SFANTUL PROROC ILIE SI SINGURA VADUVA – sensuri pentru noi

Şi le-a zis: Adevărat zic vouă că nici un prooroc nu este bine primit în patria sa.

Şi adevărat vă spun că multe văduve erau în zilele lui Ilie, în Israel, când s-a închis cerul trei ani şi şase luni, încât a fost foamete mare peste tot pământul.

Şi la nici una dintre ele n-a fost trimis Ilie, decât la Sarepta Sidonului, la o femeie văduvă (Luca 4, 24-26).

Mai grea decât suferinţa este neînţelegerea ei. Mai tragic decât chinul este suferirea lui fără nicio schimbare lăuntrică. Poate înţelegem mai bine dragostea sângerândă a Dumnezeului nostru pentru noi dacă vedem aceasta: deşi poporul Său, iubita Sa, Israel, trece prin foc şi sabie, cutremur şi potop, venirea altor neamuri asupra sa, ea tot nu înţelege, tot nu se întoarce, tot nu se vindecă de desfrânarea sa idolească.

„Multe văduve erau în zilele lui Ilie”, dar erau văduve doar cu numele. Statistic. Israel era orfan doar cu numele, doar în contabilităţile lor. Înlăuntrul său, era foarte bine, era foarte bogat şi foarte mândru de părinţii săi, cu care se îmbăţoşa.

Dumnezeu caută să îşi odihnească duhul său şi pe alesul său, dar nu găseşte, în poporul său, nici un petec de pământ primitor. Nici o văduvă înlăcrimată. Nici un orfan sărac. Toţi sunt “bine”. Toţi sunt aşezaţi, cuminţi, la casa lor. Şi, când vine nenorocirea, seceta, foametea, nimeni nu tresare, nimeni nu se trezeşte, nimeni nu crede.

Dar cine sunt văduva şi orfanul?