Comments on: Evanghelia umblarii pe mare si a potolirii furtunii: “DOAMNE, SCAPA-NE!”

By: MERSUL PE APA IN MIJLOCUL FURTUNILOR VIETII: "Trebuie sa stim sa cerem ajutor. Sa intindem mana, asa cum a facut-o Petru, sa ne incredintam Domnului"

Sat, 13 Aug 2011 22:48:33 +0000

[...] Evanghelia umblarii pe mare si a potolirii furtunii: “DOAMNE, SCAPA-NE!” [...]

By: Război întru Cuvânt » Lupta rugaciunii: SA NE TINEM STRANS DE MANA LUI DUMNEZEU!

Fri, 23 Jul 2010 20:10:36 +0000

[...] Evanghelia umblarii pe mare si a potolirii furtunii: “DOAMNE, SCAPA-NE!” [...]

By: un calin - tm

un calin - tm — Mon, 10 Aug 2009 10:14:23 +0000

Cred ca devin tot mai slab in intelegere! Pericopa asta aproape ca nu o inteleg!
° De ce i-a silit Iisus pe ucenici sa intre in corabie ? El, pâna acum, intreba inaintea unei faceri de bine : “crezi”, “vrei” ? Acum ii SILESTE pe ucenici sa intre in corabie (in biserica). De ce !?
° Accentul e pus foarte tare pe partea sufleteasca (“a crede”) si nu pe cea trupeasca (“a face”). Incepe chiar sa se desparta credinta de … restul: fa un lucru imposibil pentru mintea lumeasca si rationala – mergi pe apa! Nu trebuie antrenament sau post prealabil ci doar credinta!
Ni se spunea “trebuie post si rugaciune”! Un Sfânt Parinte spunea ca postul si faptele bune sunt ca si aratul unui ogor iar rugaciunea e semanatul lui. Degeaba ari ogorul daca nu semeni ceva in pamântul pregatit si primitor. Dar aici, in pericopa aceasta, parca dispare ogorul si ramâne doar semanatul lui (a cui!?)!
Nu ai nicio cruce materiala de dus doar cea sufleteasca! Aici se cere doar credinta !!!

P.S. Are oare legatura cu ce ziceau Sfintii Parinti ca va fi mai greu in vremurile din urma !?

Doamne, ajuta!

By: Maria S

Maria S — Sat, 08 Aug 2009 22:30:26 +0000

Câtă gingăşie în dojana Mântuitorului!!!”Puţin credincios” este parcă o mângâiere pe obrazul celui ce se prăbuşeşte sub povara ispitelor.
După ce ai învăţat în lume despre “dubito ergo sum”(care relua un mai vechi “cogito ergo sum”),după ce îndoielile te-au năucit de nu ai mai ştiut ce să faci cu propria viaţă,auzi,în sfârşit, “Pentru ce te-ai îndoit?”,dincolo de care este Adevărul.

By: Nicolae Mirean

Nicolae Mirean — Sat, 08 Aug 2009 18:45:35 +0000

De câte ori Măicuţă Sfântă

O, câte lacrimi fericite
Măicuţă sfântă mi’ai adus,
În dulcea dragoste cerească,
Prin darul Domnului Iisus.

De câte ori din fericire,
Mi-ai dăruit lacrimi curate
Minuni de milă şi iertare
Şi rezolvări neaşteptate ?

De câte ori Preasfântă Maică,
Candoare sfântă mi-ai turnat,
În inimă prin cânt, lăuntric,
Din darul Tău, nevinovat ?

De câte ori Sfântă Fecioară,
M-am îmbătat de fericire,
Când în adâncul disperării,
Primeam prin Tine izbăvire ?

De câteori fără nădejde,
Dispreţuit şi disperat,
Din căi ce nu aveau ieşire
M-ai scos în chip neaşteptat ?

De cîteori citind, cu lacrimi,
De sfânta Ta milostivire,
Nu îmi sporea în duh nădejdea,
Şi dorul pentru mântuire ?

Cît eşti de sfîntă şi curată
Şi cât de fericită eşti,
Fecoara lumii, cea mai sfântă
Crăiasa slăvilor cereşti.

Cu ce cuvinte să spun lumii,
Şi în ce stihuri să slăvesc,
Smerenia ta de fecioară,
Şi chipul Tău duhovnicesc ?

Tu ce-ai adus lumii pe Domnul,
Şi prima ai primit iubirea,
Prin înrudirea cea mai sfântă,
Maică a toată mântuirea.

Tu eşti comoara omenirii,
Şi tot ce poate fi mai sfânt,
Mai vrednic , mai frumos, mai tainic,
Din ce-i umanul pe pământ.