Slujirea ca preot sau episcop a Sf. Liturghii fără credința puternică a prezenței reale a lui Iisus Hristos sub forma pâinei și a vinului nu este altceva decât o ceremonie de ruinare a sufletului personal și comunitar, ba chiar a universului, dacă ne gândim la aspectul cosmic al Sf. Liturghii.
Acolo unde este Hristos real euharistic, nici un microb sau boală molipsitoare nu-și are locul, întrucât Sf. Împărtășanie este foc mistuitor, deci „sterilizator dumnezeiesc”.
Cel care gândește altfel este clar că a eșuat în necredință și reduce ființa teologică a omului doar la conținutul său fizic, material devalorizându-l astfel din ontologia sa iconică, liturgic-eclesială și-l transformă într-un subiect de biologie, de epidemiologie, deci, într-o problemă medicală.
În acest context creștinul în fața Sf. Potir este văzut exclusiv ca un rezultat al reacţiilor psihico-fizico-chimice ale creierului și ale pântecelui. Privit din această perspectivă, orice activitate spirituală a omului devine la fel de inteligibilă și pervizibilă precum mecanismul digestiei. Conform acestei gândiri, înseamnă că creierul produce inteligența, rațiunea și mintea, la fel cum ficatul secretă bila. Dispare complect taina Persoanei și prezența proniatoare a harului lui Hristos și chiar dragostea lui Dumnezeu Tatăl, iar de împărtășirea Sf. Duh prin Sf. Taine nici nu mai poate fi vorba…
Eșecul unui astfel de gândiri strict de igenă medicală corespunde eșecului unei educații teologice, a unei grave secularizări a conștiinței preoțești, egală cu pierderea credinței și cu transformarea Bisericii într-o instituție de prevenție epidemiologică…Manierele bune și față de Dumnezeu, cum spune Părintele Stanciu nu-și au locul aici,vîntrucât, a împtărtăși cu aceeași linguriță pe toată lumea nu este o lipsă de maniere față de Dumnezeu, ci o întărire a comuniunii frățești.
Clericul care renunță la tradiția sfântă liturgică de veacuri și inventează lingurița necredinței, în locul sfintei lingurițe, pune o gravă barieră psihologică și îl așează pe creștin sub lupa microbiologiei, unde-l uită în laboratorul vegetativ, în loc să-l ducă pe drumul îndumnezeirii.
Nu mai este o chestiune de meditație filosofică sau teologică constatarea că Biserica Ortodoxă și lumea în general trece printr-o criză a răsturnărilor de valori și din păcate continuă să elimine și să nesocotească valori ale Sf. Scripturi și ale Sf. Tradiții, valori morale și spirituale, introducând nonvalori, sau cel mult valori raportate la lumea seculară.
Aceasta produce o dezorientare completă și induce panica incertitudinii, a îndoielii, a necredinței și o gravă criză a lipsei de sens.

Pr. Prof. Dr. Mihai Valică

Ba pe mine sa ma ierti!

Eu sunt uneori un suflet mai vulcanic si “judecator” necrutator al altilor, dar “bun avocat” al pacatelor si slabiciunilor si patimilor si viciilor mele…

Frate! Vad ca Dumnezeu ti-a dat in Cristelnita Botezului si in Taina Mirungerii, pe langa darul de a fi POET si darul si harisma de a fi un crestin ortodox priceput in a simti si deosebi si distinge nu numai puterea si valoarea si pretul ideilor si cuvintelor si oamenilor, ci si starile si dispozitiile si asezarile si inrauririle si “atmosfera” launtrica a gandurilor si simturilor si duhului sufletelor lor din care ei scriu si vorbesc si se manifesta in lume si in relatiile lor cu alti semeni.

Dupa multe comentarii trimise pe acest site “regretam” in inima mea ca le-am scris si ma rugam lui Hristos si ii spuneam sincer si uneori nesuferit de sacaitor si obraznic; “Da-i Doamne intelepciune fratelui admin sa nu publice comentariul meu ca poate ii smintesc pe altii”.

Suntem multi crestini internauti “mari viteji” pe internet…dar in lume suntem miei…si chiar lasi si nesuzabil de vinovati in fata lui Hristos, atunci cand trebuie sa aratam “marime de suflet” si “reactie spontana plina de perspicacitate si istetime” si nu o facem…

Ieri dupa ce am fost la Biserica, la o Adunare de Cateheza inainte de vecernie, pe drum catre casa am vazut doi “lupi” (mormoni)care incercau sa o agate pe o sora (cam lumeasca, tecuta de 50 de ani, imbracata mai putin cuviincios…dar totusi “o sora” de credinta ortodoxa).
Au intrat in legatura cu ea, si la prima vedere am crezut ca o intreaba cum sa ajunga undeva, dar apoi am vazut (in timp ce treceam prin fata lor) ca “baietii” voiau sa o agate si pescuiasca in secta lor,…si nu am avut curajul sa ma duc sa-i alung…, ci am trecut mai departe ca si preotul si levitul din Pilda cu Ierusamiliteanul cazut intre doi talhari in timp ce se cobora de la Ierusalim al Ierihon ….
Mergeam pe strada si spuneam “Hristose iarata-mi lasitatea…”.Am intrat in prima Biserica ca sa merg sa ma rog, acolo se facea Paraclisul Maicii Domnului, si ii ceream intr-una “Scap-o Imparateasa Cerului pe sora mea de acei lupi si iarta-mi pacatul meu…” (ieri ma impartasisem cu Domnul)!

Si am ajuns acasa si am deschis computerul si am intrat sa vad ca de obicei ce noutati de articole si stiri si materiale s-au mai postat pe blogurile pe care intru regulat…
DAR mi-am spus in sinea mea ca din moment ce “azi” (spuneam aseara) mi-am vazut nivelul “puterii mele launtrice” si slabiciunea mea si lasitatea mea…”, atunci o s-o las mai moale” cu “sfaturile” si “parerile” si “teologumenele” mele (care uneori sunt simple intuitii si ipoteze, fara vreo acoperire in Invataturile Sfintilor Parinti, ci mai mult o “anticipare” a ceea ce cred eu sarmanul ca se va petrece…)pe internet despre cum sa se poarte crestinii in Biserica, in vremurile de acum, cata vreme eu sunt un neputincios…!

Frate, Rugaciunea Fierbinte ne va lumina si ajuta sa intelegem ce vrea Domnul de la noi si unde vrea El cel mai bine (ma refer ca locas de Biserica) sa ne Inchinam si Rugam cu tihna inimii!

Desi am zis ca ma voi feri sa exprim “teologumene” (ironic vorbind, adica idei proprii fara acoperire in realitatile concrete ce sunt si se petrec in Biserica- inteleasa ca Ekklesia), totusi cred ca crestinii care au GUSTAT din Bucuria aflarii COMORILOR DE INVATATURA ALE SFINTILOR PARINTI, vor incepe ei singuri sa simta si distiga si deosebeasca unde sunt acele Comunitati Parohiale si de ce nu chiar monahale unde viata bisericeasca si duhovniceasca celor care participa la Sfintele Slujbe este traita mai cu grija si luare aminte, si cred ca se vor alipi si aciui langa acei crestini si Pastori Ortodocsi care gandesc si traiesc ca si ei PRETUIND Sfaturile si Avertizarile si Invataturile Sfintilor Parinti!

Cred ca va semana aceasta “ALEGERE” si “SEGREGARE” si “SEPARARE” a crestinilor intre ei (pe criterii strict duhovnicesti si nu este exclus si DOGMATICE) cu o NOUA “IESIRE” din “lume” (asa cum a fost PRIMA iesire a MONAHILOR din Istoria Bisericii, care s-a petrecut in Antichitate) desi crestinii din vremurile de acum totusi vor trai in lume si amestecati teritorial cu ceilalti oameni, dar va fi aceasta “iesire” a lor, o IESIRE strict duhovniceasca si morala din “purtarea lumeasca” si felul de vietuire lumesc si chiar antiortodox din acele comunitati Bisericesti, unde crestinii lumesti care le compun nu vad ca trairea lor nu-i placuta Domnului si ca prin viata lor II SIMNTESC si VATAMA puternic pe cei care voiesc sa traiasca mai adanc Ortodoxia!

Frate drag, pastreaza-ti acest mare “talant” al “asezarii” si judecarii la rece si fara “stari launtrice inflamabile si instabile si teribil de labile si nestatornice in care se afla multe alte suflete de crestini ortodocsi” si Domnul va face ca din lumanarea si candela mintii si a inimii fratiei tale sa se aprinda si alte capete si inimi stinse…!

(Parca esti un frate “geaman” sufleteste al fratilor admini prin …darul cumpatarii si strunirii cu prudenta a imboldurilor launtrice ale firii si ale cugetarii care la multi oameni este aruncata in mare tulburare si neoranduiala si grazava inselare de aprinderea sangelui firii celei vechi…!

Iti doresc sa INMULTESTI talantul nu numai al poeziei ci si al sfaturilor si invataturilor folositoare de suflet pentru ca sunt multi oameni insetati si flamanzi de lumina, in tara asta si in lume ca prin intermediul SITEULUI RAZBOI INTRU CUVANT au aflat CALEA MANTUIRII!

Poate Domnul te-a “adus” in aceasta “arena” a acestui site ca sa aduci o PROSPETIME de putere si Lumina si sensibilitate in lupta pentru Adevar, intr-un moment in care unii dintre forumisti (adica eu), avem deja bateriile si tolbele ideilor aproape consumate si ne-am atins limitele de putere si pricepere…!(o tanara sora doctorita, forumista pe alte bloguri mi-a destainuit o data : “frate pe blogurile acestea, in disputele apologetice cu sectari si oameni lumesti, mi-am atins de doua ori LIMITELE culturii si pregatirii mele de crestin si intelctual”).

Asa ca frate ARUNCA-TI IN LUPTA toata puterea talentului si a armelor date de Domnul, ca alti frati sa mai poata sa-si traga sufletul si sa se umple din nou de ravna, privind la pilda fratiei tale…

Slavit sa fie Domnul!