Război întru Cuvânt

Federaţia Organizaţiilor Ortodoxe Pro-Vita din România a trimis Ministerului Sănătăţii, respectiv domnului ministru Bazac o scrisoare deschisă cu privire la vaccinarea anti-AH1N1, in România:

Scrisoare deschisă adresată D-lui Ion Bazac, Ministrul Sănătăţii referitoare la vaccinarea împotriva virusului AH1N1, în România

Stimate Domnule Ministru,

Organizaţiile noastre au urmărit evoluţia aşa zisei “gripe porcine” în lume, inclusiv în România, şi au constatat următoarele: Continuare »

5 Comentarii »

“Fiti pregatiti pentru lupta care se va da în mlastina disperarii. Fiecare va iesi din înclestarea acestei lupte singur, neajutat decât de mila lui Dumnezeu si de ce are mai bun în el“. (Fericitul Mucenic Constantin Oprisan)

“Printre alti camarazi din lotul Universitatii, care fusesera judecati înaintea noastra, era în celula si badia Ghita Barbieru, pe care îl cunosteam din vedere. Pe acest om cu suflet ales nu-l voi putea uita niciodata. Ca pregatire intelectuala avea doar gimnaziul, dar bunatatea lui n-avea margini. El era printre putinii oameni pe care i-am întâlnit în viata din dosul gratiilor si care mi-a dat cheia cu care sa încui si sa descui usa ce ma despartea de lumea din care veneam.

La început, atmosfera era putin apasatoare, deoarece toti eram condamnati si gândurile noastre zburau, fara voie, spre cei lasati în urma: parinti, frati, neveste, copii, prieteni, cunoscuti, etc. Badia Ghita, care fusese judecat în primul lot, trecând foarte greu prin ancheta (din care mai apoi i s-a tras si moartea) nu s-a plâns niciodata. Continuare »

54 Comentarii »

- Am citit o poezie intitulata “Mi-e dor de Aiud…” Unii din fostii detinuti spun ca in inchisoare se simteau mai aproape de Dumnezeu, aveau mai multa nadejde. Aveti astfel de stari? Continuare »

28 Comentarii »

Doua scrisori ale Sfantului Staret Macarie de la Optina catre un frate mirean, dar care ar fi putut fi adresate, la fel de bine, multora dintre noi:

SCRISOAREA A CINCEA

Sfântul Petru Damaschinul scrie:

„Dar nu trebuie să deznădăjduim, dacă nu suntem cum se cuvine să fim. Rău este că ai păcătuit, omule! Dar de ce nedreptăţeşti pe Dumnezeu şi-L socoteşti neputincios din neştiinţă? Oare nu poate să mântuiască sufletul tău Cel ce a făcut pentru tine lumea cea atât de mare, pe care tu o vezi? Iar de zici că mai degrabă şi aceasta îmi este spre osândă, precum şi pogorârea Lui, pocăieşte-te şi-ţi va primi pocăinţa ta, ca şi pe a fiului risipitor şi pe a păcătoasei. Dacă însă nici aceasta nu o poţi si greşeşti din obişnuinţă chiar în cele ce nu vrei, ai smerenie, ca vameşul, şi-ţi va ajunge ţie spre mântuire. Căci cel ce păcătuieşte fără puterea de a se pocăi, dar nu deznădăjduieşte, neapărat se va socoti pe sine mai prejos decât toată zidirea şi nu va îndrăzni să osândească sau să ocărască pe vreun om, ci mai degrabă se minunează de iubirea de oameni a lui Dumnezeu şi e plin de recunoştinţă faţă de Făcătorul de bine şi poate avea şi alte bunătăţi. Acesta, măcar că se supune diavolului întru a păcătui, dar iarăşi, de frica lui Dumnezeu, nu-l ascultă pe vrăjmaş, care-l împinge să deznădăjduiască şi prin aceasta este parte a lui Dumnezeu“(Filocalia, vol. V, pag. 134-135).

Iar mai departe, în „Mare bine este pocăinţa adevărată“, scrie: Continuare »

7 Comentarii »

Mult ne straduim noi, oamenii, mult ne zbatem, dar prea deseori, nimic dobandim, nimic folosim, nimic adunam. Pentru ca nu adunam dimpreuna cu Hristos si in Duhul Lui, pentru ca lucram numai omeneste, mult prea-omeneste si nu stim sau am uitat fiii carui Duh suntem. Pentru ca ne bizuim doar pe ceea ce stim si pe ceea  ce putem noi, pe vointa, ambitia si puterea noastra, pe faptele mainilor noastre, luam drept reper doar ceea ce corespunde masurii noastre meschine si pitice, confundand pe Duhul cel Sfant cu sangele nostru infierbantat, credinta in Hristos cu credinta in noi insine, ravna de Sus cu ravna cea trupeasca, cu zelul aprins al inimii cazute, nerabdator sa arunce plasa inainte sa fi invatat sa pescuiasca si inainte de a-i intreba pe mai-marii sai unde este locul propice de pescuit. Continuare »

8 Comentarii »

• UPDATE: Predica Parintelui Mihail Stanciu la Privegherea inchinata praznicului Sfantului Ierarh Antim Ivireanul, 26 septembrie 2009 (audio – .wma)
• Sf. Ierarh Antim Ivireanul – “pescarul de oameni” mucenic
• Cuvant al Sfantului Antim intru lauda Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu
• Acatistul Sfântului Ierarh şi Martir Antim Ivireanul

La  Vecernie

După obişnuitul psalm se cântă Fericit bărbatul… starea întâi.

La Doamne, strigat-am... se pun stihi­rile pe 8, glasul 3: 4 ale Ierarhului şi 3 ale Mucenicilor.

Cu frumuseţile înţelepciunii celei de sus văzându-te împodobit iubitorul de Dum­nezeu Voievod Constantin, în Ţara Românească te-a chemat, Sfinte Ierarhe Antim. Iar tu, ur­­mând chemarea lui, te-ai fă­cut locaş Treimii, îndreptător credinţei şi mângâietor popo­rului. Astfel te-ai învrednicit de darul arhieriei, pe care l-ai îm­podobit cu râvna şi slujirea ta (de două ori).

Slujitor binecredincios ai fost al Marelui Arhiereu şi păstor ai fost rânduit în Sfânta Biserică a Ţării Româneşti; iar turma ta păstorindu-o cu toiagul smereniei şi al iubirii, pildă te-ai făcut tuturor, şi ca o lumină pe toţi i-ai călăuzit spre Hristos, Sfinte Ierarhe Antim. Continuare »

10 Comentarii »

„Apostole al lui Hristos, de Dumnezeu iubite, grabeste de izbaveste pe poporul cel fara de raspuns! Ca te primeste cand cazi catre El, Cel ce te-a primit cand te-ai rezemat pe pieptu-I; pe Care roaga-L, de Dumnezeu cuvantatorule, si norul paganilor cel pus asupra noastra sa-l risipeasca, cerandu-ne noua pace si mare mila“. [Troparul]

• Acatistul Sf. Apostol si Evanghelist Ioan
• Viata Sf. Apostol si Evanghelist Ioan
• Sfânta Evanghelie după Ioan
• Întâia epistolă sobornicească a Sfântului Apostol Ioan
• A doua epistolă sobornicească a Sfântului Apostol Ioan
• A treia epistolă sobornicească a Sfântului Apostol Ioan
• Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul
• A sosit ceasul!
• CELE MAI FRUMOASE CAPITOLE DIN EVANGHELIA DUPA IOAN: Cuvantarea de despartire si rugaciunea Mantuitorului catre Tatal, citite miscator la Denia din Joia Mare de catre IPS Teofan (audio)
  

Astazi traim aievea vremurile proorocite, cand iubirea multora s-a racit, cand pofta trupului şi pofta ochilor se satura pe fata fara vreo rusine, iar trufia vieţii (1 Ioan 2, 16) este „coloana vertebrala” a omului modern. Desi credem ca ne-am imbogatit si de nimic nu avem nevoie (Apocalipsa 3, 17), desi facem caz de adevar si de toate cele sfinte si le predicam cu usurinta, moralizandu-i pe ceilalti, tocmai acum suntem mai saraci, mai orbi si mai goi ca nicicand: desi ne merge numele ca traim, suntem morti (Apocalipsa 3, 1), fiindca iubirea noastra s-a imputinat.

Pe 26 septembrie, Biserica praznuieste mutarea la Domnul a Apostolului Iubirii, cum este supranumit Sf. Ioan Evanghelistul si Teologul.

Ucenicul pe care-l iubea Hristos, dupa cum insusi se numeste cu modestie, „pentru smerenia si blandetea lui cea mare” (Sf. Ioan Gura de Aur), intareste in toate scrierile sale porunca iubirii. Porunca pe care insusi o traia si o respira prin toti porii fiintei lui, devenind el insusi iubire dupa asemanarea chipului Iubirii, de la inima Caruia a sorbit Duhul, la picioarele Crucii Caruia a invatat patimirea si de la Care a si primit vrednicia de fiu – prin “adoptie” – al Maicii lui Dumnezeu.

De la Sfantul Apostol Ioan invatam ce inseamna sa ai, deopotriva, inima de ucenic credincios si ascultator, de fiu adevarat si devotat, dar si (cum vom vedea mai jos, in viata lui, despre alergarea sa dupa ucenicul cazut, si la propriu, intre talhari) de parinte jertfelnic pana chiar si in neputintele din urma ale batranetilor. Continuare »

11 Comentarii »

“Gândiţi-vă la cele spuse şi veţi vedea că un asemenea mod impersonal de a aborda structura societăţii umane pierde sensul autentic al ascultării creştine inclus în poruncile lui Hristos, şi că în locul lui intervine „disciplina”. Desigur, aceasta din urmă e indispensabilă şi inevitabilă când oamenii trăiesc împreună, dar numai până la un anumit punct. Pierderea ascultării personaliste creştine nu va fi compensată de nici un succes exterior al „Instituţiei”, nici de realizările îmbinării armonioase a întregului”.

Despre legătura personală cu Dumnezeul Personal

Domnul i-a spus lui Ponţiu Pilat: „Eu spre aceasta M-am născut şi pentru aceasta am venit în lume, ca să dau mărturie pentru adevăr“. Sceptic, Pilat a replicat: „Ce este adevărul?” (In 18,37-38). Sigur că la această întrebare nu poate exista răspuns, n-a aşteptat să-l primească de la Hristos, ci a ieşit înaintea iudeilor.

Intr-un anume sens, Pilat avea dreptate; dacă prin „adevăr” înţelegem Adevărul ultim, care e izvorul a tot ce există, atunci întrebarea „Ce este adevărul?” nu poate avea răspuns. Continuare »

11 Comentarii »

Partile anterioare:

• Fost-a un om pe pamant mistuit de dorinta lui Dumnezeu… SILUAN ATHONITUL 
• Sfantul Siluan Athonitul – Copilaria si anii tineretii. “ROAGA-TE CA LUMEA SA NU MA TINA!”

LA MUNTELE ATHOS

Semion a sosit la Sfantul Munte in toamna anului 1892 si a intrat in manastirea Sfantului si Marelui Mucenic Pantelimon sau Russikon [a rusilor]. Incepea pentru el o noua viata, o viata de nevointa monahala.

Potrivit traditiei athonite, tanarul novice, sau „fratele Semion”, a trebuit sa petreaca cateva zile retras pentru a-si aduce aminte toate pacatele savarsite in cursul vietii sale, sa le insemneze in scris si apoi sa mearga sa se marturiseasca unui duhovnic. Chinurile iadului pe care le indura au facut sa se nasca in el un simtamant aprins si nestavilit de cainta. In Sfanta Taina a Spovedaniei a vrut sa-si elibereze sufletul de tot ce apasa asupra lui si, de aceea, plin de bunavointa si cu frica mare, si-a marturisit toate faptele vietii sale, fara sa incerce ori sa se justifice cu nimic. Continuare »

16 Comentarii »

“Am luat cunostinta de o conversatie intre Sfantul Siluan Athonitul si un arhimandrit care isi desfasura activitatea misionara printre non-ortodocsi. Acest arhimandrit il stima mult pe staret si a venit in diverse randuri sa vorbeasca cu el cu ocazia sederilor sale la Sfantul Munte.

Staretul l-a intrebat cum anume predi­ca. Arhimandritul, care era inca tanar si lipsit de experienta, a strigat gesticuland si miscandu-se din tot trupul: Continuare »

14 Comentarii »