Pomenirea Fericitului marturisitor Ilie Lacatusu: “Cu adevarat avea darul smereniei”
Postat de admin pe 22 Jul 2009 la 11:22 am | Categorii: Biserica rastignita, Fericitul Preot Marturisitor Ilie Lacatusu, Parintele Iustin Parvu Print

Mărturia Părintelui Justin Pârvu
“Cu Părintele Ilie Lăcătuşu am stat 4 ani la Periprava, în Deltă. El s-a remarcat, în general, prin interiorizarea lui puternică şi prin tăcere; rar îl auzeai vorbind ceva, şi atunci când o făcea, era foarte important ceea ce spunea, de cele mai multe ori ne îndemna să ne rugăm atunci când eram în vreo primejdie. Despre acest om pot să spun că avea cu adevărat darul smereniei. Căuta tot timpul să nu iasă în evidenţă cu ceva, făcea pe neînsemnatul.
Îmi amintesc de o întâmplare minunată din Deltă, când Părintele Ilie a jucat un rol foarte important. În 30 ianuarie, ne-au trimis în colonie, la canal la tăiat de stuf. Vă daţi seama ce însemna lucrul acesta pe un frig de iarnă? Moarte curată. Eram toţi înspăimântaţi, mai ales că îi văzusem şi pe caraliii noştri cu mitraliera, vreo patru mitraliere. Probabil aşteptau să ne execute, crezând că vom refuza comanda. Era o deschidere acolo, de apă, de vreo patruzeci de hectare şi stuful era tocmai în adâncime. Toţi am început să murmurăm şi nu prea aveam de gând să intrăm în apă. Ne-au ordonat să intrăm şi să scoatem câte doi snopi. Pentru cine făceam noi astea? Nu avea niciun sens. Măi, şi cum să intri în apă? Calci te duci într-o ştioalnă, nu te mai scoate nimeni de acolo. Am ezitat la început. Dar Părintele Ilie a avut un cuvânt foarte ferm şi ne-a îmbărbătat pe toţi: „Măi, intrăm pentru că ăştia îs puşi pe gând rău; ăştia trag în noi. Să intrăm în apă, că Maica Domnului şi Sfinţii Trei Ierarhi ne vor scoate nevătămaţi”. Măi, şi am intrat…”
(…) continuarea la blogul Agnos

VIRGIL MAXIM: “Putini vegheaza si dau alarma, multi se fac ca nu aud"
Virgil Maxim despre binecuvantarea suferintei si lupta neincetata cu ispitele
Virgil Maxim: ganduri despre povara reeducarii – marturisirea pacatelor
IMNURI VII PENTRU CRUCEA PURTATA
Sfantul Nicolae Velimirovici despre cultura europeana ca o cultura a apostaziei
Sfantul Nicolae Velimirovici: CUGETARI DUREROASE ASUPRA CADERII UNUI POPOR ORTODOX
Sf. Serafim de Virita – o pilda despre puterea rugaciunii pentru aproapele
CINE SI DE CE PLANUIESTE STABILIREA UNEI DATE COMUNE A PASTILOR?
CU OCHII TINTA LA IISUS, PRIN MIJLOCUL MORTII
TINE-TE DE DUMNEZEU si LUPTA!
SF.IOAN SCARARUL DESPRE FRICA SI SLAVA DESARTA
SF.IOAN SCARARUL DESPRE MULTA VORBIRE SI NESIMTIRE
SA INVATAM POCAINTA DE LA SFANTUL IOAN SCARARUL
SENSUL CEL MAI ADANC AL VIETII
"ORICINE E INDURERAT SI PLANGE, HRISTOS PLANGE CU EL"
SA NE AMINTIM CA ADEVARATUL CRESTINISM INSEAMNA LUPTA
“Nu trebuie sa asteptam nimic altceva decat sa fim rastigniti!”
SE POATE DRAGOSTE MAI MARE CA ACEASTA?
CE VREMURI TRAIM SI CUM SA LE INFRUNTAM? – Parintele Rafail ne raspunde
Ce sa facem atunci cand ne simtim incercati la maximum?
NU E PACAT CARE SA TINA PIEPT POCAINTEI. PENTRU CE SA INTARZIEM?
“…. NUMAI CU POST SI CU RUGACIUNE”
"STILUL DE VIATA" AL POSTULUI
LITURGHIA DARURILOR MAI INAINTE SFINTITE. SENSURILE SFINTEI IMPARTASANII
APUSUL LIBERTATII pe viu. De ce nu credem, de ce nu vrem sa stim?
DESPRE EPOCA LUI ANTIHRIST, DESPRE ILIE SI ENOH - sinteza invataturii Bisericii
A doua viziune a Staretului Antonie. Tabloul a ceea ce traim
"Va veni vremea cand vom vrea sa mancam si nu ni se va da. De aceea, daca am mancat, sa multumim lui Dumnezeu..."
Nu este deloc bine sa ne despartim de Biserica!
"Domnul nu-i va parasi pe cei credinciosi Lui si-i va hrani in vremea foamei..."
CUM NE VOM MANTUI NOI?
ACUM NU MAI E TIMP DE ZIDIRI, DE CUPOLE SI DE ILUZII...
Sf. Luca al Crimeei: CURAJ, CURAJ, IUBITUL MEU COPIL!
CONSPIRATIA… IMPOTRIVA “TEORIEI” CONSPIRATIEI. Cui ii este frica de istorie si scepticism?
PE FATA SI OFICIAL: Primul presedintele UE este membru al clubului BILDERBERG si declara ca tinta este GUVERNUL MONDIAL







Descarca







Poem
Daca mai sufera vreun semen, sau se teme,
Permiteti-mi sa va ofer poeme –
Poeme dulci, poeme siropoase,
De galci, de dinti, de cap, de junghi, de oase,
Poeme pentru plata la frizer,
Poeme care n-au, si nici nu cer,
Poeme cu tacerea in urechi,
Poeme noi, cu-acelasi vorbe vechi,
Poeme care nu au ce sa spuna,
Poeme care tac o vorba buna,
Poeme care rad, tusesc, sughit,
Poeme pe o muchie de cutit,
Poeme care se imbraca, se dezbraca,
Poeme pentru munca, sau de claca,
Poeme care nu stiu sa va cheme –
Intr-un cuvant, macar atat: poeme…
Si pentru darul meu, va rog, iubiti,
Sa nu ma coplesiti sa-mi multumiti,
Nu ma poftiti degraba la banchete,
Nu-mi daruiti nici haine, si nici ghete,
Nu-mi ridicati nici ode, nici palate,
Nu ma-ngrijiti de dor, ori sanatate –
Doar pentru cei ce sufera, se tem,
Permiteti-va: scrieti un poem…
22 iulie 2009
Cu respect,
si rugamintea de a-l pomeni o data
pe parintele Cleopa Ilie,
Jianu Liviu-Florian
la putin timp dupa descoperirea moastelor parintelui Lacatusu,am fost cu copiii mei la inchinare.am ajuns insa tarziu,mai erau cateva persoane inaintea noastra si fata parintelui a hotarat ca e tarziu si inchide racla. ne=am intristat ca nu am mai ajuns,dar,baiatelul meu care avea 5 ani,s-a dus in fuga ,a intrat inauntru si a sarutat mana sfantului.”cum arata? l-am intrebat noi,cele de afara”El ne=a spus”am vazut un parinte care doarme”.nici o clipa nu a crezut ca este doar un parinte adormit intru Domnul….si mi-a venit in minte;”din gura pruncilor…..auzim adevarul”
Frumos e omul prin credinţă
Frumos e omul prin cedinţă,
Curat ca roua de april
Purtând lumina învierii,
În zimbet dulce de copil.
E’ un înger pământean vizibil,
Cu învierea în privire
Şi rugăciune nencetată
Ce curge lin spre mântuire.
Cu viers profund şi glas din ceruri,
Mustind de sens şi de divin,
Curat ca lacrima de rouă
Şi ca adâncul cer senin.
Purtând şi viaţa şi lumina
Înmiresmate-n Duhul Sfânt ,
Şi frumuseţile divine ,
Ce curg prin har peste pământ .
Privirea sa iradiază ,
Respect ,iubire , bunătătate ,
Iertare şi milostivire
Şi sete vie de dreptate .
Întregul om e o comoară
Ce-n toate se mărturiseşte ,
Sfinţenie fără trufie
Smerenie care vorbeşte.
Tăcere care strigă lumii ,
Prin faptele strălucitoare ,
Care vorbesc fără de vorbe
Prin roadele mântuitoare .
Iubire mai presus de fire
Culeasă din ce e mai greu,
Din bucuriile Golgotei
Şi dragostea de Dumnezeu.
Cât de curat e omul astfel .
Cât e de viu de îngeresc ,
Curat ca neaua de pe piscuri ,
Prin mila Tatălui ceresc .
E chip divin în trup ce poartă
Un suflet nobil şi ceresc
Crescut cu hrana din potirul
Altarului dumnezeiesc .
Aşa au fost şi-aşa sunt sfinţii
Înveşmântaţi în Duhul Sfânt ,
Care-n Iisus prin har şi taine
Şi-au sfinţit viaţa pe pământ .