„Tu, Noe, esti nebun! Ce-a patit si Dumnezeu? A innebunit si vrea sa piarda lumea?”
Postat de admin pe 24 Aug 2009 la 10:27 am | Categorii: "Concentrate" duhovnicesti, Nevoia de discernamant, Profetii si marturii pentru vremurile de pe urma, Sfantul Cosma Etolul Print
“Si precum a fost in zilele lui Noe, tot asa va fi si in zilele Fiului Omului: mancau, beau, se insurau, se maritau pana in ziua cand a intrat Noe in corabie si a venit potopul si i-a nimicit pe toti. Tot asa precum a fost in zilele lui Lot: mancau, beau, cumparau, vindeau, sadeau, si zideau, iar in ziua in care a iesit Lot din Sodoma a plouat din cer foc si pucioasa si i-a nimicit pe toti, la fel va fi in ziua in care se va arata Fiul Omului”.
(Luca 17, 26-30).
SFANTUL COSMA ETOLUL DESPRE PILDA LUI NOE SI DACA CRESTINII TREBUIE SA SE FOLOSEASCA DE ARME
Noe şi pilda lui
Vrând Preabunul Dumnezeu să facă potop ca să piardă lumea, i-a poruncit lui Noe să facă o corabie lungă de trei sute de stânjeni, lată de cincizeci şi înaltă de treizeci, în aşa fel încât să-i trebuiască o sută de ani să o isprăvească, ca oamenii să-l întrebe: „Ce faci, Noe?”, iar el să le spună: „Dumnezeu mi-a poruncit să fac o corabie, fiindcă vrea să piardă lumea”, iar oamenii să râdă de el, dar lui să nu-i pese, ci să-şi vadă de lucru.
Şi Noe a început să-şi facă corabia şi oamenii au venit să-l întrebe: „Noe, ce faci?“ Iar Noe le-a zis: „Dumnezeu mi-a poruncit să fac o corabie, fiindcă vrea să piardă lumea”. Oamenii i-au spus: „Tu, Noe, eşti nebun! Ce-a păţit şi Dumnezeu? A înnebunit şi vrea să piardă lumea?”. Dar Noe şi-a văzut de lucru şi în o sută de ani a isprăvit-o.
În vremea aceea se găseau doar opt oameni buni pe lume: Noe, femeia lui, cei trei copii ai lui şi cele trei nurori ale lui. Vrând Preabunul Dumnezeu să-i păzească pe aceştia opt, a poruncit lui Noe să încleieze bine corabia să nu intre în ea ploaia şi să pună în ea parte bărbătească şi parte femeiască din toate animalele, curate şi necurate. Şi a intrat în ea el, femeia lui şi cei trei copii şi cele trei nurori ale lui şi au închis bine corabia.
Oamenii din afară mâncau, beau, făceau negoţ, şi alte lucruri diavoleşti, şi dormeau fără griji. Dumnezeu a aşteptat să se pocăiască. Atunci Dumnezeu a deschis zăvoarele cerului şi ploaia a căzut din cer pe pământ ca un râu. Atunci oamenii au alergat şi au strigat: „Noe, deschide-ne să intrăm şi noi în corabie!” Binecuvântatul Noe le-a zis: „Unde eraţi acum o sută de ani când v-am spus că Dumnezeu are să piardă lumea şi voi râdeaţi? Acum ce să vă fac? În Iad nu este pocăinţă“. Şi marea s-a ridicat cu cincisprezece coţi peste munţii cei mai înalţi şi a înecat întreaga lume. Au scăpat numai cei opt: Noe, femeia lui, cei trei copii şi cele trei nurori ale lui. Şi din ei s-a umplut iarăşi toată lumea.
Gândiţi-vă ce spune Hristos în sfânta şi sfinţita Evanghelie: „Ca în zilele lui Noe, aşa va fi şi venirea Fiului Omului” [Mt 24,37]. Adică, aşa cum pe vremea lui Noe oamenii nu credeau, ei râdeau, până când a venit pe neaşteptate mânia lui Dumnezeu şi potopul şi a înecat lumea întreagă, aşa şi acum, creştinii mei, la a Doua Venire a Hristosului nostru oamenii nu vor crede, cum n-au crezut nici atunci. Ştiu şi eu, creştinii mei, că râd de mine şi spun: „Ai venit acum şi tu, bâtrânule călugăr, să ne spui cuvintele tale!” Cuvintele pe care vi le spun nu sunt ale mele, sunt cuvintele Preasfântului Duh, păcatele sunt ale mele, şi dacă vrea cineva să creadă, fiecare e liber să facă cum vrea. Eu îmi fac datoria, negoţul meu.
Când eram tânăr, am păţit o înşelăciune, fraţii mei, şi spuneam: „Să fac păcate cât pot iar când voi îmbătrâni, am vreme să fac cele bune şi să mă mântuiesc”. Acum am îmbătrânit, păcatele au prins rădăcini şi nu pot să mai fac nici un bine. Vedeţi numai să nu păţiţi şi domniile voastre ca mine, ci acum, cât aveţi timp şi sunteţi tineri şi puteţi, faceţi un lucru bun pentru sufletul vostru, ca să vă mântuiţi“.
- Cititi si pe aceeasi tema si: “Ar trebui sa plangem in toata ziua, dar traim in nesimtire”
***
Nu vă încredeţi în arme, ci în Dumnezeu!
Un lucru vă sfătuiesc, creştinii mei: Dacă vreţi, să strângeţi toate armele, să le daţi slujitorilor sultanului şi să le spuneţi: „Nu sunt ale noastre. Hristosul nostru ne-a dat să avem cruce, nu arme“. Vreţi să înţelegeţi, creştinii mei, că dacă un creştin poartă arme şi-şi pune nădejdea în ele, Dumnezeu nu-l păzeşte?
Ascultaţi să vă spun un exemplu şi aşa veţi înţelege! Zece lotrii şedeau pe marginea unui drum din Kavaia şi pândeau să treacă cineva să-l omoare ca să-i ia ce are. A venit un om din Mikri Arta Avlonei. Lotrii l-au văzut, şi îndată s-au sculat, dar cum l-au văzut că e sărac, neînarmat, nu l-au prins, ci au spus între ei: „Să-l lăsăm să treacă. Ce să luăm de la el?” Şi iarăşi şedeau şi pândeau. După puţin timp au văzut trecând un călăreţ cu un cal mândru, cu două pistoale şi sabie şi un fes de trei groşi. Cum l-au văzut aşa de mândru, s-au gândit că duce cu el bani mulţi. L-au strigat să se oprească şi să arunce armele jos. El, ca un om mândru ce era, punându-şi nădejdea în armele lui, nu le-a răspuns. Şi îndată lotrii l-au omorât, i-au luat tot ce avea împreună cu calul şi au fugit.
Am multe să vă spun, dar n-am timp. Vă sunt de ajuns acestea două, ca să vă întăriţi. Aţi înţeles acum, fraţii mei, că pe săracul care n-avea arme şi-şi punea nădejdea în Dumnezeu, Dumnezeu l-a păzit. De aceea, vă sfătuiesc ca pe copiii mei duhovniceşti, să aruncaţi armele şi să vă puneţi nădejdea în Dumnezeu şi nu în arme, şi aşa El vă va păzi şi pe domniile voastre. Dar dacă vreţi să fiţi mândri şi să vă puneţi nădejdea în arme, să ştiţi că atunci Dumnezeu nu vă mai păzeşte.
Daţi-mi un hanger. Scoală-te sus domnia ta, care porţi pistol. Îmi scot cuţitul să te omor. Spune adevărul: Unde-ţi fuge îndată mintea?
- La pistol.
- Mulţumesc. Stai jos. Scoală-te sus şi tu, care nu porţi arme. Vreau să te omor. Spune-mi acum tu, care nu porţi arme, unde-ţi fuge mintea?
- La Dumnezeu, sfinte al lui Dumnezeu.
- Aşa şi domniile voastre să aveţi mereu nădejdea voastră în Dumnezeu, şi aşa nu vă veţi teme că veţi păţi un lucru rău“.
Cititi si:
- Paraclisul Sfantului sfintit Mucenic si intocmai cu Apostolii Cosma Etolianul (24 august)
- Viata sfintitului mucenic si intocmai cu Apostolii Cosma Etolianul – scrisa de Sfantul Nicodim Aghioritul
- Sfantul Cosma Etolul: SA NU AFURISITI PE NIMENI!
- “Vor veni vremuri cand ortodocsii vor fi invrajbiti intre ei…”
- Urmatoarea tinta, Grecia?




CINE SI DE CE PLANUIESTE STABILIREA UNEI DATE COMUNE A PASTILOR?
Fericirile – invatatura ce socheaza simtul comun al lumii
INTRE DUMNEZEU SI PARINTII DUPA TRUP
SA INVATAM POCAINTA DE LA SFANTUL IOAN SCARARUL
SF.IOAN SCARARUL DESPRE FRICA SI SLAVA DESARTA
SF.IOAN SCARARUL DESPRE MULTA VORBIRE SI NESIMTIRE
"ORICINE E INDURERAT SI PLANGE, HRISTOS PLANGE CU EL"
DUMINICA SFINTEI CRUCI – DUMINICA MANGAIERII
CRUCEA CARE ODIHNESTE
SA NE AMINTIM CA ADEVARATUL CRESTINISM INSEAMNA LUPTA
“Nu trebuie sa asteptam nimic altceva decat sa fim rastigniti!”
Intre Crucea realitatii si bucuriile straine ale inchipuirii
Ce facem cu Crucea lui Hristos?
COMPROMISUL CU LUMEA SAU ORTODOXIA FARA CRUCE
Sfantul Valeriu: "E VREMEA, E VREMEA POCAINTEI!"
SE POATE DRAGOSTE MAI MARE CA ACEASTA? DAR SE POATE SI NEPASARE MAI SALBATICA?
CE VREMURI TRAIM SI CUM SA LE INFRUNTAM? – Parintele Rafail ne raspunde
Ce sa facem atunci cand ne simtim incercati la maximum?
NU E PACAT CARE SA TINA PIEPT POCAINTEI. PENTRU CE SA INTARZIEM?
Parintele Rafail: DE CE POSTIM? DE CE SA IERTAM? CARE NE E VOCATIA?
LA CE SA LUAM AMINTE MAI MULT IN POSTUL MARE?
CANONUL CEL MARE AL SF. ANDREI CRITEANUL SI INTRAREA IN DUHUL POSTULUI MARE
CUM SA LUAM POSTUL IN SERIOS IN LUMEA NOASTRA?
“…. NUMAI CU POST SI CU RUGACIUNE”
"STILUL DE VIATA" AL POSTULUI
LITURGHIA DARURILOR MAI INAINTE SFINTITE. SENSURILE SFINTEI IMPARTASANII
APUSUL LIBERTATII pe viu. De ce nu credem, de ce nu vrem sa stim?
DESPRE EPOCA LUI ANTIHRIST, DESPRE ILIE SI ENOH - sinteza invataturii Bisericii
A doua viziune a Staretului Antonie. Tabloul a ceea ce traim
"Va veni vremea cand vom vrea sa mancam si nu ni se va da. De aceea, daca am mancat, sa multumim lui Dumnezeu..."
Nu este deloc bine sa ne despartim de Biserica!
"Domnul nu-i va parasi pe cei credinciosi Lui si-i va hrani in vremea foamei..."
CUM NE VOM MANTUI NOI?
"ACUM NU MAI E TIMP DE ZIDIRI, DE CUPOLE SI DE ILUZII...
Sf. Luca al Crimeei: CURAJ, CURAJ, IUBITUL MEU COPIL!
CRESTINII SARBATORESC 8 MARTIE?
CONSPIRATIA… IMPOTRIVA “TEORIEI” CONSPIRATIEI. Cui ii este frica de istorie si scepticism?
PE FATA SI OFICIAL: Primul presedintele UE este membru al clubului BILDERBERG si declara ca tinta este GUVERNUL MONDIAL









Descarca







Va veni ziua când lumina,
Va arăta deschis – pe faţă-
Prin Adevărul judecăţii ,
Tot ce-am trăit prin trup în viaţă.
Va veni zua dovedirii ,
Celor ce-s spuse în credinţă,
Pe viul existenţei noastre
Real, concret, ca în ştiinţă.
Ziua în care nimeni n-are
Nimic de motivat, de spus,
Ci doar de retrăit în faţa
Şi-n Adevărul lui Iisus.
Ziua în care libertatea
În care am trăit în lume,
Ne va închide pe vecie,
În cele ce le-am crezut bune.
Atunci vedea-vom în dreptate,
Tot ce pe lume am lucrat,
În adevărul care atăzi,
L-am ocolit sau contestat.
Atunci vom înţelege viaţa,
Nu cum ne-o spune azi ştiinţa,
Ci-n Adevăr precum în lume,
O spune răspicat credinţa.
Vom vedea gravele efecte,
De care ne-a vorbit Iisus
Din faptele fărădelegii
Ce le-am făcut, crezut şi spus.
Dacă acum de dragul nostru,
Minţim şi înşelăm poporul,
Şi spunem, credem şi convingem
Că ne-a minţit Mântuitorul,
De facem calea în credinţă,
Şi adevăr cum ne convine,
Şi cum o cere conjnuctura,
Convinşi fiind că facem bine,
Că existenţa -care pururi,
La rău prin rău ne dă răspuns,
Şi-n fals şi-n faptele minciunii-,
Nu ne vorbeşte de Iisus,
Că Adevărul scripturistic,
E un eşec şi prin ştiinţă,
Scăpăm de înrobirea legii,
Care se cere în credinţă,
De limitarea libertăţii,
Prin cult,prin dogme şi morală,
Şi prin asprimea ortodoxă,
Şi existenţa socială,
Dacă vom crede doar ce lumea,
Mândria noastră libertină
Şi dragostea cea egoistă
Spune de dragostea divină,
Nu vom scăpa în ziua cruntă,
A Adevărului ceresc
În clipa când plecăm din lume
Şi toate-acestea se sfârşesc.
Dacă acuma lăcomia
Nu ne vorbeşte de dreptate,
Minciuna despre înşelare
Şi însăşi viaţa despre moarte,
Dacă plcerea nu ne strigă,
Din consecinţe că-i ruşine,
Şi egoism şi crimă poate,
Şi-o cale falsă către bine,
Dacă iubirea egoistă,
Nu ne convinge că desparte,
Că ne sluţeşte înlăuntru,
O să cunoaştem după moarte.
Până atunci însă minciuna,
Conduce lumea şi poporul
Iar suferinţa nu-i în scopul,
Ce i la dat Mântuitorul.
Nu Adevărul şi dreptatea,
Ni-i scop şi ideal pe lume.
Ci traiul egoist şi mândru,
Cinstea’n trufie, bunul nume.
Va veni ziua când lumina
Va arăta totul pe faţă,
Cu siguranţă după moarte
De nu le observăm din viaţă.
Dacă durerea nedreptăţii
Nu ne vorbeşte de Iisus,
Dacă minciuna nu ne frige,
Vrând idealul din apus.
Dacă pâinica de pe masă,
Fără de muncă e mai dulce,
Dacă curviile ni-s Raiul,
Îl punem pe Iisus pe cruce.
Dacă de dragul ,,frumuseţii’’
Al luxului şi desfătării,
Minţim şi speculăm săracul
Şi dorim căile pierzării,
Dacă în vremuri de răstrişte,
Mai punem înc-un bir în plus,
Şi stoarcem ultima nădejde,
Îl răstignim iar pe Iisus.
Cine va stinge Adevărul ?
Cine va anula dreptatea
Desfiinţând sânta scriptură,
Credinţa , Dumnezeu şi moartea ?
Va veni ziua când lumina,
Pe toate le va pune’n faţă.
N-ar trebui doar după moarte
Căci le trăim acum viaţă.
Va multumesc,Doamna Magda,pentru sfatul duhovnicesc pe care mi l-ati dat.
Insa,asa cum ati precizat si Dvs.,timpurile de acum au devenit foarte ticaloase;la fiecare colt de strada se gaseste cineva care sa te traga la iad si din pacate,nici macar la unele manastiri nu au timp oamenii sa stea de vorba cu tine.Totusi Domnul m-a ajutat si astfel am putut sa gasesc un duhovnic foarte bun in orasul meu(Piatra Neamt) si mai mult,manastirea Petru Voda,loc binecuvantat cu suflete de ingeri,este foarte aproape de mine.Astept cu nerabdare Venirea a doua a lui Iisus!!!
Când Tu eşti lângă mine
Când Tu eşti lângă mine
Iisuse prieten drag,
Uit greul ce e-n mine,
Şi mii de căi spre Tine
Cu dragoste m-atrag.
Când mila-Ţi mă-nconmjoară
Şi-aud doritu-Ţi glas,
Uit jalea ce doboară,
Uit groaza ce-nfioară,
Şi-n grija Ta mă las.
Când Tu eşti lângă mine,
Aşa-s de fericit..
Când Tu eşti lângă mine,
Mi-s clipele senine,
Şi simt din cer că-mi vine
Un har desăvârşit.
Rămâi mereu cu mine
Iisuse prieten drag.
Că nu-i nimic s-aline
Furtunile haine,
Ca vorbele-Ţi divine,
Spre Tine când m-atrag.
[...] „Tu, Noe, esti nebun! Ce-a patit si Dumnezeu? A innebunit si vrea sa piarda lumea?” [...]
[...] „Tu, Noe, esti nebun! Ce-a patit si Dumnezeu? A innebunit si vrea sa piarda lumea?” [...]