In asemenea situatii si conjuncturi “incendiare” si serios vatamate de tulburare se pare ca pentru unii conteaza mai putin ca esti NEUTRU si ca vrei sa ramai IN ASCULTARE de POVETELE si INDEMNURILE SFINTILOR PARINTI, ci mai important ar fi (dupa parerea lor…) daca te-ai “alipi” de una din taberele “beligerante” si daca le-ai sustine…!

Sfintii Apostoli si Sfintii Parinti ne-au indemnat SA NU MAI JUDECAM LUMESTE si cu judecata si gandirea firii celei vechi, DIN MOMENTUL in care am spus ca vrem sa fim ai lui Hristos…!

Aprinderea sangelui, justificare meritelor proprii si a realizarilor obtinute si OSANDIREA INJOSITOARE a aproapelui, este specifica petrecerii oamenilor in lucrarile firii celei vechi, ne spune SF. Ignatie Briancianinov si este dovada clara ca cei care au astfel de patimi si slabiciuni “petrec” inca cu viata lor in EGIPTUL patimilor si in TARAMUL nestiintei si al mintii celei neluminate de Lumina Adevarului.

Or, macar una din patimile amintite mai sus le au cele doua tabere (si din pacate (pe toate) le am si eu, sarmanul…)

PARTINIREA vinovata, fie ea cat de mica ESTE URATA DE DOMNUL si socotita o URACIUNE inaintea ochilor Lui!

Daca alti frati forumisti vor sa faca forumurile siteurilor lor adevarate “locuri” virtuale PLINE DE NOROI, nu au decat sa le faca…dar este bine ca acest site sa ramana IUBITOR DE CURATIE si de DREPTATE in toate si fata de oricine, caci in viitor GREU SE VOR REABILITA CA SI IMAGINE siteurile care se “bombardeaza” reciproc si multi internauti vor incepe sa le ocoleasca…

NOI (fiecare crestin ortodox…) TREBUIE SA-L IUBIM PE DUMNEZEU mai mult decat pe oameni…ne-au spus APOSTOLII lui Hristos! Si pentru viitor asta ar trebui sa fie DEVIZA si DATORIA noastra a tuturor si anume SA NE LEPADAM DE NOI INSINE, de orgoliile noastre si de partinirile noastre, de “funurile” si “aerele” noastre de importanti si de “renumiti” si vestiti lideri de opinie si “formatori” de opinie, si SA-L IUBIM sincer si neprefacut si din toata inima pe Dumnezeu si NUMAI PE EL si evident TOT CE-I AL LUI curat si neintinat!

In Duminica Tuturor Sfintilor am participat la o liturghie oficiata de P.S. LUCIAN AL CARANSEBESULUI si am auzit un cuvant care mi-a ramas pentru toata viata intiparit in ceara inimii mele!

Spunea Episcopul “Sfintii pe care ii praznuim si-au CONSACRAT si inchinat si daruit viata lor…EXCLUSIV lui Dumnezeu…”. Acest cuvant “EXCLUSIV” parca a fost revelator pentru mine…!

De atunci ma gandesc mereu si mereu…”oare eu i-am inchinat si predat si consacrat viata mea EXCLUSIV lui Dumnezeu, Facatorului meu si Rascumparatorului meu sau nu???”

De atunci, de la acea predica atat de puternica am probleme de constiinta cand ma gandesc la profesia mea si la felul meu de a fi si a trai si vad si ma tulbur si ma INTRISTEZ si constat ca sunt DEPARTE de a putea spune ca i-am inchinat EXCLUSIV viata lui Hristos…, ci am atatea lucruri de pus in randuiala si atatea tainite ale inimii mele care nu sunt inca “excluiv” ale lui Hristos…

Cred ca si “ramanearea” de partea NEPARTINIRII si a DREPTATATII din partea fratilor administratori ai acestui site, inseamna (cel putin pentru mine…) O “INCERCARE” A LOR, de a-i inchina “EXCLUSIV” viata si activitatea lor si MISIUNEA lor, Celui care judeca gandurile inimilor oamenilor FARA PARTINIRE…!

Ramaneti scumpi frati administratori ai acestui site, asa cum ati fost la inceputul luptei voastre, DARUITI EXCLUSIV ADEVARULUI si avand mereu grija SA NU PIERDETI DRAGOSTEA DINTAI…dupa cum ne avertizeaza pe toti …Apocalipsa!

Domnul sa se indure de noi toti…!

Apostazia si diversele ei fete in interiorul ortodoxiei! Continuati sa spicuiti din invatatura Pr. Averchie din cartea pe care ati promovat-o la postul precedent. Este chiar mai “interesant” si in mod sigur mai stringent necesara dezbaterea variilor forme de apostazie mai ales cele insidioase, dacat de a da pronosticuri cat mai precise asupra datei si orei Parusiei.

Ce mai vreti sa va spunem? Nu vrem sa fim nici cu Roncea, nici cu Puric. Sa faca mai bine sa fie si unul si altul cu Hristos, mai intai - aici am impresia ca au mari probleme si unul si altul, in feluri diferite, si mi se pare ca la Judecata asta va conta. Daca voi aveti alta Evanghelie, voi stiti. N-aveti decat sa ne faceti caldicei sau cum vreti… Domnul e mai mare si a Lui e Judecata. Dar va spun parerea multor parinti duhovnicesti si multor frati care ne scriu: e dezgustatoare aceasta ridicare a poalelor in cap si spalare a rufelor in public, de aceea multi crestini cu scaun la cap vor sa stea departe si sa-si vada de adevaratele mize si razboaie. Daca doriti sa compromiteti toata lupta anti-cipuri si tot ce mai vine din partea parintelui Justin, atunci continuati asa, cu “dreptatea” asta, pana la capat, ca sa distrugeti, cu aceasta inconstienta, si ceea ce a mai ramas.

La un meci de fotbal inca nu ar fi ceva atat de urat, probabil din partea ambelor parti. Numai crestinesti si duhovnicesti nu sunt scandalurile astea astea, dar daca asa credeti voi ca urmati duhului Sfintilor inchisorilor si al parintelui Justin, cu durere va spunem iarasi: va inselati, fratilor. Tara arde (si chiar arde!), vin peste noi plagile Apocalipsei, razboiul bate la usa, vaccinurile ucigase isi pregatesc acele pentru decimarea noastra, lumea ramane pe drumuri si fara serviciu si va incepe, probabil, sa se moara de foame in scurt timp, ecumenismul avanseaza ultra-rapid cate Uniatie, iar noi de nimic din toate astea nu ne interesam, nimic nu e mai important decat ce a mai facut Puric sau ce a mai scris Roncea… Nu terminam cu prostiile astea nici pana va veni “potopul” peste noi… “Nebune, in noaptea aceasta voi cere de la tine…”

Gata, si asa am zis prea mult. Ultimul cuvant: Sa ne vedem si pe noi insine, nu numai pe altii, in cuvintele Proorocilor.

Astept asadar sa va tineti cu o mana de nas si sa coborati in mocirla rau mirositoare a acestei dispute blogaresti, iar cu cealalta mana sa tastati un punct de vedere referitor la “intalnirea” de la Aiud si la interpretarea acesteia de catre unii si altii …

Ortodoxia-i calea vieţii
Şi drumul către biruinţă
Şi viaţa veşnică adusă
Şi dată nouă prin credinţă.

E calea strâmtă şi cu chinuri
Cum Însuşi Dumnezeu ne-a spus
Adusă lumii spre viaţă
Prin Crucea Domnului Iisus.

Ortodoxia-i de la Tatăl,
Şi-i calea sfinţilor părinţi
Care-au parcurs-o cu iubire
Dar şi-n a crucii nevoinţi.

Ea-i calea răstignirii noastre
Şi-a lepădărilor de sine
E calea vieţii din lăuntru
Şi a trăirilor divine.

E calea inimii curate
Şi-a dragostei întru Iisus,
A adevărului cel sacru
Din Dumnezeu, din cer de sus.

Nu-i rodul minţilor trufaşe
Nici al gândirii omeneşti
Ci-i calea Crucii asumate
Şi-a dragostei dumnezeieşti.

Ea nu-i politică lumească
Nu-i nici doctrină nici plăcere
E calea suferinţei sfinte
Şi-a bucuriei-n înviere.

E calea unde doar iubirea
Prin jertfa crucii asumate,
De la altar, prin proţie,
Ne duce sigur la dreptate.

E calea unde Domnul vieţii
E viu, prezent şi prin potir,
Ne-ntoarce darul fecioriei
Spre-a umple candela cu mir.

E celea-n care voia noastră
În nevoinţă se preface
Şi-n care lupta e cu sine
Ca-ntru Hristos să aflăm pace.

Ortodoxia-i calea-n care
Mândria trebuie să piară
Căci ascultarea şi iubirea
De Domnul vieţii o omoară.

E calea-n care nimeni nu e
Nici împărat şi nici supus
Ci a iubirii între oameni
Şi-a unităţii în Iisus.

Ortodoxia nu-i metodă
Nu-i nici concept nici teorie
E viaţă sfântă viu trăită
În Dumnezeu şi-n veşnicie!

Ea-i calea dulce-a învierii
Ea-i garanţia biruinţei
În care însuşi Hristos Domnul
Ne dă puterile credinţei.

Ea-i calea cea adevărată
La care Domnul ne-a adus
Şi-n care adevărul vieţii
E Însuşi Dumnezeu Iisus!

Trăirea fapta şi purtarea ,
Vorbesc adânc , fără rostire
Conduc , decid , încurajează
Spre rău sau către mântuire .

O gafă mică poate duce ,
Pe foarte mulţi în rău , departe
Încurajând nelegiuiţii ,
Şi vânătorii de păcate .

Tăcerea poate fi pierzare ,
Când se asteaptă un răspuns ,
Şi-i aprobarea celor rele,
Prin cele care nu s-au spus .

Un gest necugetat aduce ,
O confirmare asteptată ,
De cei care pândesc greşeala ,
Şi şi-o doresc justificată .

În grutăţile vieţii ,
Pe care altora le-ai pus
Numai o clipă de odihnă ,
Va dovedi un sens opus .

Cu cât poziţia-i mai ‘naltă ,
Cu-atât răspunderea-i mai mare ,
Când una spui şi alta-i fapta ,
Pe care-o vede fiecare .

Agoniseala din putere
Şi viaţa-n lux peste măsură ,
Şi-n puf , când ţara poartă jugul ,
E-o vină care naşte ură .

Chiar dacă lumea nu rosteşte
Şi nu auzi vre-o osândire ,
Pentru greşeala săvârşită ,
Ea tot provoacă rătăcire .

Ea tot provoacă public răul ,
Că-i aşteptată ca răspuns ,
De cei ce-acoperă păcatul ,
Prin ce-ai făcut sau ce n-ai spus .

Nu e uşor să ieşi în public
Şi să nu fii precum un sfânt
În gest, în vorbă şi-n trăire ,
În port în hrană şi veşmânt .

Prin tot ce eşti şi faci în public ,
Eşti şi model eşti şi chemare
Eşti şi rostire ne rostită
Şi multora justificare .

Atât în stat cât şi-n credinţă
Cu cât eşti situat mai sus ,
Cu-atâta eşti mai responsabil
La judecata lui Iisus .

Sunt milioane ce aşteaptă ,
Ce vor prin tine să grşească ,
Să-ncalce legea şi cuvântul
Şi mai uşor să jefuiască .

Cu-atât mai greu răspuns l-aşteaptă
Pe cel ce-n mod voit de sus ,
Din interes strică ce-i bine ,
Şi ce-a zidit în noi Iisus .

Lovind în sufletele –n care ,
Iisus abia cu greu zideşte ,
-Prin libertate -n greul crucii ,
Tot ce credinţa defineşte .

Lovind în cei fără prihană ,
Care înghit pâinea durerii ,
Cu lacrimi , boli şi grele lipsuri ,
Şi-aduşi în pragul disperării .

O , vai ,..şi vai,…de-aceia care ,
Au înşelat pentru putere,
Şi nu le pasă de poporul ,
Şi adevărul care piere .

Şi vai de acei care în public ,
Slujesc păcatele pe faţă ,
Corupţia , dezmăţul , ura
Şi răutăţile din viaţă .

Că toţi dau răului putere
Prin tot ce au făcut şi-au spus ,
Şi-i folosit în făr ‘delege
Şi înpotriva lui Iisus .

De la familiia de-acasă ,
La presă şi guvern şi stat
Biserică , învăţământ , cultură
Vom da răspuns de ce-am lucrat .