Hai sa nu fim la extreme….stim ale cui sunt, nu?
Apropos de viitoare preotese, cunosc 2 cazuri cand ele (ei…nu stiu) au fost virgine si trupeste si sufleteste; d-apoi, si ei – viitori preoti – draga tiziano trebuie sa indeplineasca aceleasi criterii, nu? Daca spui ca, toate fetele curvesc de pe la 13 ani gresesti flagrant si bagi in oala pe toate fetele/femeile; iar daca esti atat de sigur in privinta lor, a femeilor…in privinta lor, a viitorilor preoti, esti la fel de sigur?

Apoi, ce folos ar fi daca ele ar fi numai trupeste iar sufleteste ar ascunde viclenie si perfidie pentru atingerea scopului in ciuda faptului ca, episcopul locului cheama familia viitoarei preotese si pe ea explicandu-i ca, este cruce grea casatoria cu un preot pentru ca, la necazuri si/sau vremuri de primejdie sa nu-l paraseasca (chiar din pricina adulterului, preacurviei…); dar…cum se inchid ochii si de-o parte si de alta… casatoria cu un preot este considerata ‘lejera’ si preoteasa daca nu este induhovnicita (smerita, blanda) va incepe sa-l bata la cap pentru parohie cu multi enoriasi, la oras daca se poate, cicalindu-l si impovarandu-i menirea la care a fost chemat fortandu-i mana sa devina iubitor de arginiti si nemilostiv.

Pe mine ma intristeaza faptul ca, majoritatea se casatoresc datorita contului din banca, a averii acumulate (de parinti…cine stie pe ‘temelia’ cator lacrimi a unora nedreptatiti, inselati) si/sau pentru frumusete(a) (femeii, in special…) si din dragoste pur trupeasca (sa se faleasca celalalt(a) peste ce frumusete a dat si a dobandit-o) iar cand ‘misterul’ este dezlegat iar frumusetea si/ori tineretea incep sa se ofileasca sa nu-ti mai trebuiasca!

Sau, cand unul este duhovnicesc iar celalalt nici nu vrea sa auda, ori cand sunt amandoi doar lumesti…cat/cum sa ‘tina’ acea casatorie iar copiii rezultati (adesea doar unul sau maxim doi…) cum sa nu se chinuiasca la randu-le in propria viata cand, au copiat ceea ce-au vazut/auzit de la parinti?!

Nu mai spun ca, si in mediile mai sarace (la sate) barbatii au meteahna bauturii, femeile – a barfitului si-a aflarii ‘in treaba’ despre altii/altele si unde, respectul nu este la el acasa, femeia fiind batuta, umilita, injosita…si-atunci, casnicia devine cazna si, vorba femeii intrebata de Pr.Cleopa: ‘cum ii maica maritata?’ la care ea a spus: ‘oleac’ mai bine decat spanzurata’.

Iar in privinta legilor duhovnicesti are mare dreptate: cand iti faci de cap la tinerete crezand ca ai tot timpul la dispozitie, in momentul in care ai vrea sa ‘te asezi’…numai ‘tine’: fie din cauza comoditatii firii, si-atunci nici legatura, nici copii nu te mai incanta, iar pentru cei care se casatoresc – totusi – dar constata ca urmasii nu vin… fiindca si-au facut calcule lasandu-L la o parte pe Dumnezeu iar parintii lor au fost cum au fost…de ce-i mai mira? fiindca ‘urmasii necredinciosilor vor fi starpiti’ spune psalmistul David si, de-aici terminarea pe linie a neamului cu toata intristarea si-a parintilor ca n-au nepoti, si-a copiilor ca n-au dobandit casnicie si/sau copii; iar cei care, totusi dobandesc un copil, se rezuma numai la acela negandindu-se ca, din pricina egoismului lor s-ar putea sa n-aiba parte de el murind de tanar (cunosc 4 cazuri) fie neramanand alaturi de ei indepartati si fizic si sufleteste de parinti, cu toate darurile si bunurile daruite lor de catre acestia. Ce poate fi mai trist?!

Casatoria – din punctul meu de vedere – sta pe muchie de cutit atunci cand, Dumnezeu este perceput ca o entitate care sta acolo sus si care, este ‘dator’ sa aculte ‘la comanda’ DOAR atunci cand dai de greu sau vrei sa ti se implineasca o dorinta, cand nu face activ parte in sufletul amandorura, cand nu exista decat dragoste trupeasca intre cei doi, cand sunt legati doar de material si se uita ca, candva/cumva, mai tarziu sau mai devreme ti se va cere sufletul(le) celor alaturi de care ai vietuit, de faptele si dragostea de care ai fost dator sa le-o arati… scopul casatoriei fiind pentru impreuna patimire (la boli si necazuri), intrajutorare pe calea mantuirii.