Război întru Cuvânt

Jumatate de veac de la nasterea in cer a Fericitului Gheron Iosif Isihastul

Postat de admin pe 17 Aug 2009 la 12:51 am | Categorii: "Concentrate" duhovnicesti, Gheron Iosif Isihastul, Parinti athoniti contemporani Print

5 Raspunsuri to “Jumatate de veac de la nasterea in cer a Fericitului Gheron Iosif Isihastul”

1. pe 17 Aug 2009 la 1:30 am # Nicolae Mirean
   
   

   O, lume rea şi egoistă

   O, lume rea şi egoistă,
   Care trăieşti fără iubire
   Şi-ţi sorbi plăcerile din cărnuri,
   Şi te lipseşti de mântuire,

   Iubirea ta cea egoistă,
   Este-n ruşine şi-n ocară,
   Şi-mparte tot ce e pe lume.
   Că nu uneşte,doar separă.

   De dragul blidului de linte
   Şi-al semeţiei omeneşti,
   Sfidezi şi’ncalci tot adevărul
   Şi legile Dumnezeieşti.

   Iubirea ta e prea trupească,
   Şi mult şi foarte vinovată
   Şi adevărul tău i-o mască,
   Ştiută public şi-acceptată.

   Dar ce valoare este omul.
   Cât e de vrednic şi frumos,
   Când adevăru-l face liber,
   Şi este una cu Hristos.

   Cât e de nobil şi de mare,
   Când adevărul îl sfinţeşte,
   Şi liber din iubirea-i sfântă,
   Pe Dumnezeu îl premăreşte.

   Când şi-a găsit în el sălaşul,
   Şi har şi pace şi lumină,
   În dragostea-i nevinovată,
   Făptura sa este divină.

   Dar ce păcat însă o, lume
   Că ne târăşti fără să vrem,
   Peatât de mulţi,de’amar de vreme,
   În condamnare şi-n blestem.

   În fiecare om e chipul,
   Şi dragoste lui Dumnezeu,
   Dar tu le furi prfido pururi,
   Şi-l faci şi egoist şi rău.

   Ferice celui ce-nţelege,
   Cuântul Domnului Hristos
   Şi în iubire şi-n credinţă,
   Îşi duce crucea cu folos.

2. pe 17 Aug 2009 la 1:35 am # Nicolae Mirean
   
   

   Pe marea (vieţii ) în furtună

   Furtuna’ntunecă tot cerul
   Totu-i în clocot de cazan
   Şi valuri nalte cît un munte,
   Cresc şi se-n’eacă în ocean.

   E noapte de apocalipsă,
   Urgia urlă ca nebună,
   Corabia acum s’afundă,
   Acum i’ntoarsă de furtună,

   Cinci mateloţi într-o clipită,
   Au fost de valuri înghiţiţi.
   Cârma s-a frânt pe jumătate
   Şi mateloţii’s îngroziţi.

   A patra noapte’i pe sfârşite,
   Văzduhu-i negru ca mormântul,
   Oceanul urlă, cocoteşte,
   În vuetul ce-l poartă vântul.

   Oameni’s storşi şi de nădejde
   Şi cred că nu e cu putinţă,
   Să-şi scape vieţile şi vasul
   Şi să mai lupte cu credinţă.

   Şi iată chiar şi căpitanul
   Crede că totul s-a sfîrşit
   Şi stă pe punte-n deznădejde
   De vânt şi valuri îngrozit.

   Vasul trozneşte, geme, urcă
   Şi iar s’afundă, iar coboară,
   Valuri îngit întraga punte,
   Şi disperarea îl doboară.

   Deodat’un fulger taie cerul
   Şi în lumina de-o clipită,
   Vede pe-o mică balustradă
   O rândunică vlăguită.

   Uimit nu-şi lămureşte gîndul
   Când sub alt fulger vede iar
   Zeci, mii de rândunele ,
   Care-s cu ei întru calvar.

   Plin de ruşine-o ia la pieptu-i
   Cu dragoste şi cu căinţă,
   Pe’această mică vietate
   Cu-atâta forţă de credinţă.

   Coboară’apoi şi îşi adună
   În grabă’ntregul echipaj,
   Şi le vorbeşte printre lacrimi
   Despre credinţă şi curaj.

   - Priviţi, o fraţii mei minunea
   Întruchipată-n rândunică
   Cum a’nfruntat şi’nfruntă moartea
   Pe vasul nostru fără frică.

   Prinse de cabluri şi parâme
   În frig şi-n clocotul de ape,
   Cred luptă şi îndură
   Şi sunt convinse c’au să scape.

   Nu au nici mijloacele noastre,
   Nici mintea noastră, nici ştiinţă
   Dar au voinţă neclintită
   Şi-o lege ce-o ţin cu credinţă.

   Priviţi ce mică-i şi fragilă
   Şi’nfruntă marea ca şi noi
   Numai cu ce-a lăsat-o Domnul
   Iar noi ne plângem în nevoi.

   Avem şi vas avem şi minte,
   Avem un suflet şi-o credinţă.
   Dar unde e curajul nostru
   Şi oare ce-i cu neputinţă ?

   Iată o mică zburătoare
   Crede şi luptă pentru bine,
   ,,C-o inimă şi două aripi’’
   Şi-acum ne face de ruşine.

   Veniţi pe punte, sus în valuri
   Şi ve-ţi vedea lupta pe viu,
   De ce nu mai avem credinţă
   Şi ne gândim doar la sicriu ?

   Ele în valuri şi-n urgie
   Se luptă aprig pentru viaţă.
   Noi am căzut în desnădejde
   Iar ele-s pline de speranţă.

   E cu putinţă ca noi oameni
   Să ne’afundăm în disperare
   Fără curaj fără credinţă,
   Fără nădejdea de salvare ?

   Unde-i dârzenia credinţei
   Şi lupta noastră fără frică ?
   Iată ne face de ruşine
   Această mică rândunică.

   Hai deci să înfruntăm urgia
   Şi să luptăm cu demnitate
   Cu înzestrarea din’lăuntru
   Şi cu credinţă pân’la moarte.

   Iată-n micuţa rândunică
   S-ascunde tainică minunea
   Ce-i dă puterea şi curajul
   Să-şi împlinească misiunea.

3. pe 17 Aug 2009 la 10:15 am # Război întru Cuvânt » GHERON IOSIF: Totdeauna Dumnezeu ajuta, totdeauna ajunge la timp, dar este nevoie de rabdare!
   
   

   [...] Cititi si: Jumatate de veac de la nasterea in cer a Fericitului Gheron Iosif Isihastul [...]

4. pe 18 Aug 2009 la 9:20 pm # Magda
   
   

   Din punctul de vedere al Sfintiei sale, al trairilor…lesne, usor de indeplinit – la prima vedere – si chiar iti insufla usuratatea suportarii aproapelui, a milei fata de scaderile/neajunsurile/pacatele lui; in practica – in schimb – cam greu de urcat dealul (Golgotei) la jug cu boii mici (slabiciunile sufletesti, mandria, incapatanarea, eu-l ranit si umflat) fiindca, nu-i asa…am fost invatati de mici sa ne iubim, sa ne pretuim darurile insuflate de bunul Dumnezeu in noi crezandu-ne mai grozavi decat ceilalti care, au alte daruri, harisme…care intregesc neamul omenesc si sunt date spre folosinta, prin/pentru intr-ajutorarea unora fata de altii!

   D-apoi! Cam greu fratilor sa vezi/intrevezi chipul lui Dumnezeu in cel de langa tine si sa-l pretuiesti daca, datorita faptelor lui nu simti aplecare spre el si nu-l poti suporta lesne daca nu pentru el insusi macar pentru Dumnezeu care l-a lasat pe pamant cu un rost, important fiind sufletul lui ca si al tau, mai mult decat toate comorile pamantesti.

5. pe 20 Aug 2009 la 10:10 am # Război întru Cuvânt » Alte cuvinte pentru practica vietii duhovnicesti de la Gheron Iosif Isihastul: VENIREA HARULUI TE PREGATESTE DE ISPITE
   
   

   [...] Jumatate de veac de la nasterea in cer a Fericitului Gheron Iosif Isihastul – Lume desarta! Lume inselatoare! Nimic bun nu ai in tine! [...]