Război întru Cuvânt

SFINTII ADRIAN SI NATALIA SI SENSUL ADEVARAT AL TAINEI NUNTII

Publicat pe 25 Aug 2009 | Categorii: Credinta in familie, Meditatii duhovnicesti, Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri | Print

NOTA: Preluarea materialelor publicate de pe acest site se poate face fie fragmentar (partial) - cu trimitere pentru continuare la articolul integral de la sursa (vezi continuarea la Razboi intru Cuvant: SFINTII ADRIAN SI NATALIA SI SENSUL ADEVARAT AL TAINEI NUNTII), fie integral - dar numai cu acordul nostru explicit si cu mentionarea sursei. Va multumim pentru intelegere si onestitate.

7 Comentarii »

7 Raspunsuri to “SFINTII ADRIAN SI NATALIA SI SENSUL ADEVARAT AL TAINEI NUNTII”

1. pe 26 Aug 2009 la 00:02 # Nicolae Mirean
   
   

   Iubirea nu este plăcere
   Iubirea nu este plăcere
   Ci-i cruce grea. E dăruire
   A ce-i mai valoros în suflet
   Şi-i luptă spre desăvârşire .

   Iubirea nu e desfătarea ,
   Ce se trăieşte senzual ,
   Ci-i bucurie care-nalţă
   Şi arde în spiritual .

   Ea-i împilnirea’n bucurie
   A tot ce e Dumnezeiesc,
   Prin adevăr, prin curăţie,
   Prin sfânt şi prin duhovnicesc .

   Cine iubeşte Adevărul
   Îl caută şi îl trăieşte
   Şi recunoaşte viu şi sincer,
   Tot ceia ce păcătuieşte .

   Nu-şi iartă singurel greşeala
   Ci grabnic cere dezlegare
   Se pedepseşte prin canoane,
   Cerînd lui Dumnezeu iertare .

   Din adevăr îşi face templu,
   În inimă şi cu iubire
   Păzeşte nentinat lăuntru
   În faptă-n vorbă şi-n gândire .

   Nimic nu lasă să umbrească
   Măcar o clipă, Adevărul,
   Că simte că-i lumina vieţii,
   Întru Iisus Mântuitorul .

   Nimic nu pune-n echilibru
   Cu Adevărul cel iubit,
   Căi unic pentru mîntuire,
   Şi-l simte că-i desăvârşit.

   Şi pentu El î-şi face viaţa
   Curată, sfântă, prin iubire,
   Păzind, luptând şi curăţind-o,
   Cu sete pentru mântuire.

   Şi către semeni se deschide
   Cu dragoste precum Iisus,
   Prin milă sfîntă susţindu-i,
   Cînd crucea li-i prea grea de dus .

   Iubirea nu-i declarativă
   Ci-i sincer şi adânc trăită
   Că nu din vorbe ci din totul
   Ce-i viu în noi e dovedită .

   Din gând din faptă şi trăire
   Şi din dorinţa de-a jertfi,
   Întregul ce ne aparţine,
   Prin simţământul de-a iubi .

   Iubirea sinceră-i spontană,
   Cînd tot lăuntru ni-i curat,
   Şi-i bucurie-n dăruirea,
   Curată cu adevărat.

   E zbor în simţăminte-nalte
   Către sublim şi mântuire,
   E curăţie-n curăţie,
   Şi cântec de desăvârşire.

   Noi oamenii n-avem podoabă
   Mai sfântă şi mai minunată,
   Că-n noi e maximul valorii
   De-i sinceră şi de-i curată.

   Iubirea nu este plăcere,
   Ci-i bucurie pe pământ,
   Nu-i egoism ci jertfă vie,
   În Adevăr şi-n Duhul Sfânt.

   E bucurie în a duce,
   Povara sfântă a iubirii,
   În bunul simţ trăit la maxim,
   În luptele desăvârşirii.

   Ea nu priveşte către sine
   Şi suferinţa asumată
   Ci către ceia ce oferă,
   S-o ştie sfântă şi curată.

   Numai o umbră de gândire
   Cu egoism o va sluţi
   Şi de nu-l izgonim la vreme
   Iubirea ne-o va prăbuşi .

   Va cântări rapid efortul
   Şi chiar iubirea dăruită,
   Şi punînd preţ iubirea pierde
   Pe cea din cer -nepreţuită -.

   Iubirea Domnului e jertfa,
   E suferinţa-i de nespus
   Pentru iertarea tuturora
   Şi vrea iubire ca răspuns.

   Iubirea nu este plăcere
   Ci-i bucurie pe pământ,
   Prin dăruirea sa totală
   Prin Adevăr în Duhul Sfânt .

   Iubirea-i forţă uriaşă
   Ce ne îmbracă în putere
   În dar divin fără de seamăn
   În Adevăr şi-n înviere.

   Este sublimul vieţii noastre
   Şi-i sufleteasca fericire,
   În bucuria jertfei noastre
   Prin Adevăr, spre mântuire .

   Priviţi cu drag la Iisus Domnul,
   El ne-a ’n văţat ce e iubirea
   Iubindu-ne până la moarte.
   Murind ne-o feră mântuirea .

   Iubirea sa e fără margini
   Totală, sinceră,divină,
   Şi-i idealul vieţii noastre,
   În Adevăr şi în lumină .

2. pe 26 Aug 2009 la 10:13 # Nicolae Mirean
   
   

   Venera cântă
   Venera-şi cântă cu putere
   Şi cu succes vraja pierzării
   Purtând picturile ispitei
   Pe ochi, în chipul desmierdării.

   A convertit sensul vieţii
   Madona cea nouă a lumii
   În frumuseţea zugrăvită
   Şi în comorile minciunii.

   Iar idolatri-şi poartă mintea
   Către organele de jos
   Înmiresmate-n întinarea
   Cu aparenţe de frumos.

   Mintea’n ispita plăsmuirii
   Curge în facăra pierzării
   Râvnind duhorile unirii
   Cu forţele destrăbălării.

   Izvorul vieţi-n spurcăciune
   Arată ce nu-i de văzut
   Şi-n casa laptelui prunciei
   Soarbe stăpânul Belebut.

   Chipul Venerei-i uniforma
   Privirilor ce vor păcatul.
   Şezutul cinstea de pe urmă
   Di el zâmbindu-ne păcatul.

   Altarul strâmb al jertfei varsă
   O fericire cu venin,
   Ce-aruncă vieţi chemate-n poftă
   În moartea veşnică de chin.

   Madona cu duh de Veneră
   Adună lumea-n’trun Eden
   Ce-şi poartă jertfele şi robii,
   Înlănţuiţi pentru infern.

3. pe 26 Aug 2009 la 10:34 # Viorel fratele
   
   

   Sfintii mucenici Adrian si Natalia sa ocroteasca cu rugaciunile lor pe toti cei ce le poarta numele dar si pe cei ce ii pomenesc.
   As pune o intrebare, si doresc ca ea sa nu fie socotita a fi cumva vicleana ci sincera si bine intentionata.
   Cum credeti ca s-ar fi manifestat, ce atitudine ar fi avut Sfintii Mucenici Adrian si Natalia si in general toti Sfintii daca ar fi trait in zilele noastre si ar fi fost pusi in situatia de a accepata actele biometrice sau chiar implanturile cipurilor? Si nu ma gandesc aici la faptul ca ei ar refuza aceste lucruri ci felul in care ar s-ar manifesta in refuzul lor.

4. pe 26 Aug 2009 la 11:06 # un calin - tm
   
   

   Ce frumos !!
   Mare e taina asta si cine nu a gustat din ea nu poate sa inteleaga!
   Ma gândesc ca o mare problema in viata noastra de azi e tendinta spre diversitate: vrem sa vedem si alte mâncaruri ce gust au, cautam pantofi mai frumosi si mai comozi, ne uitam dupa haine moi si frumos colorate, vedem femei sau barbati mai frumosi si mai destepti decât partenerii nostri pe care suntem tentati sa-i incercam (macar cu gândul), …!
   La nunta mea a fost un coleg care când a auzit juramântul pe care l-am facut in fata Domnului referitor la sotia mea, a spus: “Eu in locul tau nu juram !”

   Am auzit mai demult o vorba tare frumoasa: “nu-ti judeca partenerul cum ca nu e bun; daca era mai bun in mod sigur nu te-ar fi ales pe tine”.

   Doamne, ajuta!

5. pe 26 Aug 2009 la 12:06 # Nicolae Mirean
   
   

   Dragi fraţi şi surori în Domnul, vă citesc cu interes comentariile după parcurgerea textului postării zilnice, atât de folositor şi de susţinător al vieţii ortodoxe astăzi în sufletele noastre şi vă spun cu mare bucuriecă simt iubire in cuvinte, iubire de Dumnezeu şi de semeni. Cât de folositor este să citeşti un text neacuzator la adresa cuiva, ca persoană. Cît este de mângâietor şi încurajator. E drept că trebue să fim necruţători cu păcatul, dar trebuie înacelaşi timp să ne arătăm iubirea şi grija de a nu provoca suferinţe nefolositoare semenilor noştrii şi –mai ales – să nu-i dăm ortodoxiei noastre faţa care nu-i aparţine. Adică o faţă a agresivităţii, a dreptăţii lipsite de iubire şi milostivire, a încrâncenării şi supremaţiei crezului fără iubire. Mare şi mult este câştigul nostru –imediat şi de durată- dacă ne zidim şi zidim cu iubire credinţa noastră, care zilnic o hrănim şi de aici sau cu mult mai mult de aici. Vă rog iertaţi-mi îndrăzneala.

6. pe 26 Aug 2009 la 13:47 # Mihai
   
   

   Foarte adevarat ce scrie in articol. Taina nuntii este pentru impreuna mantuirea sotilor si a copiilor lor. Asta este scopul casatoriei.
   Iar in timpul slujbei sotii sorb din vinul dulce acrisor simbol al bunelor si relelor pe care trebuie sa le imparta si de asemenea este un moment cind fiecare dintre miri atinge Sf. Evanghelie privind catre sf. altar care reprezinta momentul juramantului in fata lui Dumnezeu.

   Cineva care nu a putut sa aibe un copil a mers indurerat la un mare duhovnic si duhovnicul i-a spus sa caute sensul vietii. S-a tot perpelit omul respectiv pana si-a dat seama ca sensul este mantuirea.
   Daca Dumnezeu trimite mai multi copii e cu mare binecuvantare, dar daca nu trimite atunci trebuie primit si asta (nu e deloc usor) si cautata impreuna mantuire a sotilor.
   In zapaceala in care ne ducem amarul zilelor, ne incurcam si lumea asta e croita acum chiar ca sa nu mai aibe omul nici o busola.
   Cum zice un parinte ca suntem ca un om sfarsit care sta linga o comoara fara sa o pretuiasca. (biserica ortodoxa)

7. pe 26 Aug 2009 la 18:51 # Georgeta
   
   

   Ce minunat este sa traiesti in adevarul propovaduit in Sfintele Evanghelii de Domnul nostru Iisus Hristos!Si daca multi ani am trait in afara adevarului, a vietii
   crestinesti, pot spune ca Domnul nu m-a parasit, ci asa cum ne-a promis ca se va intoarce si dupa oaia ratacita, m-a salvat si pe mine.Lupta cu gandurile este cea mai grea.Tineretile noastre, ale cuplului unit in Sfanta Taina a Cununiei, au trecut
   de mult.Citind despre viata in Hristos, Domnul , a celor doi Sfinti Adrian si Natalia,nu pot sa nu ma gandesc cat este de greu astazi sa duci o viata curata intr-o lume labirintica in care la orice pas ispitele si vrajmasul sunt gata sa te rapeasca.

Nume (necesar)

Adresa de mail (nu va fi facuta publica) (necesara)

Site

Trimite

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!