Război întru Cuvânt

• Traiesc astazi si marturisesc ca Dumnezeu pazeste fiecare fiinta umana care Îi ramâne credincioasa.
• Dumnezeu ne-a salvat de comunism, dar Satana ne-a predat materialismului.
• Acum e timpul sa plângem si sa ne rugam pentru starea lumii de astazi. Trebuie sa ne rugam pentru ca Dumnezeu sa-i lumineze pe oameni pentru a vedea calea lui Dumnezeu, calea adevarului si a dreptatii.
• Atat clerul cat si oamenii de astazi si-au pierdut duhovnicia. Ei vorbesc intr-una despre lucruri pamantesti si politice.
• Prin icoana ei care plânge, Maica Domnului ne arata ca este trista, deoarece vede cât sufera Rusia de la atei si ca este hulita de multi. Continuare »

6 Comentarii »

“CREDINTA NOASTRA ESTE VIE, FIII MEI!”

Convorbire a lui Klitos Ioannidis cu Stylianos Kementzetzidis, teolog, scriitor despre Parintele Dimitrie Gagastathis:

S.K.: Este vorba despre un om sfant, care, desi casatorit, a fost inzestrat cu numeroase harisme. Era un om sarguincios, cu constiinta curata, cu o credinta desavarsita, smerit si plin de iubire fata de Dumnezeu si de semeni. S-a nascut la inceputul secolului XX, mai concret in 1902, in satul Platanos, unde mai tarziu, vreme de 42 de ani la rand, bunul pastor si-a indrumat turma de oi intelegatoare pe drumul mantuirii. A adormit in pace, in anul 1975, pe 29 ianuarie. (…) Continuare »

12 Comentarii »

Cititi si: Fuga de Dumnezeu si tanarul bogat din noi

Arhim. Ioil Konstantaros,

Predicator al Sfintei Mitropolii de Driinoupolis, Pogoniani şi Koniţa:

CUVÂNT la Duminica a XII – a după Rusalii

(Matei 19: 16-26)

Există oameni care susţin că doar unele filozofii sociale şi mişcări politice au putut vorbi şi continuă să poată vorbi despre modul în care bogăţia schimbă structura socială şi degradează personalitatea omului. Desigur dacă cineva are posibilitatea şi are curajul să privească dincolo de suprafaţa lucrurilor şi să distingă sensurile din frazele declaraţiilor pompoase, se va încredinţa că mulţi oameni vociferează nu atât din raţiuni de dreptate socială, ci pentru că ei înşişi nu se află în vârful piramidei şi sunt departe de cercul oamenilor bogaţi – al plutocraţiei. Continuare »

3 Comentarii »

• Cititi si talcuirea foarte importanta si foarte ziditoare a Sfantului Ioan Gura de Aur la Evanghelia de astazi: “Cat de greu vor intra bogatii in imparatia cerurilor!”

“Stiu faptele tale; ca nu esti nici rece, nici fierbinte. O, de ai fi rece sau fierbinte!
Astfel, fiindca esti caldicel – nici fierbinte, nici rece – am sa te vars din gura Mea.
Fiindca tu zici: Sunt bogat si m-am imbogatit si de nimic nu am nevoie! Si nu stii ca tu esti cel ticalos si vrednic de plans, si sarac si orb si gol!
Te sfatuiesc sa cumperi de la Mine aur lamurit in foc, ca sa te imbogatesti, si vesminte albe ca sa te imbraci si sa nu se dea pe fata rusinea goliciunii tale, si alifie de ochi ca sa-ti ungi ochii si sa vezi.
Eu pe cati ii iubesc ii mustru si ii pedepsesc; sarguieste dar si te pocaieste.

Iata, stau la usa si bat; de va auzi cineva glasul Meu si va deschide usa, voi intra la el si voi cina cu el si el cu Mine“. (Apoc. 3, 15-20)

Multi dintre noi suntem sau putem sa fim ca tanarul bogat din Evanghelia de astazi. Am venit sau dorim sa venim catre Dumnezeu, cu buna intentie si cu oarecare ravna, cerand, pe o cale sau alta, sa aflam care este voia Sa pentru noi, adica… “ce bine sa facem ca sa avem viata vesnica”?

Cine nu doreste sa se mantuiasca si cine nu vrea sa stie ce trebuie sa faca pentru a ajunge la acest scop al tuturor scopurilor? Si totusi… cat de mult sau de adevarat dorim aceasta? Daca pare ceva atat de firesc si de subinteles, de ce atunci ne spun cu durere Parintii: “O, fratilor, fiecare din noi stie cum sa se mantuiasca, dar nu vrem sa ne mantuim“. Continuare »

39 Comentarii »

Pentru marele si durerosul praznic de astazi am ales spre citire Omilia Sf. Ioan Gura de Aur la Taierea cinstitului cap al Sf. Ioan Botezatorul. Predica sa este o analiza a dezlantuirii unui lant de patimi care a condus la aceasta crima oribila – o ucidere multipla in plan duhovnicesc, precum se va vedea – urmata de un alt sacrilegiu nemaiauzit (capul Sfantului a fost aruncat intr-un loc de rusine).

Sfantul Ioan Gura de Aur arata cum impatimirea data de desfranare, de lux, de iubirea de dansuri si de petreceri, dar si de slabiciunea in fata raului, pe de o parte si cum rautatea oarba, pe de alta parte sunt “ingredientele” unui amestec letal pentru suflet, ce devine orb si capabil de cele mai mari faradelegi.

Irod, desi tiran si calcator de lege si prin inchiderea Sf. Ioan Botezatorul, avea un oarecare respect fata de acesta (asemanator cu teama amestecata cu respect pe care o avea Ahab pentru Sf. Ilie). Slabiciunea lui Irod, ca si a lui Ahab, fata de femeia sa, precum si nebunia dezmatului petrecerii, au dus insa la transformarea lui Irod din tiran calcator de lege in ucigas de prooroc. Rautatea si veninul Irodiadei precum altadata rautatea si veninul Izabelei (sotia lui Ahab), pregatesc sfarsitul Sfantului, caci, dupa cum spune Sf. Ioan Gura de Aur (care a fost prigonit tot datorita rautatii unei femei, si ea tot imparateasa, Eudoxia!), femeia desfranata este “mai indrazneata si mai cruda decat orice om”. Si nu se refera aici la femeia care este muncita de ispitele trupesti si se lupta cu ele, ci la cea care, prin hainele si gatelile mestesugite si prin miscarile sale nerusinate, lascive isi gaseste o delectare perversa in a atata si a provoca, cea care isi foloseste farmecul femeiesc si isi cultiva senzualitatea pentru a-si atinge scopurile, starnind pofte, stricand suflete si dand nastere la alte si alte pacate si faradalegi… Continuare »

5 Comentarii »

9. Deplasări minunate

Deşi nu pleca de la Coliba sa din Sfântul Munte, Stareţul adeseori se deplasa foarte departe pentru a ajuta pe cineva care se primejduia sau pentru un alt oarecare motiv. Uneori se arăta şi oamenii îl vedeau şi îl auzeau. Alteori urmărea fără să fie văzut ce se întâmplă unei oarecare persoane, unei familii sau într-o mănăstire. Continuare »

21 Comentarii »

“…Şi aveau între ei atâta ură, invidie şi răutate încât nu se ocupau cu nimic altceva, cât de mult îi preocupa să meargă la oamenii cunoscuţi lor şi la cei necunoscuţi, să se judece unul pe altul, cu judecăţi înfricoşătoare şi cu clevetiri groaznice”.

SCRISORI INEDITE ASUPRA PROBLEMEI CALENDARULUI

“… Monahii din Longombarda nu urmează calendare, Îl urmează pe Hristos care a zis: „Cine vrea să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34). Nu a spus să urmăm calendarul neînsufleţit şi cel ce crede şi se va boteza (întru calendar) se va mântui. Cel ce crede în Hristos şi în Evanghelie se va mântui, nu în vechiul calendar.

Se rătăcesc cu o groaznică rătăcire mulţi dintre fanaticii şi zelotiştii vechi-calendarişti, care cred că fără calendar omul nu se mântuieşte. Continuare »

39 Comentarii »

Pilde si sfaturi mustind de intelepciune, noblete si largime de inima – balsam pentru suflete in vremurile dragostei sleite

• Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand: ce este a se mania cineva in zadar pe fratele sau? (Mat. 5, 22) Si a zis: orice nedreptate iti va face fratele tau si tu te vei mania pe el, in zadar te manii. Chiar de iti va scoate ochiul tau cel drept si iti va taia mana ta cea dreapta si te vei mania pe el, in zadar te manii. Iar de te desparte de Dumnezeu, atunci sa te manii tare.
  
• Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand: ce voi face pacatelor mele? I-a zis lui batranul: cel ce voieste sa se izbaveasca de pacate, prin plans se izbaveste si cel ce voieste sa agoniseasca fapte bune, prin plans le agoniseste. Caci plansul este calea pe care ne-a dat-o noua Scriptura si parintii nostri zicand: plangeti ca alta cale nu este decat aceasta! Continuare »

7 Comentarii »

“Pe Bartolomeu Anania îl spovedesc şi el este unul din cei care mai ţin adevărul şi nu o să cedeze.

Mai spovedesc şi pe alţi ierarhi şi dacă nu fac ce le-am zis şi nu ţin adevărul până la capăt, o cam slăbesc cu ei… Nici pe Hristos nu l-a urmat nimeni, dar El a biruit. Aşa şi Anania a biruit“.

(in revista “Atitudini”, nr. 3/2008)

***

- De exemplu stiliştii; ei cum revin la Ortodoxie? Prin mirungere? Continuare »

47 Comentarii »

• Acatistul Sfintilor Mucenici Adrian si Natalia
• O versiune mai dezvoltata a vietii Sfintilor Adrian si Natalia

Astazi sunt praznuiti Sfintii Mucenici casatoriti Adrian si Natalia, o intrupare desavarsita a sensului adevarat al familiei crestine, pe care astazi nu-l mai stie nimeni, in care astazi aproape nimeni (nici dintre cei asa-numiti “credinciosi practicanti”) nu mai crede. Nimeni nu mai crede ca sensul unirii in Hristos cu persoana iubita nu este sa fii fericit in lumea aceasta, nu este sa scapi de singuratate cu orice pret, nu este sa ai un “alibi” perfect pentru orice compromis cu lumea si lumescul “pentru … siguranta si bunastarea materiala a familiei”, nu este sa te rasfeti si sa te scalzi in desfatari fara mustrari de constiinta (ca… deh, sunt permise si la urma-urmei, nu suntem calugari, deci suntem dispensati de a trai prea duhovniceste), nu este sa-ti faci idol si scop in sine din iubirea fireasca si din persoana iubita si nu este nici macar sa ai neaparat copii, daca Dumnezeu nu ingaduie sau nu binevoieste aceasta! Sensul adevarat al unirii in Taina Nuntii este Incununarea vietii prin impreuna-marturisirea lui Hristos. Sensul ultim al insotirii crestine este redat de cantarea aceea dureros de frumoasa din Slujba Tainei Cununiei: “Sfintilor Mucenici, care bine v-ati nevoit, rugati-va Domnului sa se mantuiasca sufletele noastre!“. Nu sunt invocati atunci, in Taina Cununiei, alti sfinti decat Mucenicii, iar “dansul” duhovnicesc al mirilor, cu nasii si cu preotii se face in acest timp in jurul Sfintei Evanghelii si al Sfintei Cruci, aratand care trebuie sa fie Centrul vietii familiei crestine. Continuare »

7 Comentarii »