Toti scrieti cu dragoste si astfel te odihneste sa citesti cuvintele fratiilor voastre.

Mesajul este in principal pentru fratele Nicolae “Mirean”:

Nu am citit multe poezii cu atat de multa simtire si nici nu mi-au pornit, tinut cugetarea la Domnul asa cum mi se intampla la poeziile fratiei voastre si nici nu am plans de amaraciune si de dor de Domnul la vreo alta poezie.

Uneori se intampla sa trecem peste o poezie foarte superficial si nu sesizam ca ea insasi poate exprima foarte adanc realitati ale vietii si subtilitatii ale cugetarii.

Daca poezia sau mesajul cititndu-l, nu da simtaminte evlavioase, toate in duh de pace, aceea nu este de folos interior, ci cel mult intelectual.

Pace sa va daruiasca Domnul, sanatate si ajutor in incercari,

Administratorilor si tuturor aceleasi ganduri,
catalin

Pentru ca ne stapaneste in mare masura duhul lui Cain. Ii uram si vrem sa-i ucidem (la figurat, in general) pe cei care sunt mai buni ca noi, daca nu putem avea, desigur, vreun beneficiu de pe urma lor, daca nu ne pot folosi la ceva. Ne place sa fim muste, nu albine. Cel mult… trantori.

Deci incapacitatea asta a noastra, mult mai pronuntata fata de alte popoare de a pune accent pe ce avem mai bun (vorbesc nu numai de biserica ci si in general de societate si popor), de a distinge modelele din jurul nostru, de a le raspindi, lauda si urma,si pe de alta parte, spiritul (auto)critic dus la extrem, pina la anihilare, nu este ceva de ieri de azi. Se pare ca este un demon care ne este propriu nou de multe sute de ani ca si tradarea, mai ales tradarea care are, in general, la baza invidia. Oare de ce om fi noi ca popor atit de auto-distructivi?