http://savatie.wordpress.com/2009/08/24/scurta-pomenire-despre-parintele-simeon-de-la-essex/

Si nu numai cu samarineanca ci, si cu desfranta care vroiau s-o omoare pentru adulter; ce frumos i-a pus la punct pe cei care vroiau s-o omoare ‘cine e fara de pacat, sa ridice primul piatra’; dupa salvarea ei, lasata fiind in viata (trupeasca) a atentionat-o cu blandete ca si pe paraliticul coborat de pe acoperis; primei i-a spus pentru ca se risipisera osanduitorii ‘nici eu nu te osandesc’ iar paraliticului vindecat ‘de-acum sa nu mai gresesti, ca sa nu-ti fie tie mai rau’; si la unul si la altul a aratat mila dar i-a povatuit prin Insasi purtarea Sa ca, asa i-ar place sa fim si noi unii cu altii:

-in primul caz, neosandind si iertand la randul nostru iar prin asta sa ne asemanam Lui iar, prin exemplul dat participam la intoarcerea aceleia/aceluia care a gresit umilindu-se la inima pentru bunatatea si dragostea aratata, nemaiavand nici El pricina de (in)dreptare printr-un glas mai aspru (dreptatea Sa) pe care, noi (multi dintre noi) I-o cerem impotriva fratilor care ne-au gresit stapaniti fiind de orgoliul ranit;

-in al doilea caz, a aratat ca fiecare om merita cel putin a doua sansa, pregatit fiind pentru aceasta datorita anilor de suferinta care, l-au pus fata in fata cu sine vis-a-vis de purtarea lui fie dupa lume, fie dupa Dumnezeu…boala fiind piatra de care s-a spalat/primenit sufletul prin suferinta incercata ca sa ’se intoarca si sa fie viu’; atentionarea vine dupa vindecare totusi, stiind prea bine ca, omul cand ii este bine si huzureste repede uita de unde vine, pentru ce poposeste aici si la ce este chemat incepand sa faca precum sluga care, vazand ca Stapanul Casei intarzie incepe sa-si faca de cap in Via Lui.

Ce este smerenia? A intrebat ucenicul pe Sf.Isaac Sirul si, cum se poate cunoaste oarecine la ce masura a ajuns? (in cele duhovnicesti):

“Intrebare: Dar de unde simte cineva, ca a ajuns la smerenie?

Raspuns: Din acelea ca-i greata sa placa lumii prin petrecerea sau cuvintele lui, si slava acestei lumi este urata in ochii lui.

Toate gandurile bune vin in inima de la Harul Dumnezeiesc. Si toate gandurile cele rele se apropie de suflet numai ca sa-l incerce si sa-l ispiteasca. Omul, cand ajunge sa cunoasca masura neputintei sale, a ajuns la desavarsirea smereniei. Toate neputintele oamenilor le poarta Dumnezeu; dar pe omul, care carteste, El nu-l rabda, decat doar ca sa-l pedepseasca. Gura, care multumeste pururea, primeste binecuvantarea de la Dumnezeu; si inima care multumeste pururea, primeste binecuvantarea de la Dumnezeu; si inima care staruieste in multumire, primeste Harul. Inaintea Harului, alearga smerenia; si parerea de sine alearga inainte pedepsei. Cel mandru este lasat sa cada in hula; cel ce se inalta din pricina ca lucreaza virtutea, este lasat sa cada in curvie; si cel ce se mandreste cu intelepciunea sa, este lasat sa cada beznei necunostintii.”

Iar semnul inaintarii duhovnicesti este netemerea de moarte sau de orice intamplare rea: “Cela ce a ajuns la dragostea de Dumnezeu, nu mai vrea sa ramana aici. Fiindca dragostea risipeste frica. (…)Cand omul se afla in lenevire, se teme de ceasul mortii cand iese in intampinarea lui Dumnezeu, omul se teme de apropierea judecatii. Cand omul este foarte inaintat in dragoste, aceste doua temeri sunt inghitite (pier). Asa ca, atunci cand cineva petrece in cunostinta si randuiala trupeasca, se teme de moarte; si cand ajunge la cunostinta cea sufleteasca si la randuiala cea buna, mintea lui in orice ceas se misca intru amintirea judecatii viitoare. Din dragoste se naste cunostinta; si din cunostinta se naste sanatatea sufletului; si sanatatea sufletului este o putere care vinde din indelunga rabdare.”

Iisus, Îţi sunt pe veci dator
Recunoştinţă şi iubire,
Şi –acum şi-n veacul viitor
Să Îţi aduc o scumpe Mire,
Că în fiinţă m-ai adus,
Şi tot pământul mi-ai supus
Că mi eşti izbăvitor.

Îţi datorez atît de mult,
Cu tot ce am şi-n tot ce sunt,
Să Te iubesc şi să Te-ascult,
Să-mi plâng păcatul pe pământ,
Să fiu curat să mă sfinţesc,
Prin ce mi-ai dat să-ţi mulţumesc,
Mai mult, mereu mai mult.

Să–Ţi mulţumesc neâncetat
Iisus Îţi sunt pe veci dator,
Că m-ai răbdat şi m-ai iertat
Deşi eu cel risipitor,
Am consumat şi am distrus,
Atâtea-n viaţă, o Iisus
Prin traiu-mi muritor.

Pentru biserică şi har,
Şi jertfa Ta mântuitoare
Ce se aduce pe altar,
Şi pentru viaţa viitoare
Dator î-Ţi sunt să-Ţi mulţumesc,
Să Te urmez şi să-Ţi slujesc,
Iisus fără hotare .

Iisuse Doamne pentru toate,
Îţi datorez recunoştinţă
În adevăr şi-ntru dreptate,
Pentru botez pntru credinţă
Pentru iertare şi iubire
Iisuse pentru mântuire
Şi pentru marea-Ţi bunătate.

O, vino, vino Doamne,
Mângâie poporul Tău
O, vino, vino Doamne,
Şi scoate-ne din jugul celui rău.

Pe Tine azi Te cheamă, în jale şi-n durere
Şi mâna ce se’ntinde şi ochiu’abia deschis.
Coboară-Te şi’alină şi-adu o mângâiere,
Acolo unde uşa spre milă s-a închis.

Coboară-Te şi’alină atâta’ndurerare
Ce-n ochi şi-n glas şi-n suflet, atâţia o închid,
Şi şterge atâtea lacrimi, străine şi amare,
Deschide uşi ce oameni azi nu le mai deschid.

C-amar loveşte moartea,în case’nfometate
Şi plânge adânc în cuget, poporul Tău întreg.
Adu-ne iar lumina Cerscule’mpărate
Ca să’nţeleag’odată şi cei ce nu’nţeleg.

Deschide larg în suflet, chemările iubirii
Să mergem unde ura cu ură a ucis,
Şi să deschidem vieţii, cărările’nfrăţirii,
În locu’n care calea spre ceruri s-a închis.

Adu-ne iar lumina, cunoaşterii divine
Smerite-n ascultare, în Har prin Duhul Sfânt,
Să ne trăim credinţa şi viaţa ortodoxă,
În dragostea de Tine şi semeni pe pământ.