Război întru Cuvânt

Cuv. Seraphim Rose: “Cerule! Ce se intampla cu oamenii?…” – PUR SI SIMPLU ACTUAL! (I)

Postat de admin pe 22 Jul 2009 la 08:51 pm | Categorii: "Concentrate" duhovnicesti, Biserica la ceas de cumpana, Cuviosul Seraphim Rose, Nevoia de discernamant, Vremurile in care traim Print

20 Raspunsuri to “Cuv. Seraphim Rose: “Cerule! Ce se intampla cu oamenii?…” – PUR SI SIMPLU ACTUAL! (I)”

1. pe 22 Jul 2009 la 9:14 pm # VELA GHEORGHE
   
   

   Sa Dea Bunul Dumnezeu ca MACAR ECHIPA ACESTUI SITE crestin ortodox sa ramana “echilibrata” si “asezata” si “bine ancorata” pe pozitia MARTURISIRII Dreptei Credinte cea plina de intelepciune si fara “apriderea sangelui” firii celei cazute!

   Si sa dea Bunul Dumnezeu, ca fratii acestui site sa ramana cu judecata LUCIDA si NEPARTINITPARE si NECLATINATA si NECLINTITA din dreapta socoteala si cu o mare grija si vigilenta asupra lor la toate provocarile vrajmasului care sunt trimise si aruncate asupra lor de alti frati care traisc o viata de credinta fara HOTARARE serioasa pe calea vietii si fara o RESPONSABILITATE matura cu privire la ceea ce fac si spun despre altii.!

   Am ramas profund indignat si chiar mahnit de “tulburarea” duhovniceasca care i-a prins si cuprins pe unii frati blogeri din blogosfera ortodoxa, si care au fost pana acum adevarate REPERE si FACLII luminoase si vestite in lumea marturisirii virtuale a Ortodoxiei pe internet.

   Il rog pe Bunul Dumnezeu ca sa dea fratilor care compun echipa acestui site o MAXIMA LUARE AMINTE si SUPRAVEGHERE DE SINE in tot ceea ce vor face in viitor si o MARE RAVNA de a ramane pe mai departe IN PICIOARE si ca o LUMINA MARE aprinsa in lume si in acest atat de primejdios “RAZBOI DUHOVNICESC INTRU ….CUVANT”!

   Domnul sa aiba mila de noi toti! Slavit sa fie Domnul!

2. pe 22 Jul 2009 la 9:21 pm # Magda
   
   

   “Cat de multa nadejde este pentru cei ce nu se incred lor prea mult si nu ii critica peste masura pe ceilalti!”

   Ce fel de nadejde? In propria-ti gandire/judecata/simtire?! Daca te falesti cu ea lasandu-L pe Dumnezeu la o parte crezand ca ai ajuns filozof si in toate incercat, este primejdie!

   Apoi! La ce ar face referire? Nadejde numai pentru propria-ti mantuire si/sau si pentru ceilalti?! Oricum! Nu ne mantuim niciodata singuri ci, impreuna pornind de la cel de-acasa, de pe strada, de la serviciu, din grupul de prieteni, rude…)Fiindca – zic eu – critica ‘peste masura’ uneori vine si datorita indaratniciei/cerbiciei/indiferentei/rautatii/indolentei si chiar impotrivirea – in general dar, mai ales in particular – a Adevarului!

   Sunt sfinti care au fost mai aspri in atitudine si dojana cu toate ca iubeau pe cei pe care ii certa fiindca vedeau ca sunt pierduti trupeste si sufleteste; au procedat asa, TOCMAI din iubirea mare fata de Dumnezeu pe care-L vedeau rastignit iar si iar si in numar mare de urmasii lui Adam care, vor sa se indumnezeiasca prin sine si/sau nici ca le pasa de sufletul lor ducand si pe altii in prapastie! Aici fac referire la Sf.Prooroc Ilie si la Pr.Arsenie Boca – fiecare – in felul lui si la timpul lui – au avut o atitudine mai transanta si mai dura vis-a-vis de pacat si de negarea Adevarului, batjocorirea Lui! Depinde si de om: pe unii ii indrepti dintr-un cuvant, pe altii invaluindu-i cu multa intelegere, dragoste iar pe altii numai cu varga! Insasi evenimentele grave, grele ce se prefigureaza in viitorul apropiat arata iubirea lui Dumnezeu care foloseste un glas mai aspru ingaduind molime, cutremure, prigoana, samd…pentru a se intoarce macar pe ultima suta de metrii, din frica… oile berce, capiate care confunda Tapul cu Pastorul.

3. pe 22 Jul 2009 la 10:06 pm # admin
   
   

   @ Gheorghe Vela:

   Da, frate, dar sa nu ne uitam numai intr-o directie. E ceva tot mai general, din pacate, cam pe oriunde ai privi. Are legatura si cu prozelitismul agresiv stilist si anti-BOR (atacand fatis si devastator tocmai ierarhii cei buni) facut de catre unii (fosti) “frati”, are legatura cu mai multe altele… Uneori e vorba doar de rataciri ale busolei duhovnicesti, de o ravna sincera, dar fara socoteala, cum cred ca este cazul la unii frati tineri apologeti (deie Domnul tuturor sa revina la intelegerea duhovniceasca!), alteori insa e vorba de mai mult, de inselari grave sau de lipsa de caracter, chiar de odioase si ticaloase tradari. Si o sa mai auziti (poate) si de multe ale surprize neplacute, de prin publicistica ortodoxa (a se vedea – si “citi” printre randuri – si postarea cu cantece de la Noutati, cu tot cu linkul de la final). Vedeti si meditatiile la Iezechiel. Si asteptati-va la alte sminteli mari, fara sa deznadajduiti, ca astea sunt vremurile, doar… Si mare este cel care poate rezista la toate cate vin astazi! Numai harul lui Dumnezeu ne poate lumina prin hatisurile si labirinturile vremii!

   Multi Iuda si multi dezbinatori se arata astazi in lume, in biserica si tot mai putini oameni care sa caute SINCER viata duhovniceasca. Tot mai multi care se folosesc de Hristos ca de o trambulina pentru afirmarea si slava lor. Tot mai multi care isi folosesc semenii, fratii ca pe niste obiecte de schimb, ca pe niste unelte utile numai cat ai nevoie de ele. Multa minciuna, fatarnicie, incrancenare si rautate. Mult amar! Iertati-ne daca va impartasim asta!

4. pe 22 Jul 2009 la 11:16 pm # Mihai
   
   

   Ieri am vazut si eu niste atacuri crancene la persoana pe un alt site. Derapajele care apar produc tulburare si seamana zizanie diavoleasca, care aduc apa la moara adversarilor nostri.

   Si eu ma bucur ca fratiile voastre pastrati un ton echilibrat si pastrati distanta de astfel de ‘luptatori’.

   Minunate articolele pe care le-ati pus in ultimul timp, in tot haosul in care ne petrecem zilele.

5. pe 23 Jul 2009 la 1:08 am # Război întru Cuvânt » Cuv. Seraphim Rose si lectia esentiala a discernamantului - PUR SI SIMPLU ACTUAL! (II)
   
   

   [...] Cuv. Seraphim Rose: “Cerule! Ce se intampla cu oamenii?…” – PUR SI SIMPLU ACTUAL! (I)  [...]

6. pe 23 Jul 2009 la 7:05 am # Magda
   
   

   Admin si toti!

   Gata! Va trece: valul trece, pietrele…raman! Chiar daca suntem chemati sa devenim din aur d.p.d.v. duhovniceste, macar sa fim din fier prin rabdare si incredere numai in Cel de Sus fiindca, cine n-a luat pumni in cap (la propriu si la figurat) tocmai de la cei pe care ii iubeste punandu-si pe tava sufletul, nu poate realiza ce s-a spus acum 2000 de ani ‘dusmanii omului vor fi casnicii lui’ – pornind de la cei din casa, pana la cei de-o credinta cu tine, indiferent de sunt rude, prieteni, colegi, samd…

   Cauzele sunt vechi, cu implicatii profunde; consecintele se vad azi tot mai clar – revelator este “Epilogul” lui Ioan Ianolide din ‘Detinutul Profet’:

   “In acest secol eroismul a fost invins de lasitate, calitatea coplesita de cantitate, omul dominat de tehnica; duhul a fost subordonat materiei, adevarul rastalmacit dialectic, binele uitat de atata rautate, iar crestinii prigoniti de anticrestini. Lumea actuala este plina de invalmaseala, caci coordonatele ei principale fac viata insuportabila. Bogatii nu se mai satura de bogatii si vor sa stapaneasca pamantul, iar puternicii nu mai au limita in putere si reteaza orice opozitie in lume. Tehnica ne copleseste si pe noi si natura, devenind un cosmar. Nu vrem sa mai murim, din care cauza ucidem pruncii ce-si anunta aparitia la portile vietii. Ne uram intre noi, incat am devenit insensibili la suferinta reciproca ce ne-o cauzam. Simturile declansate, epuizate, denaturate au pus stapanire pe mintea oamenilor. Valorile acestei lumi izvorasc din egoism, materialitate si ateism. O lume fara Dumnezeu si fara suflet”

   Apoi vorbeste de reducerea crestinismului numai la rugaciune, apostolatul fiind dat de-o parte!

   “Crestinii, in loc sa lupte cu cuvantul si organizarea lor obsteasca pentru a da o structura crestina oranduirilor lumii, au redus interventia lor la rugaciune. Astfel a aparut in crestinatate un alt timp de samarinean, in timp ce alti preoti si alti leviti sunt prea ocupati in sacristia lor si nu mai coboara sa-l ingrijeasca pe omul sarac, bolnav, prigonit, intemnitat, nedreptatit si batjocorit. Lumea este lasata sa-si depene viata in patimi si ambitii, umpland istoria de nedreptate, de robie si de sange, crestinii neputand sa faca pentru ea decat rugaciuni.”

   Macar sa existe sinceritate precum vladica din carte care-a spus: ‘n-am stofa de martir in mine’ si, fiecare sa realizeze unde ’sta’ iar cu semerenie sa se plece in fata celor care ’stau’ altfel si vor sa-si puna viata pentru Adevar!

7. pe 23 Jul 2009 la 9:43 am # Nicolae Mirean
   
   

   Păzeşte-mă Doamne Iisuse
   Păzeşte-mă Doamne Iisuse
   De cele care mint în bine,
   De vanitatea cea subtilă
   Şi de părerile de sine.

   De formalismul în credinţă
   Şi de credinţa care minte,
   Ce nezidită-n pocăinţă
   I-acumulată doar în minte.

   Păzeşte-mă de duhul slavei
   Cel cu subtilă înşelare
   Şi de netrebnica-mi pornire
   De a-mi pune singurel valoare.

   De dragostea mea egoistă,
   Cea ne distrusă-n pocăinţă
   Şi de trăirea din lectură
   -Ce mi-o atribui în credinţă-

   Că netrăind-o din lucrare
   Dar cunoscând din ce-am citit,
   Subtil dispreţuiec pe semeni
   Şi mă socot îndreptăţit.

   Alungă-mi gândul că-s în bine
   Că-s drept şi după placul Tău
   Şi că voi pierde mântuirea
   Findcă cei mulţi trag doar la rău.

   Că locul meu cumva-i în ceruri
   Şi ei mă duc către păcat,
   Şi că-n trăire şi-n lucrare
   -Eu-, sunt creştin creştin adevărat.

   Că merit cerul recompensă
   Şi printre semeni sunt ‚,ceva’’
   Şi pot să scriu să impun poate,
   Cuvântul şi voiţa Ta.

   Fă Doamne să cuget tot timpul,
   Smerit cinstit şi cu dreptate,
   Şi să privesc spre viitoru-mi
   De după multele-mi păcate.

   La faptul că până la ceruri
   Am mult de lucru pe pământ,
   Că pocăinţa, nu-i nădejdea
   Şi calea mea în Duhul S fânt.

   Nu pentru cele ce-s rostite
   -Fie c-am scris fie c-am spus,-
   Să cred că voi fi bun şi vrednic
   De mântuirea Ta Iisus.

   Ci să gândesc că din pruncie,
   Consum mai mult pentru plăcere,
   Pentru comfort şi pentru patimi,
   Tot ce mi-ai dat spre înviere.

   Şi nu, că merit vre-o răsplată
   Ci osândirea, negreşit,
   Pentru sminteală şi’nşelare
   Petru ‚,talantul’’ ne-nmulţit.

   Pentru puţina mea lucrare
   După atâta cunoştinţă,
   Petru sminteala şi-nvrăjbirea
   Care-o creez chiar şi-n credinţă.

   Că mă cred vrednic totdeauna
   Şi-nderptăţit să dau răspuns,
   La tot ce mi-a rănit orgoliu
   Şi crezul meu Doamne Iisus.

   Dac-am făcut prin vanitate,
   Oricât de multe în credinţă,
   Cât am trăit eu în asceză,
   Şi-n dragoste prin pocăinţă ?

   Oare-am răbdat până la sânge
   Şi greul vieţii şi ocara,
   Şi petru Tine, prin credinţă,
   Săracilor le-am dus povara ?

   Ajută-mă Doamne Iisuse
   Prin fapte bune să sporesc,
   Prin suferinţă şi răbdare
   Prin rugi şi lacrimi să vorbesc.

   Şi după ce povara crucii
   Îmi va aduce-adeverire,
   La ce-am trăit eu prin lectură,
   Să pot vorbi despre sporire.

   Dă-mi dragoste în dar şi milă,
   Iubirea cea duhovnicească,
   Şi către Tine şi spre semeni,
   Prin lacrimi sfinte să vorbească.

8. pe 23 Jul 2009 la 9:45 am # Nicolae Mirean
   
   

   Fără Tine

   Iisuse fără Tine-n lume ,
   Sunt un sărman rătăcitor ,
   Vînat al morţii şi-al ispitei ,
   Şi fără nici un ajutor .

   De-aceia-mi pun nădejdea-n Tine ,
   Convins fiind că mă iubeşti ,
   Că eşti cu mine în necazuri ,
   Şi tot ce-i bun î-mi dăruieşti .

   Cu Tine nu mai sunt vre-o dată ,
   Un biet sărman nenorocit ,
   Oricât de mulţi mi-ar sta-mpotrivă,
   Şi-oricît aş fi de prigonit .

   C-atunci când voi trăi Iisuse ,
   În calea şi în Adevărul Tău ,
   Lovind în mine şi-n trăirea-mi ,
   Lovi-vor Doamne-n ce-i al Tău .

   În adevărul şi-n lumina
   Şi-n toate darurile sfinte
   Ce mi-s odor şi mi-s comoară .
   Şi darul Tău iubit Părinte .

   Când rătăceam pe căi străine ,
   Atunci când nu Te cunoşteam
   Lovirea mă rănea de moarte ,
   Şi anevoie-o suportam .

   Că apăram o cale strâmbă
   Şi-mi raportam totul la ,, eu’’
   Ciocnindu-mă cumplit de semeni ,
   Prin răul lor, prin răul meu .

   Nimeni dispus să înţeleagă ,
   Şi nimeni vrednic pe pământ
   Să împlinească voia-Ţi sfântă
   În duh în faptă şi-n cuvînt .

   Dar toţi robiţi de grele patimi
   De egoism şi de mîndrie ,
   Şi angajaţi doar să lovească,
   Şi-adsea‘nstare să sfîşie .

   Păzind cu grijă pătimaşă
   Nu adevărul , nu iubirea ,
   Ci egoist amorul propriu
   Minciuna , slava şi mândriia .

   Şi câtă trudă, câtă pază
   Şi mai ales ce sârguinţă,
   Jertfim acestor patimi rele
   Ce-aduc sminteli şi suferinţă

   Doar Tu Iisuse eşti iubire ,
   Tu vindeci sufletul rănit
   Şi-l scoţi din patimi şi din moartea
   În care singur sa-nrbit .

   Tu-ai suferit fără de vină ,
   Fără mândrie şi păcat,
   Tu Ţi-ai iubit vrăjmaşii Doamne,
   Şi-n duh şi-n public i-ai iertat.

   Ferice celui ce-nţelege ,
   În adevăr şi-ntru dreptate
   Iubirtea-Ţi mila şi iertarea ,
   Şi vorbele-Ţi preaminunate .

   Ferice celui ce Te are ,
   Pe Tine sfânt ocrotitor,
   Că niciodată nu e singur
   Slăvitule Mântuitor .

   Chiar de şi-ar pierde avuţia
   Şi tot ce-a stâns prin munca sa
   De-ar fi urât de’ntreaga lume ,
   Iubirea Ta-l va mângâia .

   Vei revărsa la el în suflet ,
   Lumină pace şi iubire ,
   Încât cumplita-i suferinţă
   I-o vei schimba în fericire .

   Mândriia slută şi orgoliu
   Prin Tine-n suflet de-au apus,
   Uşoară-i crucea şi iubirea
   În lacrimi cântă o Iisus .

9. pe 23 Jul 2009 la 9:46 am # Nicolae Mirean
   
   

   Fără de dragoste ….

   Fără de dragoste Iisuse,
   Pustie-i pururi viaţa mea,
   Şi orice trudă mi-i degeaba,
   Chiar de-aş purta şi crucea Ta.

   Chiar de-aş avea aşa credinţă,
   Să mut şi munţii pe pământ,
   Dar fără dragoste Iisuse,
   În Faţa Ta nimic nu sunt.

   Chiar trupul de l-aş da să ardă,
   Tot nu pot fi în darul Tău,
   Că orice fac este-n mândrie,
   Şi în sporirile spre rău.

   Că-n inimă făţărniciia,
   Tot ce e sfânt va dărâma,
   Nesocotindu-Te pe Tine
   Şi lăudând puterea mea.

   Şi toatele faptele acestea,
   Scârbivor Doamne chipul Tău,
   Şi-n slava ce o am din semeni,
   Tot ce am bine, mii în rău.

   Doar focul dragostei, ucide,
   Subtila cursă pierzătoare
   Şi naşte feptele smerite
   Cu roadele nepieritoare.

   Că dragostea sădeştre-n suflet,
   Chemarea jertfei, din iubire,
   Şi îl îmbracă-n haină sfântă
   Ce-l poartă spre desăvârşire.

   Că dragostea nu se trufeşte
   Nici nu dezbină -de-i curată-
   Nu pune preţ pe ale sale
   Că tot iubeşte şi tot iartă.

   Că dragostea e şoim ce urcă,
   Neânfricat spre ceruri, sus,
   Şi braţ de foc ce ne ridică,
   În cerul Tău iubit Iisus.

10. pe 23 Jul 2009 la 9:51 am # Cristina
    
    

    Ar fi ideal ca toate cate se petrec in jurul nostru,sa nu ne tulbure sufletul.Iti ocotesti sufletul in rugaciune si dragoste de Dumnezeu,incerci sa iti intelegi semenul indiferent ce face,dar parca uneori te cuprinde teama ca nu faci fata incercarilor ,desi se spune ca Dumnezeu nu iti da mai mult decat poti sa duci.
    Multumesc admin.De mare folos e acest bolg.Ma bucur ca au reaparut persoane pe care nu le cunosc,dar am citit de multe ori ori parereile,ideile dumnealor:Vela Gheorghe sau Magda.Inseamna ca sunteti bine si in pace,si ma bucur pentru asta.Dumnezeu sa ne miluiasca si sa ne mantuiasca!

11. pe 23 Jul 2009 la 3:15 pm # PAROHIA “SF.PROOROC ILIE TESVITEANUL”-GIRONA (CATALUNYA) » Blog Archive » Cuv. Seraphim Rose: “Cerule! Ce se intampla cu oamenii?…” – PUR SI SIMPLU ACTUAL! (I)
    
    

    [...] (sursa: Ne vorbeste Parintele Serafim (Rose). Extrase din scrierile sale) via Război întru cuvânt [...]

12. pe 08 Aug 2009 la 5:01 am # Război întru Cuvânt » SE POATE O DEFINITIE MAI… DESAVARSITA DECAT ACEASTA PENTRU CEEA CE NE ESTE DAT SA TRAIM ACUM?
    
    

    [...] “Cerule! Ce se intampla cu oamenii?…” – PUR SI SIMPLU ACTUAL!  [...]

13. pe 21 Aug 2009 la 11:54 am # Război întru Cuvânt » Sf. Ioan de Kronstadt despre rautatea celor care otravesc Biserica cu ponegriri si osandiri
    
    

    [...] “Cerule! Ce se intampla cu oamenii?…” – PUR SI SIMPLU ACTUAL!  [...]

14. pe 27 Aug 2009 la 4:59 pm # Război întru Cuvânt » Fericitul Filotheos Zervakos - DOUA MINUNI DOVEDITOARE CA NU MANTUIESTE CALENDARUL, CI POCAINTA
    
    

    [...] Cuv. Seraphim Rose: “Cerule! Ce se intampla cu oamenii?…” – PUR SI SIMPLU ACTUAL! (I)  [...]

15. pe 02 Sep 2009 la 1:19 am # Război întru Cuvânt » CUVIOSUL SERAFIM ROSE - “UN OM AL INIMII” - 27 ani de la plecarea sa in patria cereasca
    
    

    [...] Cuv. Seraphim Rose: “Cerule! Ce se intampla cu oamenii?…” – PUR SI SIMPLU ACTUAL! (I) [...]

16. pe 02 Sep 2009 la 7:39 pm # Război întru Cuvânt » FERICITUL SERAPHIM ROSE SI ORTODOXIA MILEI LUCRATOARE SI A DURERII INIMII
    
    

    [...] Cuv. Seraphim Rose: “Cerule! Ce se intampla cu oamenii?…” – PUR SI SIMPLU ACTUAL! (I) [...]

17. pe 03 Sep 2009 la 1:26 pm # Război întru Cuvânt » Sfaturi parintesti de folos exceptional si pentru noi de la Cuviosul Serafim de la Platina
    
    

    [...] Cuv. Seraphim Rose: “Cerule! Ce se intampla cu oamenii?…” – PUR SI SIMPLU ACTUAL! (I) [...]

18. pe 04 Sep 2009 la 10:56 am # Război întru Cuvânt » DESPRE “SECTARISMUL ORTODOX” SI INSELAREA “DREPTILOR” HIPERCRITICISTI. Pur si simplu actual (III)
    
    

    [...] Cuv. Seraphim Rose: “Cerule! Ce se intampla cu oamenii?…” – PUR SI SIMPLU ACTUAL! (I) [...]

19. pe 05 Sep 2009 la 8:59 pm # Război întru Cuvânt » CUVIOSUL SERAPHIM ROSE IN “JUNGLA ZELOTISMULUI”
    
    

    [...] Cuv. Seraphim Rose: “Cerule! Ce se intampla cu oamenii?…” – PUR SI SIMPLU ACTUAL! (I) [...]

20. pe 04 Feb 2010 la 3:10 pm # Război întru Cuvânt » “Asta face dihonia: se bate crestin cu crestin, ca dusmanii. Ne pierdem pe noi insine, singuri, n-avem nevoie de dusmani”
    
    

    [...] “Cerule! Ce se intampla cu oamenii?…” – PUR SI SIMPLU ACTUAL! [...]