“Astazi, dimpotriva, destui episcopi care ii poarta numele sau carora li s-a randuit sa slujeasca la sfintele sale moaste si ii inalte panegirice din varful buzelor sunt tocmai cei nu doar ca nu se impotrivesc abuzurilor stapanitorilor, ci sunt, de multe ori, tocmai care sapa Biserica dinlauntrul ei, care au semnat pactul cu fortele intunericului si slujesc interesele celor mai odioase si mai oculte ‘elite’, care-i persecuta si-i surghiunesc pe drept-cinstitorii lui Hristos. La fel de mare uraciune este ca printre acestia sa fie si cei mai “de vaza” reprezentanti ai ereziei ecumenismului, atunci cand Sfantul pe care in mod fatarnic il omagiaza ei astazi a combatut cu putere mincinoasa unire cu catolicii de la Sinodul Ferrara-Florenta”.

Si, iata:
http://www.basilica.ro/ro/stiri/inaltpreasfintitul_irineu_a_daruit_inaltpreasfintitului_nifon_o_particica_din_moastele_sfantului_ierarh_nifon.html

Trăirea fapta şi purtarea ,
Vorbesc adânc , fără rostire
Conduc , decid , încurajează
Spre rău sau către mântuire .

O gafă mică poate duce ,
Pe foarte mulţi în rău , departe
Încurajând nelegiuiţii ,
Şi vânătorii de păcate .

Tăcerea poate fi pierzare ,
Când se asteaptă un răspuns ,
Şi-i aprobarea celor rele,
Prin cele care nu s-au spus .

Un gest necugetat aduce ,
O confirmare asteptată ,
De cei care pândesc greşeala ,
Şi şi-o doresc justificată .

În greutăţile vieţii ,
Pe care altora le-ai pus
Numai o clipă de odihnă ,
Va dovedi un sens opus .

Cu cât poziţia-i mai ‘naltă ,
Cu-atât răspunderea-i mai mare ,
Când una spui şi alta-i fapta ,
Pe care-o vede fiecare .

Agoniseala din putere
Şi viaţa-n lux peste măsură ,
Şi-n puf , când ţara poartă jugul ,
E-o vină care naşte ură .

Chiar dacă lumea nu rosteşte
Şi nu auzi vreo osândire ,
Pentru greşeala săvârşită ,
Ea tot provoacă rătăcire .

Ea tot provoacă public răul ,
Că-i aşteptată ca răspuns ,
De cei ce-acoperă păcatul ,
Prin ce-ai făcut sau ce n-ai spus.

Nu e uşor să ieşi în public
Şi să nu fii precum un sfânt
În gest, în vorbă şi-n trăire ,
În port în hrană şi veşmânt.

Prin tot ce eşti şi faci în public ,
Eşti şi model eşti şi chemare
Eşti şi rostire ne rostită
Şi multora justificare.

Atât în stat cât şi-n credinţă
Cu cât eşti situat mai sus ,
Cu-atâta eşti mai responsabil
La judecata lui Iisus .

Sunt milioane ce aşteaptă,
Ce vor prin tine să grşească ,
Să-ncalce legea şi cuvântul
Şi mai uşor să jefuiască.

Cu-atât mai greu răspuns l-aşteaptă
Pe cel ce-n mod voit de sus ,
Din interes strică ce-i bine ,
Şi ce-a zidit în noi Iisus .

Lovind în sufletele–n care ,
Iisus abia cu greu zideşte ,
-Prin libertate -n greul crucii ,
Tot ce credinţa defineşte .

Lovind în cei fără prihană ,
Care înghit pâinea durerii ,
Cu lacrimi, boli şi grele lipsuri,
Şi-aduşi în pragul disperării .

O , vai ,..şi vai,…de-aceia care ,
Au înşelat pentru putere,
Şi nu le pasă de poporul ,
Şi adevărul care piere .

Şi vai de acei care în public ,
Slujesc păcatele pe faţă ,
Corupţia, dezmăţul, ura
Şi răutăţile din viaţă .

Că toţi dau răului putere
Prin tot ce au făcut şi-au spus ,
Şi-i folosit în făr ‘delege
Şi împotriva lui Iisus .

De la familiia de-acasă ,
La presă şi guvern şi stat
Biserică, învăţământ, cultură
Vom da răspuns de ce-am lucrat .