in numele Sfintei Treimi, iar fostul evreu, parintele Nicolae, sa fie o mina intinsa catre intelectuali si tineret si sa le spuna «Iata, eu am cunoscut pe Hristos prin Taina Sfintului Botez, ca Pavel pe Drumul Damascului»“,
scrie parintele Mina Dobzeu.
Dragostea de biserica a preluat-o Mina Dobzeu de la parintii sai, agricultori in Grozavesti, jud. Lapusna, in Basarabia. Mama sa a fost cea care l-a invatat sa citeasca de mic, de la virsta de 6 ani, pe litera veche, din acatistiere si datorita lor a intrat la manastire la virsta de 13 ani. “Tata, vazind ca sint mai bun la carte i-a zis mamei ca ar trebui sa ma fac calugar. La 12 ani se punea problema daca sa merg la scoala, dar parintii mei nu aveau bani si asa m-am dus la manastirea Hincu, tot in Basarabia”, adauga parintele Dobzeu.
I-a scris sapte scrisori lui Ceausescu
Dupa botezul lui Nicolae Steinhardt, cei doi colegi de celula nu s-au mai intilnit decit in 1964, anul in care au fost eliberati de la Penitenciarul Gherla. In vizita la manastirea Sfintii Petru si Pavel, Nicolae Steinhardt si-a manifestat dorinta de a ramine, dar negasind intelegere din partea chiriarhului, a fost primit la Manastirea Rohia, unde a ramas ca preot, carturar si scriiitor.
Din 1969, parintele Mina Dobzeu a fost chemat sa slujeasca la Catedrala Episcopala din Husi, episcopie in cadrul careia a fost sfintit preot in 1955, dar la schitul Bradicesti. In anul 1971 a obtinut diploma de licentiat in Teologie. Din 1978 pina in 1988 a fost staret la Catedrala Episcopala a Husilor. In 1988 a fost arestat din nou, pentru 7 scrisori adresate direct lui Nicolae Ceausescu, cu privire la morala poporului roman si ateismul in comunism, a treia miscare impotriva Antichristului, numara parintele Dobzeu. “M-au pedepsit, m-au inchis 8 luni la Bucuresti. Dar rugaciunile noastre l-au doborit”, a spus parintele Dobzeu.
Dupa 1989, parintele Dobzeu a ramas preot la Manastirea “Petru si Pavel”, unde a indeplinit functia de consilier cultural-misionar al Episcopiei Husilor. Aici si-a continuat activitatea de misionariat, prin cartile sale, prin care incearca parca sa vindece ranile lasate de “regimul lui Antichrist”.
NOTA: Preluarea materialelor publicate de pe acest site se poate face fie fragmentar (partial) - cu trimitere pentru continuare la articolul integral de la sursa (vezi continuarea la Razboi intru Cuvant: Doar IPS Teofan mai are "o mana calda" pentru parintele Mina Dobzeu), fie integral - dar numai cu acordul nostru explicit si cu mentionarea sursei. Va multumim pentru intelegere si onestitate.
68 Raspunsuri to “Doar IPS Teofan mai are “o mana calda” pentru parintele Mina Dobzeu”
“Doamne iarta-i ca nu stiu ce fac”
Sarut mina Parintilor si Monahilor – admin acestui site- care se ocupa fara sa oboseasca de a ne hrani cu mincare duhovniceasca, plina de har si spirituala zi de zi! Va rog sa ma binecuvintati
Locuiesc in USA / California.
Va rog daca se poate sa deschideti un cont la banca pentru ajutorul Parintelui Mina – un asa de mare rabdator al loviturilor comunistilor, un asa de neinvins razboinic impotriva antiChristului, si un asa de iubitor de aproapele lui (iubire nobila) si un asa de mare rabdator (“rabdare rabdare, rabdare…”)la loviturile “lupilor” de azi – si in amintirea celui pe care toti il iubiti / iubim asa de mult, Parintele Monah Nicolae Steinhardt “pupil” al Parintelui Mina (doar de la acest pupil al parintelui Mina va-ti inspirat si uat numele de “Razboi intru Cuvint”
Ma inscriu a plati $50 pe luna pt ajutorul la masa si ingrijirea Parintelui Mina
Doamne ajuta.
Leni
Ne iertati, dar suntem mireni, toti cei care administram acest site. Nu stim daca aceasta este solutia si oricum nici nu putem noi, din pacate, sa facem ceea ce ne cereti. Suntem si foarte departe de parintele. Si nici nu credem ca ar accepta, daca ar fi cineva care sa-i propuna.
E trist ca, la meschinaria episcopului K., se adauga meschinaria egumenului manastirii. Aici vad ca nu mai are loc nici macar mila crestina, ne mai vorbind de respectul pe care l-ar merita Parintele Mina Dobzeu, pentru jertfa sa pentru Dumnezeu si pentru neamul romanesc, de-a lungul intregii sale vieti, sau pur si simplu, daca nici asta nu se poate, respectul si compasiunea pentru un OM in varsta si bolnav. Ce exemplu “bun” pentru unii calugari din manastire.
Da, putem contribui la intretinerea Parintelui Mina, daca banii sunt o problema. Sarmanul Parinte! Probabil ca pe episcopul K.(ma bucur ca s-a dezlegat enigma) si pe egumen ii deranjeaza ceea ce reprezinta suma de bani si ce se face cu ea.
Doamne ajuta,
Multumesc pt mesaj
Ma iertati pt nestiinta legata de acest site. Citesc aproape zilnic articolele izvoritoare de “mir”
Legat de faptul ca sinteti departe de parintele Mina. Nu trebuie decit sa vorbiti cu administratia Manastirii si sa trimiteti banii fara stiinta Parintelui. Sint sigura ca, conducerea Manastirii incluzind Parintele Staret ar fi de acord sa primeasca niste ajutoare si cu multa finete sa stopeze cererile de bani de la Parintele Mina. Incercati doar cu niste telefoane / scrisori
Tare mult as vrea sa-l putem ajuta pe parinte…macar acum in al 12-lea ceas…
Doame ajuta
Leni
Parintele Mina are dreptul ca banii pe care-i primeste ca despagubiri petnru aniii suferiti in inchisoare, sa-i apartina petnru libera sa voie. Din pensia reala, poate sa dea cat se cuvine canonic Manastirii. De ce nu e unire in Mansatire? Cine ii dezbina pe calugari? Banii? Sa scoata carti si staretul, sa le dea gratis la scoli si la oamnei.
Dragostea este Lumina, vai de cei carora li se pare ca au dragoste dar n-au vazut Lumina. Pana si lumina monitorului este mai de pret decat dragostea pe care o arata ” calugarii” isonari ai zilele noastre.
Daca Parintele Mina Dobzeu nu ar avea bruma aceea de pensie preoteasca, manastirea l-ar lepada afara ca pe un netrebnic care, nu-i asa, nu-si plateste faramitura de paine si deci, nu este in acord cu canoanele ????????……
Deschideti -va rugam – o lista cu semnatura celor care se obliga sa aloce -lunar o suma pentru Parintele Mina si trimiteti-o catre Mitropolitul nostru. Nu se poate sa ramana fara raspuns caci IPS Teofan nu e numai mana calda ci si suflet de adevarat arhiereu.
Daca este posibil si Parintele ar vrea, ma ofer sa-l gazduiesc FARA NICI O PRETENTIE FINANCIARA pana la sfarsitul zilelor sale.
Am spatiu suficient,sunt intelectual si, cu cercetarea si binecuvantarea ierarhului nostru, sunt gata sa-mi tin promisiunea.
Vina chiriarhului locului vis-a-vis de cazul Tanacu nu poate fi transferata si staretului manastirii, de care, cu tot respectul, Pr. Mina Dobzeu ar trebui sa faca ascultare, in opinia mea. Si chiar daca staretul s-ar face vinovat cu ceva, ascultarea si taierea voii raman esentiale pt. mantuirea oricarui calugar, inclusiv a Parintelui Dobzeu. Iertare, fratilor!
Nu înţeleg cum un canon închide uşa milei,dragostei, respectului( a fost închis în camera sa) preţuirii şi iertării unui om( bătrân ). Acest bătrân nefiind un oarecare ci un luptător de care s-a temut regimul ce l-a întemniţat, dar este şi monah şi preot şi cărturar. Acest fapt spune foarte multe.
Mă bucur foarte mult când aud cuvinte atît de frumoase despre IPS Teofan, pe care-l iubesc mai ales pentru rugăciunea sa.
@ admin
Nu am cuvinte sa descriu bucuria de a avea si citi acest web site. Va pomenesc in permanenta in rugaciunile mele pe cei ce administrati acest site, mult folositior sufletelor noastre. Domnul sa va pazeasca si sa va intaresca in lucrarea voastra.
In privinta Pr Dobzeu, cred ca remarca de care am avut parte este cam aspra. Nu pot da eu sfaturi unui duhovnic, feresca-ne Dumnezeu, dar cu totii suntem oameni, supusi slabiciunilor si ispitelor, pana in ceasul mortii. Si numai citindu-l pe Cuv Paisie, pentru care am o dragoste foarte mare, mult publicat pe acest site, pot desprinde o multitudine de invataturi direct legate de problema extrem de serioasa a Pr Dobzeu. El este calugar, a depus un juramant de saracie si de ascultare, in schimbul caruia a primit harisma.
Ma intreb oare, la ce ii folosesc lui banii?
“Adunati-va comoara in ceruri, unde moliile…..”
sau
“Unde va fi comoara ta, acolo va fi si inima ta…..” si pot continua cu multe astfel de cuvinte.
Si este un lucru pe care l-am inteles, mai de mult timp. Darul propovaduirii credintei si al invataturii este un dar de mare pret, pe care l-au avut foarte putini de la Apostoli incoace.
Dar absolut toti crestinii, si repet – TOTI – au lasata o mare putere, si anume – puterea exemplului personal, de viata crestina, in deplina invatatura si urmare a Evangheliei. Este modul prn care oricare dintre noi poate aduce la credinta pe oricare din jurul sau. Dar acesta putere poate lucra si invers, adica avem o mare putere de a sminti pe fratele nostru. Iar acest lucru se intampla acolo.
@ Mihai:
Frate, iti multumim forte mult pentru rugaciuni si cuvintele frumoase, dar pentru noi raman la fel de nedrepte judecatile tale asupra parintelui Mina. Mi se pare incredibil sa te intrebi la ce-i trebuie banii si sa-l suspectezi ca aduna comori pe pamant, cand a spus foarte clar ce face cu acei bani… si, in paranteza fie spus, stie bine, probabil, Sfintia sa, ce se cam face cu banii la episcopia respectiva!
Cat despre sminteala, cred cu tarie ca altcineva o face. Si e pacat ca unii ca tine ii cad victime. Tocmai fiindca nu pot parasi gandul de judecata. Asscultarea, in cazul de fata, este un simplu pretext si se cauta abuzarea de ea, asa cum este la mare in moda astazi. In rest, raman absolut valabile toate cele argumentate in comentariile anterioare ale noastre.
@ Nevrednic:
Greu e drumul de la litera la duh, frate. Si pe Hristos L-ati mai judeca si rastigni o data, fiindca ar calca si acum “Sambata” canoanelor si ascultarilor omenesti si fatarnice, care vor sa opreasca cu litera procedurilor glasul marturisitor al Duhului, ascunzandu-si viclenia si lacomia in spatele acelora.
Prin ascultare ne facem asemeni ingerilor, care asculta de Domnul si Ii implinesc toate poruncile, fara sa le judece, iar prin neascultare, asemeni demonilor. Din cate stiu eu, conform canoanelor, singura posibilitate in care oaia are dreptul sa fuga de pastor si sa nu mai asculte de el, este doar daca acesta pronunta, sustine o erezie. Altfel, cu toate pacatele lui de om, oricat de mari ar fi, pastorului ii ramanem datori cu ascultarea. Iertare pentru indrazneala!
Dragi frati crestini care tineti acest site, multumesc Domnului ca existati, multumesc din suflet ca vorbiti despre cei napastuiti. In urma cu catva timp ma intrebam la rugaciunea de dimineata in momentul in care rosteam rugaciunea pentru cei prigoniti pentru dreapta credinta, daca mai sunt astfel de oameni. Cand cazul Tanacu a izbucnit in toata uraciunea lui, atunci am stiut ca nu ma rog degeaba, ca exista oameni prigoniti, dupa care am mai aflat si despre altii….prea multe “cazuri”…prea multe.
Iar azi: povestea parintelui Mina.
Cu toata intristarea si amaraciunea ce mi-au curpins sufletul la aceste stiri, trista poveste…totusi m-am bucurat nespus ca in decurs de o zi au scris atat de multi, indignati fiind de comportamentul mai marilor Bisericii, a fariseilor. Multumesc fratilor crestini ca existati, ca va pasa, ca va doare si ca rupeti un pic din timpul vostru si scrieti…
Parerea mea e ca nu banii sunt de fapt problema, nu stau acesti farisei in banii parintelui, au dansii alte fonduri, dar ei au o misiune: sa faca ultimele zile ale bietului…dar de ce bietului?…. Fericitului mucenic cat mai grele in acelasi stil vechi pe care Parintele Mina il cunoaste foarte bine din zilele comunismului, iar noi din scrierile multora ca dansul.
Da, Fratii ADMIN au dreptate, nu banii l-ar ajuta pe parintele Mina cel mai tare….poate un pic de liniste ar fi mai potrivita, poate viata intr-o manastire cu vietuitori crestini si nu cu securisti in rase. Nu stiu daca mutarea este posibila dar avand in vedere ca parintele inca mai scrie iar noi oamenii avem nevoie ca de aer de astfel de scrieri, poate o solutie in directia asta.
Haideti sa ne rugam Sfantului Mina sa-l ajute pe parintele, din cate stiu Sfantul Mina face mereu dreptate mai ales in problemele legate de bani si nedreptati…si vedeti ca parca este o Fericita Coincidenta
Cum zicea un comentator (Alex) de pe blogul Apologeticum:
“Ca sa fiu mai clar, Sfantul Serafim din Sarov, a fost prigonit invocandu-se regulamentele manastirii. Tipicarii probabil ca nu stiu de porunca dragostei Dumnezeiesti, spusa noua de fericitul Augustin:”Iubeste si fa ce vrei”. Orice lucru facut din dragoste de Dumnezeu, folositor si mantuitor, nu are cum sa dauneze. Ori regulie si legile de asta sunt facute, nu ca sa puna piedica faptelor dragostei Dumnezeiesti, ci ca sa impiedice neoranduiala, prostia , rautatea ca sa-si faca loc.
“Tipic, tipic, dar la inima nimic.” spune parintele Arsenie Papacioc”.
@ Mihai
Dragă frate, oare ce poate fi mai presus decât dragostea ? Un canon ? Oliteră de lege ? Ai multe lucruri adevărate în comentariu, dar nu se aşează pe acest caz. Aici nu-i vorba de un tânăr în primii ani de viaţă în monahism.Oare părintele Mina – pe care l-am auzit vorbind- care a convins un cărturar evreu să se facă orthodox şi încă şi monah ,nu ştie ce face ? Nu are oare discernământ ? Cât de bine a zis admin. ,,ştie bine probabil, Sfinţia sa, cam ce se face cu banii ‘’… acolo.Multe lucruri sunt adevărate în comentariul frăţiei tale dar nu se vede dragostea în ele ci doar justiţia cea legată la ochi pentru a nu vedea pe cine condamnă. Eu însumi am multe şi mari păcate pentru excesul de dreptate. Am osândit şi eu de dragul ei, dar n-am găsit în asta nici pacea inimii, nici căldura dragostei şi nici sporire ci dimpotrivă.Mult mi-a cerut această patimă şi încă nu am scăpat de ea. Adaug aici –pentru mine însumi şi cine va găsi de folos un mic rezumat după o nuvelă a lui Sadoveanu. Pe o terasă din centru Iaşului –imediat după război- clienţii serveau bere în timp ce famfara militară anunţa trcerea drapelului ţării purtat de unităţile care au fost în luptă. În momentul când drapelul a ajuns in dreptul terasei , toţi s-au ridicat, s-au descoperit , salutându-l cu respect şi ca preţuire a jertfelor de pe câmpul de luptă. Numai un bătrân, nu s-a ridicat ci a salutat de pe scaun. După trecerea coloanei, un tânăr iritat de poziţia bătrânului i-a reproşat violent lipsa de respect. Bătrânul l-a privit descumpănit şi l-a întrebat ce vârstă are, dacă a fost pe front, dacă a salvat pe cineva de la moarte, dacă măcar a făcut o casă sau a sădit barem un pom. După răspunsul tânărului, acesta nu-l mustră ci cu lacrimi în ochi îi răspunde .
- Dragul meu, nu sunt ieşean. Nu am venit pentru bere aici , ci doar să mă odihnesc puţin şi să mănânc aceeastă bucată de pâine. Nu din lipsă de respect nu m-am ridicat, priveşte – îi spune ferind faţa de masă care ascundea două proteze grosolane de lemn înloc de picioare- , ele nu mă mă lasă să mă mişc decât cu mare efort. Mă aflu în oraş adus de dorul de părinte care a venit să-şi plângă durerea, pe mormântul singurului său fiu căzut în luptă pentru apărarea acestui oraş. Războiul m-a lăsat singur pe lume şi în starea în care mă vezi.
Emotionant, cele mai sus scrise, dar sa punctam putin… Pentru cei ce nu stiu deloc sau stiu foarte putin din treburile astea…
Manastirile, pe langa pozitionarea lor arhitecturala si turistica , au un rol covarsitor in iconomia mantuirii: acela de a se ruga neincetat pentru tot sufletul crestinesc intristat si urgisit, care are nevoie de mila si ajutorul lui Dumnezeu. Prin urmare, in lumina acestui rol de arzatoare rugaciune, ceea ce am citit aici nu-si are rostul nicidecum. Manastirile au obligatia de a raspandi lumina in lume, prin rugaciune, prin stralucirea celor trei voturi si prin tiparituri, chiar daca pare livresc, da, prin tiparituri. Norocul nostru ca un Varlaam sau un Dosoftei nu au trait in timpul nostru…
Din nefericire, datorita , sa zicem, poate caracterului nostru, a timpului greu pe care il traim, in manastiri si-au facut salas foarte multi indivizi care nu au nicio tangenta cu credinta ci au gasit manastirea ca si refugiu social. Pentru ca nu sunt apti a face fata vietii cotidiene din lume, pentru ca nu-s buni de nimic, au batut la portile manastirilor , unde si-au gasit gazde perfecte pentru netrebnicia lor. Aici au mancare, caldura, haine si o lipsa totala a grijei de maine. Dar lipsiti totalmente de orice rudiment al credintei crestine, lipsiti de mila, de compasiune, de inteligenta, cultura sau bun simt, ei depun voturile cu totala detasare de semnificatia si covarsitoarea lor importanta, se alipesc in timp de mai marii zilei, politici sau inalti clerici, isi fac o buna situatie financiara, se pozitioneaza perfect pe interes, ajung stareti, economi, ierarhi. Si raman la fel de lipsiti de mila, compasiune, inteligenta, cultura sau bun simt. Iar credinta, la fel, ramane un deziderat lipsit de importanta, cata vreme ea ii anima doar pe cei veniti sa le umple camarile si buzunarele…
Din nefericire, Parintele Dobzeu este in mijlocul acestui soi de oameni…
In lumina Evangheliei, acest articol postat nu ar trebui sa existe. Dar Lumina nefiind prezenta la calugarii Husilor, iata, ca este posibil sa citim si asa ceva…
Adica, o farfurie de mancare, asezata discret, cu dragoste, pe masa, un medicament trebuincios, o mana intinsa cu smerenie, sa poti merge la slujba, iar in schimbul acestora, mii de carti care citite de tineri sau mai putin tineri, pot schimba vieti, pot afierosi suflete spre mantuire, pot aduce lumina in bezna ce ne inconjoara…
Insa acestea nu-s posibile daca nu precumpaneste mila, dragostea, cultura, credinta, in fata unor canoane citite cu dese mestecari de bune si gustoase mancaruri….
Iarta-ma frate administrator si pentru rugaciunea pe care ai facut-o pentru mine sper ca si Dumnezeu sa ma ierte daca fratia voastra crede ca am gresit,dar scopul meu nu a fost sa ofensez pe acest scump parinte ci am vrut sa lamuresc lucrurile, pentru ca asa se intelegea din acest comentariu:
“Este nu doar nedemn pentru o fata bisericeasca, dar si lipsit de omenie sa ii pretinda jumatate din pensie pentru un blid de mincare”, pentru aceasta am spus ca ceva nu este complet ceva lipseste, iar cu bunavointa d-stra am inteles. Asa credeam si eu ca intr-un fel sau altul(si poate si prin vizitatori) batranul isi plateste mai mult decat se cheltuie cu el. Ma iertati ca am vrut sa fie putin clar acest subiect sensibil, pentru ca noi vedem lucrurile mai diferit decat alte persoane care de cele mai multe ori cred ca suntem fanatici si partinitori si avem dreptate doar pentru ca asa vrem noi.
[...] via Razboiintrucuvant. [...]
Fratilor,
Parintele Mina nu are nevoie de colecte, asa cum se propune pe aici, pentru ca i se va cere sa dea si acei bani manastirii.
O solutie pentru a tipari cartile – acesta fiind lucrul pe care si-l doreste foarte mult – este de a aranja ca o fundatie sau asociatie sa se ocupere de strangerea de fonduri din partea crestinilor, care s-au oferit si aici sa contribuie, iar parintele Mina sa se ocupe doar de scriere.
Iar daca i se cere sa dea acea pensie acolo, daca e drept sau nu, stie Dumnezeu, Cel care a spus “pe cel ce-ti ia haina nu-l impiedica sa iti ia si camasa. Celui ce-ti cere, da-i.”. Vedeti, nu a spus ca e drept sau nu e drept sa ii dai si camasa, sa intorci obrazul, sa mergi doua mile in loc de una, sa ii dai daca iti cere. Nu a justificat nici pe cel care da, nici pe cel care cere. Ci a zis pur si simplu sa faci aceste lucruri, pentru ca El el face sa rasara soarele si aduce ploaia si peste cei drepti, dar si peste cei nedrepti. El rasplateste, deci, tuturor.
Daca acolo nu exista binecuvantare pentru lucrarea pe care vrea sa o faca Parintele Mina (aceea de a strange banii si de a tipari carti), poate aceea este inca o cruce pe care trebuie sa o poarte. Ce sa facem, ca nici parintele Paisie nu a fost lasat de catre staret, de prima data, ca sa iasa si sa traiasca singur? Putea cineva sa gandeasca atunci: “Ia uite-l si pe asta, dar cine este acest staret care ii interzice parintelui Paisie sa mearga si sa se nevoiasca, dar cine e el ca sa impiedice rugaciunea si lucrarea acestui parinte?”. Dar parintele Paisie a primit aceasta cu smerenie, facand ascultare, si a primit dupa aceea binecuvantare, de la staretul care a urmat. Adanc de nepatruns sunt judecatile Domnului.
Nu arat cu degetul spre nimeni, dar asta e ce cred eu, sper ca nu am suparat pe nimeni.
Iertare.
Nu il cunosc pe parintele Mina Dobzeu, dar citind ce ati scris voi despre viata lui, mi-am dat seama ca am cunoscut si am trait si eu langa oameni asemenea lui, iar comentariul meu nu se va referi doar la el ci la oameni de talia lui. Acesti oameni in primul rand sunt niste luptatori, nu paruti luptatori, ci adevarati luptatori, in lupta lor acesti oameni nu s-au abatut si au aparat principiile pe care le credeau valoroase si pe care le foloseau ca temelie a vietii lor. Acesti oameni pot fi socotiti niste stanci ale demnitatii si onestitatii. Pentru principiile in care au crezut, in lupta, au avut putrerea sa isi puna chiar si viata. Acesti oameni sunt incomozi pentru cei caldicei si poate chiar si pentru noi, pentru ca iti spun in fata cea ce gandesc, nu te vorbesc pe la spate, nu te lucreaza, dar chiar daca gresesc, ti-o spun in fata, isi asuma consecintele a cea ce fac si vorbesc si pot indura suferinte de neinchipuit pentru noi, in apararea acestor principii. Din nefericire majoritatea au trecut la Domnul, putini mai sunt printre noi. In generatia mea si in cele mai tinere nu am vazut asemenea oameni, nu spun ca nu sunt ci ca eu nu am vazut.
In cazul parintelui Mina nu se pune problema banilor, parintele primeste suficienti bani pentru a trai decent, tinand seama si de standardul la care s-a obisnuit sa traiasca. Aici este vorba tot despre principii si am sa incerc sa va explic. Majoritatea banilor pe care ii primeste sunt o recunoastere a suferintelor pe care a trebuit sa le indure, atat pentru apararea tarii, cat si pentru opozitia pe care a facut-o unui regim nedrept. Sta in logica lucrurilor si cred ca majoritatea dintre voi ar face la fel, adica ar dorii ca acesti bani sa fie cheltuiti cu folos, pentru zidirea duhovniceasca a generatiilor mai tinere si nu pentru bunastarea unei manastiri, care in general inseamna o despartire de votul saraciei pe care monahii si l-au asumut inaintea lui Dumnezeu. Asa cum si admin a spus cred ca parintele stie bine pe ce se cheltuiesc banii in acea manastire, iar noi cred ca putem sa-i dam linistiti increderea noastra. In concluzie cred ca folosirea acelor bani, care reprezita o recunoastere derizorie a suferintelor ce le-a indurat acest om, este bine sa primeasca destinati pe care el insusi o socoteste.
Iertati-mi nepriceperea!
Daca conduci o Sf Manastire,oare nu este mai simplu sa”acoperi regulile” si sa faci ce-ti spune constiinta(acea licarire divina din noi spune Parintele Arsenie Papacioc),in speta nu ar fi fost minunat daca Parintele Mina ar fi fost ajutat sa-si duca pana la capat misiunea?
Stim cine este,stim ca a avut curaj sa se bata pentru Hristos-nu putem sa dovedim frica de Dumnezeu si putin respect pentru Parintele Mina?
Problema noastra este frica de a ne infrunta stapanii.
Problema noastra este ca fiind goi si mici nu putem realiza in fapt cat de grava este fapta noastra.
Iarta-i Doamne ca nu stiu ce fac!?
p.s
Nu cred ca ”un mai mare” va rezolva cu discretie aceasta situatie,ci cred ca vor incerca pe mai departe sa se foloseasca de”subiect”si ulterior sa”rezolve”pentru a-si asuma meritele-oare nu sunt ei cei datorita carora traim?
-nu ne dau ei dreptul la viata?!
-nu ne ajuta ei direct si indirect sa consideram ca toate vin de aici de pe pamant?!
-nu sunt ei Dumnezeu pe pamant?
Curata nebunie-sfarsitul este aproape!
@Vizitatorul si bunul: “cazul” parintelui Mina Dobzeu este departe atat de preceptele evanghelice cat si de canoanele Bisericii. Ca nu exista vreun canon din predanie care sa spuna ca un calugar trebuie sa isi dea pensia manastirii, pentru simplul motiv ca nu exista pensie pana in vremurile moderne. Ce se intampla acolo este un lucru meschin, o ingustime si rigiditate care vor fi, desigur, spre cununa parintelui (fara sa ii ducem noi grija asta sau, si mai rusinos, sa incurajam discret si “evangheliceste” pe prigonitorii sai. Jalnic lucru, sa transformi poruncile Mantuitorului in circumstante atenuante pentru “porci”.)si spre rusinea prigonitorilor sai, de vor starui in aceasta.
fratele meu?
chiar nu exista(la concret)o forma de lupta in astfel de cazuri?hai sa facem ceva!hai sa miscam lucrurile pentru ca Sfintia Sa Parintele Mina sa primeasca macar o picatura de apa peste focul ce-l arde!
@bunu+
Oare sa fie rugaciunea acea forma de lupta, cu raul nu cu oamenii, cu pacatul nu cu pacatosii?
Pentru Mihai si pentru cei care judeca la fel,ierarhi sau mireni,nu putem decat sa ne rugam,sa le lumineze Dumnezeu,in marea Sa bunatate,mintile incetosate…sa-l banuiesti pe Avva Mina Dobzeu,Parinte cu o viata sfanta,ca este manat de slava desarta in lucrarile sale,asta arata ca mai ai multe de facut,pentru a deveni,cat de cat,un bun crestin.Parintele,prin cartile sale,cu siguranta nu doreste sa obtina altceva decat salvarea sufletelor celor care citesc lucrarile Parintelui,luminarea mintii lor si pastrarea dreptei credinte.Astea sunt fapte pomenite intru vesnicie,in nici-un caz nu este o comoara pe care Parintele o aduna aici,spre glorie desarta,cum gresit a inteles Mihai,ci este o comoara pe care o aduna intru vesnicie,caci multime de suflete se folosesc de pe urma cuvintelor asternute de Parintele Mina spre folosul nostru duhovnicesc.Mihai,te-ai gandit vreun pic la acest aspect,atunci cand ai scris cuvintele la care va trebui acum sa reflectezi?Sau te-ai gandit vreun pic,cu toate ca pare imposibil,ca Parintele ti-ar putea citi postarea,cu care i-ai putea produce atata suferinta nemeritata?Fratilor,nu cred ca trebuie sa facem totul asa,la repezeala,suntem crestini,cuvintele noastre ar trebui trecute prin filtrul inimii si al mintii iubitoare de Adevar!Doamne,ajuta-ne!Am spus-o si o repet,mi-e frica de ceea ce ar putea pati acest popor,care-si chinuie Batranii!
Citesc ultimul material postat pe site – Sf Luca al Crimeii. Iata ce spune:
Seriojka, tine minte, tine minte, copilul meu drag: toate intamplarile din vietile noastre fac parte dintr-o iconomie necunoscuta noua pe deplin, a lui Dumnezeu cu noi. Acum nu le intelegem talcul, dar mai tarziu le vom intelege. Acum ni se pare ca suntem nedreptatiti, trisati, batjocoriti, si asa mai departe. Mai incolo vom intelege ca din toate am fi putut trage un folos imens: smerita cugetare. Din toate, copilul meu iubit.
“Smeritu-m-am si m-am mantuit”, spune psalmul.
@ Mihai:
Cuvintele sfintilor sa le folosim mai intai ca sa le aplicam NOI. Daca nici macar nu intelegem ca avem o MARE problema cand dam NOI, inca in mod insistent, lectii de duhovnicie inalta duhovnicilor (desigur ca sunt si ei greselnici), atunci cu adevarat avem… o si mai mare problema decat cea dintai. Daca am fi avut smerita cugetare, am fi tacut si am fi ramas filosofi (ceresti). Asa… PUNCT.
L-am cunoscut pe unul din cei care au facut ani multi in temnitele comuniste si care a inchis ochii la Manastirea Petru Voda ceva timp in urma.Acel om m-a suprins printr-un fel de a fi total diferit de cei obisnuiti ,inchisi in aceasta lume:impacat cu sine,senin,plin de pace si bunatate dupa atata amar de necazuri,chiar daca uneori umbre de tristete ii mai treceau peste chip cand vedea schimonoselile lumii “civilizate”.
Nu cred ca Parintele Mina este altfel si ca ar avea vreo partasie cu vanitatile stricacioase si goale ale acestei lumi.
Aici este priceperea unui ierarh si a unui duhovnic:sa stie sa aplice regulile si canoanele dupa Duhul care da viata,nu dupa litera care ucide.
Inainte de a ne gandi sa fim ca ingerii,hai sa fim oameni plini de intelegere fata de un om care a patimit destul ,caci Domnul mila si intelegere voieste,iara nu jertfa !
Fratii mei ortodocsi ,
Eu sunt chiar din Husi, oraselul unde salasluieste Parintele… Citesc de multa vreme acest blog si i-L rog pe Bunul Dumnezeu sa`i dea putere Admin-ului sa mai poate scrie vreme indelungata , caci sfaturile Sfintilor Parinti postate de el mi-au imbunatatit viata atat mie si sunt sigur ca si celorlalti cititori.
Am citit mai demult ca Parintele Mina este grav bolnav , atunci mi-am zis ca trebuie sa fac ceva sa-l ajut. Uite ca timpul a trecut si inima mea de piatra nu a facut nimic pentru Sfintia Sa.Datorita acestui articol publicat m-am hotarat sa iau masuri, trebuie sa merg sa-l vizitez si sa stau de vb cu dumnealui.In cadrul Episcopiei nu se intampla lucruri tocmai frumose… asta o stie tot orasul. Bine a zis Parintele cand a zis ca “a patimit dupa 1990 mai mult decit in vremea comunismului”.Daca aveti vreo idee in ceea ce priveste puterea mea de a face ceva pentru Parintele , sunt deschis la orice. O sa merg neaparat sa stau de vorba cu el si sa vad in ce fel i-l putem ajuta. Promit ca va tin la curent cu detaliile.
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu , milueste-ma pe mine pacatosul si pe toata turma Ta.
Scuzele mele !
Am avut senzatia ca acest articol este pe blog-ul http://saccsiv.wordpress.com , pentru ca site-ul acesta si blogul le citesc concomitent.Inca odata mii de scuze !
Doamne ajuta !
1-Parintele Mina nu are nevoie de recomandare,la fel ca ceilalti marturisitori din inchisori(eroi din razboi);noi-cei care nu avem habar ce e durerea,suferinta,prigoana,curajul,s.a.- nu trebuie sa cantarim ce face sau cum face,noi trebuie sa intarim cele savarsite
de Sfintia sa
2-daca ne uitam la cei care-si permit sa-i dea indicatii,ar trebui sa fie limpede situatia(fariseii acuzau pe Mantuitorul ca vindeca in zi de sambata,deci nu respecta legea sau “canoanele”)
3-cei care stim sau am aflat cine este Parintele Mina,sa alergam la el sa primim blagoslovenie si sa-i mai indulcim batranetile pe cat ne sta in putinta
Multa stiinta multa amaraciune…iar vorbele tipic,tipic si la inima nimic mi le zice mereu fostu meu prof de religie si are MARE dreptate!Cititi mah proloagele sa vedeti acolo “tipic” si cum procedeau sfintii parinti!
Omul face mare bine prin faptul ca da carti…erau niste vechi profetii ca in vremurile de pe urma multi se vor indrepta din carti pt ca duhul va lipsi in Biserica!Ati citit macar din plictiseala NT?
Cum si apostolii aveau bani si ii chiverniseau cu intelepciune…parintele Mina nu s-a lepadat de credinta fiind rau asuprit de comunistii si credeti ca acum cand se apropie de incheierea calatoriei pe marea vietii se apuca sa isi faca “palat”?
Nu mai fiti copii la minte pt orice motiv, fiti copii la minte cand e vorba de rautate!Amin
Iertare fratilor mei ortodocsi,
Astazi 19.09 am fost la Parintele Mina la chilie , aceasta fiind in incinta Episcopiei Husilor. Am intrat in curte si am zarit la o masa doi tineri , cred ca studenti la teologie sau lucrau acolo nu stiu exact. L-am intrebat pe unul dintre ei de Parintele Mina si mi-a raspuns ca da sta acolo dupa care m-a condus in chilia Sfintiei Sale.O camera plina de icoane, si plina de carti ( cele 4000 de carti care urmeaza sa fie trimise in Rep. Moldova – mi-a spus Parintele) , si un pat unde statea parca Parintele si astepta sa vina mirenii si nu numai, sa-i ceara sfatul. Cand am dat “ochi in ochi” nu mai stiam ce sa zic… (am ajuns la Parintele Mina, care l-am vazut doar in poze si am citit cate ceva despre el)… apoi m-a intrebat de unde sunt , eu i-am raspuns , m-a intrebat de scoala si m-a intrebat ce am patit… eu i-am raspuns ca am venit sa-l ajut, explicandu-i despre articolul din Ziarul de Iasi , apoi i-am zis ca am citit acolo despre problemele Sfintiei sale cu pensia si cu cele ce i se cer iar el mi-a spus .. “Eu nu am zis la nimeni , dar ei vin si ma intreaba si iau masuri ( “EI” fiind cativa oameni binevoitori care au vrut sa faca cunoscuta situatia Parintelui).Incerc in randurile urmatoare sa reproduc cat de cat sfaturile Parintelui , citand : “Eu ma descurc cu pensia mea , am facut misiune , am tiparit carti atatia preoti cati sunt in tara, ma descurc cu pensia.Acum sunt bolnav cu ochii am avut probleme cu picioarele.. cat am fost la Iasi au venit din toata tara sa ceara sfatul Duhovnicului… Au crezut ca mor ( se referea la episcopul Barladeanu cu toata gasca lui) , dar eu am murit 12 ore, dar am inviat… nu stiau unde sa ma ingroape.. ori in curte la episcopiei ori la cimitir la noi in Husi ca am cavou acolo.” Va dati seama frati mireni… saracul Parinte din smerenie mi-a zis ca nu are probleme.. ( ca i-am spus ca am citit ca a fost inchis in chilie pe durata slujbei de intronizare a episcopului si ca nu s-a vrut ca el sa ajunga la IPS Teofan). Apoi Parintele mi-a vorbit despre Sfintenie… mi-a spus ” EU LUCREZ LA SFINTENIA MEA TU LUCREAZA LA A TA ” cuvintele astea nu o sa le uit in veci.Mi-a citat Decalogul, mi-a spus sa merg la Biserica sa cinstesc Ziua Domnului ( cand i-am zis ca merg din cand in cand la biserica).Apoi i-am spus ca o doamna din America vrea sa doneze bani impreuna cu noi toti care vrem sa-l ajutam.. ” Nu am nevoie , ma descurc cu pensia mea… nu mai fac misiune.. am tiparit cartile”.. acesta a fost raspunsul Parintelui. Inainte sa plec i-am spus daca are nevoie de ceva ii aduc.. orice..sa-i aduc ceva… ” Voie buna” asa au sunat printre ultimele cuvinte rostite catre mine de Parinte.Va rog sa-mi iertati scrierea anapoda si toate greselele.
Asadar fratilor sa urmam sfatului Parintelui ” EU LUCREZ LA SFINTENIA MEA TU LUCREAZA LA A TA “.
Fraţilor, cei care, nu ştiu prin ce malversaţiuni, s-au proţăpit în posturile cheie ale Bisericii (cine sunt aceştia de nu ne regăsim defel în duhul lor?) mînuiesc canoanele cu maximum de utilitate pentru interese străine, în esenţă, Bisericii. Dacă interesele o cer, canoanele sunt călcate voios şi fără tresărire, invocîndu-se principiul ICONOMIEI (adică al excepţiei de la regulă), şi invers, de trebuie, se aplică drastic canonul, invocîndu-se principiul ACRIVIEI. Totul depinde de cine sau ce este în joc. E un fel pervers de a uza de canonul bisericesc, de-a face din normă nu reflexul canonic al iubirii, ci al murdarelor patimi. Priviţi cît de clement a fost sinodul cînd l-a absolvit de orice vină pe mitropolitul stăruitor în apostazie din Timişoara (iconomia!!!) şi ce nemitarnic nevoie mare a fost cu pr. Daniel de la Tanacu (acrivia!!!!). Cu unul trebuia demonstrat ceva, cu celălalt altceva. Cum cere interesul. Slujirea cu ereticii încalcă, de pildă, flagrant canonul. Ar trebui caterisit aproape tot sinodul. Dar tot sinodul replică: iconomia fraţilor. Numai la părintele Mina nu funcţionează iconomia. Să tăbărîm pe prăpădiţii ăia de 250 de lei, că acrivia aşa o cere!
Şi să zicem că bătrînul se nărăveşte să-şi ţină drahma asta amărîtă în propria-i pungă, aşa ca o ţicneală călcătoare de regulă care-l bîntuie acum la sfîrşitul unei încercate vieţi, ce superbă tandreţe va fi aceea potrivit căreia i se va îngădui această nevinovată slăbiciune! Dar cine să fie capabili de tandreţe? Aceşti bolnavi incurabil în porfiră şi vison care ne conduc ca nişte feudali? Ne e silă!
Excelent textul părintelui, cred, POPA TANDA! Dacă-l citeam înainte de a mă fi repezit să scriu, nu mai încărcam spaţiul cu textul meu inutil. Iertare. Părinte suntem în aceeaşi barcă. Doamne-ajută!
saracul parintele… ne invata si acum cand ii e greu. Oare vom putea vreodata sa fim in stare sa-l urmam in smerenie?
Fabulos! Am insistat asupra fotografiei lui Corneliu Bîrlădeanu; nu mai e nevoie de nimic; e cea mai completă caracterizare. Cît de multe poate transmite faţa omului! Sau, mă rog…
Sunt trista si profund mahnita pentru ceea ce i se intampla parintelui Mina Dobzeu.Am citit o parte din minunatele sale carti.
De ce in loc sa fie ajutat este batjocorit ?
Oamenii lui Dumnezeu sunt ei?
Nu cred, mai degraba a lui antihrist!
Ma rog ca bunul Dumnezeute sa-l ajute in misiunea sa ,sa-i dea sanatate si putere multa pentru a fi de folos celor multi si care au nevoie de el.
Doamne ajuta.
Asuprit si ispitit a fost din tinerete, asuprit si ispitit este si acum, asuprit si ispitit va ramane Pr. Mina Dobzeu, pacat ca s-a uitat ca tot ce este la Husi de catre dansul s-a construit(stia de pe vremea comunistilor ce o sa fie acolo), pacat ca apare asa ceva in presa sau unde apare si nu despre cate biserici a construit sau renovat, sau case pentru cei orfani(gen Biserica din Buza Catun, Jud. Bistrita Nasaud pe care o construit-o pe vremea comunistilor), eu il consider un pustnic intre oameni care afacut mult bine si nu este apreciat.Doamne ajuta!
[...] Părintele Mina, călugărul ortodox, mi-a impus numai cîteva lecţii de catehizare şi le facem şezînd pe marginea unui pat de fier, cu spatele spre uşă, unul lingă altul, vorbind în şoapte. Suntem, fireşte, amîndoi în uniformă de puşcăriaş: bocanci fără şireturi, zeghe vărgată (C.R.) şi giorsită, boneţică (de data aceasta cu dungile orizontale) pe cap. Vestonul nu are nasturi, pantalonii, prea scurţi, stau gata să cadă. Dealtfel totul aici, la Jilava, are cel mai violent aspect de puşcărie, de pîrnaie, nu de temniţă gravă. Clădirea e sinistră, dar interiorul celulei aduce a iarmaroc, a tablou de Breughel, Chagall, a balamuc. Mărcuţa. E o aglomeraţie de neconceput, abia te poţi mişca, gălăgia e formidabilă, deşi se vorbeşte numai în şoapte (cel puţin teoretic), coada la tinetă e neîntreruptă, circulă întrebările cele mai năstruşnice (…) [...]
[...] Doar IPS Teofan mai are “o mana calda” pentru parintele Mina Dobzeu [...]
Din ce sa spus despre acest preot mi se pare ca este un preot foarte smerit si bland si care a luptat cu antihristul pana la invins
Acest preot mi se pare un om foarte corect din punct de vedere duhovnicesc si chiar mar interesa cartile lui chiar as vrea sa citesc una sau 2 carti dar nu stiu de unde se mai gasesc carti ale parintelui Dobzeu care a fost ispitit dar nu a cedat ispitelor, el lea biriut si totusi de ce sa fie arestat?
Fiecare preot este trimis de Dumnezeu pe pamant sa implineasca misiunea care ia dato Dumnezeu in timpul hirotoniei lui ca preot.
Dar daca stie cineva la ce biserica sau manastire slujeste acest preot sa imi spuneti si mie va rog mult lasati mesaje ca as vrea sa ma duc la manastirea unde slujeste el.
Dumnezeu sa-l ajute.
[...] Doar IPS Teofan mai are “o mana calda” pentru parintele Mina Dobzeu [...]
[...] Doar IPS Teofan mai are “o mana calda” pentru parintele Mina Dobzeu [...]
Primele intilniri ale IPS Daniel
Noul Patriarh al BOR s-a intilnit marti seara, la resedinta sa, cu un membru al CNSAS, dar si cu ministrul Economiei si Finantelor, Varujan Vosganian.
………………………………………………………..
PS Corneliu Birladeanul, arhiereu-vicar al Episcopiei Husilor, a fost mandatat de IPS Daniel sa se intilneasca cu Papa Benedict al XVI-lea. Misiunea ierarhului este sa-i ofere Papei o scrisoare din partea noului Patriarh si cartea „Martiri pentru Hristos, in Romania, in perioada regimului comunist“, volum ce cuprinde numele celor ucisi in inchisorile comuniste, deopotriva ierarhi, preoti si mireni, ortodocsi si catolici. Volumul a fost finantat de Conferinta Episcopilor Catolici Germani si de Fundatia „Sf. Gerhard“. Papa a mai primit in aceste zile de la Patriarhia Romana si o invitatie de a veni la intronizarea IPS Daniel ca Patriarh. Evenimentul va avea loc pe 30 septembrie, iar luni au fost trimise peste 35 de invitatii liderilor bisericilor din Europa.
Sursa: Cotidianul
Data: 2007-09-20
@ Cristian:
Foarte tare, asta chiar ne-a scapat!
V-a placut cuvantul PF Theodoros la Sărbătoarea Sf. Cuv. Dimitrie cel Nou? Mie unul mi s-a parut extraordinar. Cateva spicuiri:
“Moştenirea transmisă (…) a stat la originea legăturilor duhovniceşti dintre străvechea Biserică a Alexandriei şi Biserica Ortodoxă Română. Sunt legături trainice statornicite de veacuri şi călite în focul trecerii timpului. Ele au luat forma susţinerii reciproce în momentele critice de răscruce ale istoriei bisericeşti (…)
………………………
Caracteristic este faptul că, dintre cei 17 patriarhi care au păstorit în Alexandria, de la sfârşitul secolului al XVI-lea până la sfârşitul secolului al XVIII-lea, 10 au călătorit în Principatele dunărene, unde au propovăduit credinţa adevărată şi au combătut prozelitismul subversiv exercitat de propaganda catolică.
……………………
Prin cuvântul nostru, am încercat să prezentăm din punct de vedere istoric relaţiile multi-seculare desfăşurate în duhul dragostei în Hristos şi al reciprocităţii care călăuzesc Bisericile Noastre. Ceea ce dorim să subliniem este faptul că aceste relaţii sincere şi foarte bune vor continua spre slava lui Dumnezeu şi spre folosul sufletesc al poporului creştin din Patriarhiile noastre. Prin aceste relaţii urmărim, totodată, să dăm împreună mărturia ortodoxă în faţa lumii contemporane atât de tulburate. Lumea doreşte să cunoască Adevărul astăzi, când au loc multe schimbări radicale la nivel mondial. Responsabilitatea noastră este să proclamăm cu timp şi fără timp unitatea pe care o avem în legătura dragostei şi să rămânem statornici în tot ceea ce Sfânta noastră Biserică a instituit prin Sinoadele ecumenice şi locale.
……………………….
Iată care este cerinţa noilor realităţi sociale şi culturale: sprijinirea reciprocă şi întrajutorarea tuturor, întrucât lucrarea Patriarhiilor, fie străvechi, fie apărute ulterior în istorie, este unitară, aşa cum Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolică este neîmpărţită.”
[...] Cititi si: Doar IPS Teofan mai are “o mana calda” pentru PARINTELE MINA DOBZEU [...]
…De o mana calda avea nevoie parintele Mina Dobzeu si sunt sigura ca cea care i-a fost intinsa de catre IPS Teofan ne este intinsa si noua, nevrednicilor! Sa ne traiti intru multi ani, iubiti parinti!
[...] Doar IPS Teofan mai are “o mana calda” pentru parintele Mina Dobzeu [...]







AJUTOR PENTRU GEORGIANA. Cum ne rusineaza si ne mustra pacatele niste copii si tineri chinuiti, suferind de boli rare…
Cum sa ne ferim de exegetii improvizati ai profetiilor eshatologice? CUM TALCUIESC SFINTII PARINTI LEGATURA DINTRE LEPADARE SI ANTIHRIST





















Chiar daca staretul sau nu are fonduri (daca nu are), avind in vedere personalitatea care este parintele, trebuie gasita o rezolvare. Daca nu de la nivel de Patriarhie, poate se milostiveste vreun alt ierarh.
Este o rusine ca acest om sa sufere, din nou, pentru idealurile sale. Pentru ca banii nu ii trebuie pentru el, ci pentru a ajuta alte suflete. El face ceea ce ar trebui sa faca Biserica, dar nu o mai prea face.
Si, oricum, manastirea nu este hotel ca sa platesti totul, mai ales ca Pr. Mina Dobzeu nu este un vagabond, ci parte din inalta istorie spirituala a neamului.
Daca nu se poate rezolva altfel, sa deschida manastirea cont si sa-l publice pe toate site-urile ortodoxe. Vom da noi, crestinii, bani pentru a plati ”consumatia” pentru cite zile mai are de trait. Cit poate sa manince un om batrin si bolnav, si cita caldura poate umple chilia lui. Hai sa fim crestini nu numai cu numele, daca cei care il au in grija nu au putinta materiala sau mentala de a avea grija de o comoara spirituala a neamului!
Ce poti sa-i ceri lui Corneliu Barladeanul, caterisitorul pr. Daniel Corogeanu si erou din “Audienta la un demon mut” de p. Savatie (“Episcopul K.”) – gasiti acolo profilul sau psiho(..to)logic? Tot el este si cel care ii blestema anul trecut, pe dealul Patriarhiei, pe cei care imparteau ierarhilor Memoriile Laicatului Ortodox…
http://www.razbointrucuvant.ro/2008/07/16/scrisoare-catre-membrii-bisericii-ortodoxe-romane-16-iulie-2008/
http://www.razbointrucuvant.ro/2007/03/28/pentru-cine-bat-clopotele-la-tanacu/
http://www.librariabucuresti.com/Carti-Audienta_la_un_demon_mut-5225.htm
Eu cred ca ceva nu este complet. Nu cred ca un om care vrea sa faca atata mila cu altii accepta ca o parte din plata mancarii lui (pentru ca ma gandesc ca cei 250 lei nu-i ajung pentru mancare) sa fie din munca altora. Cred ca la povestea asta lipseste ceva.
e curios cum in posturi cheie , sant anumiti ierarhi care fac dupa bunul lor plac , anume sub pretextul ascultarii trebuie sa facem orice
“o parte din plata mancarii lui (pentru ca ma gandesc ca cei 250 lei nu-i ajung pentru mancare) sa fie din munca altora”.
Maria, iarta-ne, dar cred ca nu stii ce spui sau despre cine spui asta. Mergi si fa-i o vizita parintelui si cauta sa vezi cum arata si ce mananca! Domnul sa te ierte!
da, e bine ca manastirea, ori altcineva, sa deschida un cont pt parintele Mina. Si sa-l faca cunoscut tuturor. Din putinul cu care vom contribui sunt sigura ca se vor aduna destui bani, atat pt intretinerea valorii care este parintele Mina Dobzeu, cat si a non-valorilor care nu mai incap de el.
Deschideti cont si publicati-l undeva pe aici sa-l vada toti cai care intra pe site.
Ce suras mefistofelic are ‘PS’ Corneliu Birladeanul, in totala neconcordanta cu haina imbracata! Puteti sa ziceti ce vreti…parca e un mirean imbracat in gluma in haine calugaresti/arhieresti; prin comparatie uitati-va la expresia chinuita de ani si boli a Pr.Mina Dobzeu care, nici la batranete nu este lasat de inaintemergatorii Antihristului!
Daca citeste cumva, i se aduce la cunostinta IPS Teofan ceea ce s-a spus aici, in articol… ar trebui sa-l puna la pct.pe Birladeanu asta si sa-i rusineze fata prin mustrare fiindca face precum fariseii din vechime care cauta cu sarg litera legii sarind peste duhul ei!
@Miron Stelian Daniel
Sunt de acord cu tine – daca intr-adevar motivul il reprezinta banii – doresc sa donez bani ca sa linisteasca sufletele lor avide de arginti, numai sa-l lase in pace pe Pr.Mina.
sau dati-ne adresa exacta a parintelui, cu numele intreg cu tot, sa-i putem trimite bani prin mandat postal
Doamne miluieste-ne. Citind acest articol ma gandesc cu tristete multa la groaznicul pacat al MICIMII SUFLETESTI, pacat pomenit de Sfintii Parinti si atat de prezent astazi.Se stie de catre toata lumea ca manastirile noastre sunt construite,intretinute si sprijinite 99% de catre credinciosi.Cunosc personal aceasta realitate si stiu deasemenea faptul ca oamenii duc la manastiri inclusiv alimente:cartofi,ulei,faina,zahar etc.etc.etc. Probabil ca astfel se intampla si la Husi.In aceste conditii sa pui problema unui blid de mancare pt Parintele Mna este de necrezut. Se uita de canoanele referitoare la saracia monahilor (vezi de multe ori la unii monahi masini,telefoane mobile,etc care numai a saracie nu te duc cu gandul). Se trece peste mule alte canoane si ne oprim cu lacomia la pensia unui sfant in viata. Se pare uneori ca fariseii erau mici copii fata de noi.Ce spune parintele Nicolae Steinhardt vazandu-l umilit pe duhovnicul sau??? Ce spune HRISTOS DOMNUL (daca ne mai pasa de EL)vazandu-l pe tovarasul sau de celula batjocori??? PACAT. MARE PACAT. iertati
Fratilor din manastire le lipseste mila fata de aproapele lor, care trebuie ingrijit, indiferent de situatia materiala si el nu trebuie in niciun caz, judecat sau marginalizat. In acest caz se potriveste pilda bunului samaritean, care este mai actuala ca niciodata.
30. Iar Iisus, răspunzând, a zis : Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon, şi a căzut între tâlhari, care, după ce l-au dezbrăcat şi l-au rănit, au plecat, lăsându-l aproape mort.
31. Din întâmplare un preot cobora pe calea aceea şi, văzându-l, a trecut pe alături.
32. De asemenea şi un levit, ajungând în acel loc şi văzând, a trecut pe alături.
33. Iar un samarinean, mergând pe cale, a venit la el şi, văzându-l, i s-a făcut milă.
Este ingrozitor,nu pot sa cred asa ceva,este din ce in ce mai evident ca unii dintre crestinii de acum,slujitori ai Sf.Altare sau mireni,nu se deosebesc cu nimic de Ana,de Caiafa sau de poporul care a strigat:Rastigneste-L!,Rastigneste-L!Cata umilinta pe marii nostri duhovnici…pe Pr.Iustin,pe Pr.Arsenie,acum vad ca nici Pr.Mina Dobzeu nu este scutit…si ne mai numim Gradina Maicii Domnului..vai de acest popor,care-si umileste si-si rastigneste Parintii mai rau decat au facut-o comunistii,pentru ca pana si ei ar fi avut un dram de suflet si nu ar fi chinuit niste Batrani!Si astia,inteleg,sunt pastorii care ingrijesc turma Mnatuitorului Hristos…mai este de mirare,pentru cineva,de ce au proliferat atat de mult sectele,de ce a scazut atat de evident,credinta acestui neam altadata,atat de credincios…Nici eu nu voi uita niciodata,rautatea si vehementa cu care episcopul proaspat ales,Barladeanu,l-a condamnat pe preotul Daniel Corogeanu,pe care l-a lasat in mana calailor fara a-i oferi macar un cuvant de alinare,de iertare…L-o fi impresionat vreun pic pe proaspatul episcop,imaginea pe care N-O VOI UITA NICIODATA,aceea a parintelui Daniel Corogeanu,incatusat,umilit,batjocorit(dar avand nadejde la Domnul),dus aproape pe sus de baieti din trupele speciale,cu staturi impresionante,de doua ori mai inalti decat parintele,de parca ar fi avut in grija cine stie ce terorist deosebit de periculos?!!!Sunt greu de uitat scenele si momentele astea si este greu de uitat cum a fost lasat de izbeliste de cei care ar fi trebuit sa-i fie sprijin…Mai nou si mult mai viclean,este chinuit Parintele Mina Dobzeu,cel care,dupa inchisoarea comunista,fusese sistematic turnat la securitate de un episcop(pe care Parintele,in marea lui bunatate,l-a iertat si caruia n-o sa-i dau nici eu numele)si se pare ca aici,pe pamant,chinul nu va inceta decat prin trecerea Parintelui la cele vesnice.Dumnezeu sa le lumineze mintile!Iar Parintelui Mina,iertare sa-i cerem,din adancul inimilor!Fara rugaciunile marilor nostri duhovnici,nu stiu cat sicum am putea rezista!
Fericiti facatorii de pace, caci aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.
Daca cineva iti cere haina, da-i si camasa de pe tine.
Oare Pr Dobzeu, la varsta lui, nu stie aceste lucruri? Oare pot cele cateva carti publicate si impartite, in numele carora intretine acesta stare de tulburare si neliniste, sa justifice atitudinea lui?
Dar ce exemplu da el credinciosilor? Ce poate sa inteleaga un credincios din atitudinea lui?
Cat este de greu sa renuntam la cele lumesti, toate doar gunoaie, si sa ne lepadam de toata indreptatirea de sine.
Sa ne rugam pentru Pr Dobzeu, pentru ca Sfanta Treime sa-l lumineze in aceasta grea incercare a vietii lui. Mai grea decat inchisoarea comunista.
Sa ne rugam pentru Parintele Mina si pentru cei ce-l necajesc. Amin
Si pe mine m-a intristat comentariul Mariei……..Eu propun sa strangem bani si sa -i trimitem ,sa-l ajutam ,sa-i ”usuram” macar batranetea caci datorita acestor nevoitori ne mai tine pe noi Dumnezeu….Multa credinta si curaj!
Mihai fiule, se vede ca esti un om de nimc! Si patrirhul da din venitu sau ? Sa fim seriosi! Sunteti niste ciuperci otravitore pe frumoasa ortodoxie!
@ Mihai:
Daca are cine sa dea lectii de comportare evanghelica Batranilor nostri sfintiti prin grele prigoane, putem sa stam linistiti. Noua ne-ar fi cumplit de rusine in locul fratiei tale.
@ Petru:
Exact asta e si gandul nostru, ne bucuram ca ne regasim in aceeasi cugetare. Este aceeasi meschinarie contabila a fariseilor, dintre cele mai scarboase in fata Dumnezeului nostru plin de iubire, despre care a scris foarte mult tocmai cel botezat de parintele Mina, parintele Nicolae Steinhardt.
http://www.razbointrucuvant.ro/2007/12/08/duminica-femeii-garbove-intre-libertatea-duhului-si-piedicile-meschine-ale-procedurismului/
http://www.razbointrucuvant.ro/2009/04/15/miercurea-ungerii-jertfelnice-si-a-meschinariei-tradatoare/#more-6381
@ toti ceilalti:
Nu credem ca de bani are nevoie parintele Mina. Credeti ca se vor linisti fariseii numai daca le indesi in buzunare bani? Le sta ca un ghimpe in coasta, asta e problema lor.
“Simultan cu mânia acestuia sunt date în vileag toate principalele caracteristici ale fariseilor: legalismul strâmt şi miop (care-i diferit de legalitate şi de cuviincioasa ei respectare); el întotdeauna izbuteşte să micşoreze lucrurile, problemele, situaţiile, dilemele, să le reducă la proporţii liliputane şi să le insufle un spirit de meschinărie, de avariţie, de panică stârnită de pericole imaginare sau ridicole; procedurismul literal şi mărunt, al arhivarului reumatic, îmbătrânit printre hârţoagele decolorate şi dosarele mucegăite, cu ochelari cârpiţi cu sfoară şi mânecuţe zdrenţuite, bun numai să bombănească şi să boscorodească, supărat, acru, îndârjit; aşezarea cu perseverenţă a literei deasupra duhului, neputinţa depăşirii nivelului literal în toate cele (şi mai cu seamă în cele importante), un soi de imobilizare a minţii şi sufletului la acest palier, pe această treaptă de jos a scării ce urcă spre libertate şi înţelegere; tendinţa fermă de a reacţiona, ori de câte ori se iveşte prilejul, înghiţind cămila şi strecurând cu grijă ţânţarul; făţărnicia absolută, neşovăitoare, neruşinată de lume, de ea însăşi, de evidenţă şi de bun simţ (Domnul ne arată doar că nu se codesc să-şi dezlege şi să-şi adape, sâmbăta, boul şi asinul, ori în celelalte referate: să scoată oaia căzută în groapă ori boul ori fiul căzut în fântână); invidia, semeţia, răutatea (nedespărţita şi statornica lor triadă); transformarea sabatului – a zilei-regine, de odihnă, sărbătoare şi bunăvoire întru Bunul Dumnezeu – în serii nesfârşite de superstiţii şi mărunţişuri, oprelişti şi prevederi draconice, asuprire şi blestem (cu adevărat pricepem de ce s-a putut vorbi de blestemul Legii: fariseii, ca nici unii, au fost meşteri în treaba prefacerii Legii în basm şi a sabatului în zi de încleştare şi zăpuşală); absurdul (căci ce poate li mai absurd decât ţipetele ascuţite şi virtuoasele scrâşniri din dinţi ale acestor legalişti care-şi dezleagă şi adapă boii şi asinii şi scot vita din groapă sau din fântână în zi de sărbătoare, dar mai că le vine rău şi simt că piere lumea şi se prăbuşesc stihiile pentru că e tămăduită în prezenţa lor o nefericită legată de neputinţa gârboviei care de 18 ani nu ajungea să se ridice nicidecum în sus?)”.
“Fariseii, desigur, l-ar fi aprobat pe acel general de care pomeneşte scriitorul francez Leon Daudet: venit să inspecteze, înapoia frontului, un spital militar, e oprit de colonelul comandant al bolniţei, în dreptul patului unde zace un ofiţer care şi-a pierdut în luptă braţele şi picioarele. Generalul privise cu atenţie jalnicul trunchi, cât a mai rămas din trupul eroului, şi părea dus pe gânduri. Se reculege, desigur, se înfioară, se pregăteşte să rostească vorbe de compătimire şi glorificare. Dar nu, se întoarce către colonel şi spune: foarte bine, dar de ce nu e tuns, regulamentul prevede că spitalizaţii trebuie să fie tunşi!
De astfel de fariseisme şi orori birocratice (şi sunt din aceeaşi lume ca şi protestul împotriva tămăduitorilor prin cuvânt în zi de sabat) creştinului îi este mare silă şi groază. Invăţătorul său nu a propovăduit bucherismul, puţinătatea, domnia literei şi triumful mărunţişurilor. Domnul înmulţirii pâinii şi peştilor i-a dat numai pilde concepute de un duh gata a dărui belşugul, bucuria, sporirea, sănătatea. Pe aceasta din urmă nu încape îndoială că Domnul a iubit-o; ne putem, aşadar, oricând ruga pentru sănătate şi a fi convinşi că Hristos Mântuitorul este şi Hristos Tămăduitorul, neiubitor de tristeţe, puţinătate, sărăcie şi ferecare”.