Despre oprirea participarii la distractii in ajunul zilelor de duminica si al sarbatorilor
Publicat pe 04 Jul 2009 | Categorii: "Concentrate" duhovnicesti, Sfantul Ioan Maximovici | Print
“Sfânta pravilă ne face cunoscut ca în ajunurile zilelor de sărbătoare creştinii să petreacă în rugăciune şi în cucernicie, pregătindu-se pentru a participa sau a asista la Sfânta Liturghie. Dacă toţi creştinii ortodocşi sunt chemaţi la aceasta, atunci cu atât mai mult cei ce iau parte nemijlocit la dumnezeiasca slujbă. Participarea lor la distracţii în ajunul sărbătorilor este un mare păcat. În legătură cu aceasta, cei care, în ajunul unei duminici sau al unei sărbători, au fost la un bal sau la alte distracţii de acest fel nu au voie, în următoarea zi, să cânte în cor, să ajute în biserică, să intre în altar sau să stea în strană”.
(Sf. Ioan Maximovici, Predici si indrumari duhovnicesti, Editura Sophia, Bucuresti, 2006).
Legaturi:
NOTA: Preluarea materialelor publicate de pe acest site se poate face fie fragmentar (partial) - cu trimitere pentru continuare la articolul integral de la sursa (vezi continuarea la Razboi intru Cuvant: Despre oprirea participarii la distractii in ajunul zilelor de duminica si al sarbatorilor), fie integral - dar numai cu acordul nostru explicit si cu mentionarea sursei. Va multumim pentru intelegere si onestitate.




AJUTOR PENTRU GEORGIANA. Cum ne rusineaza si ne mustra pacatele niste copii si tineri chinuiti, suferind de boli rare…
Cum sa ne ferim de exegetii improvizati ai profetiilor eshatologice? CUM TALCUIESC SFINTII PARINTI LEGATURA DINTRE LEPADARE SI ANTIHRIST





















“Participarea lor la distracţii în ajunul sărbătorilor este un mare păcat.” – stim, stiu…dar, cine are urechi de auzit?! Lumea iubeste ceea ce ii ofera lumea si, crede (atunci cand ‘crede’ intr-un anumit fel) – la randu-i – ca, este suficient fiindca se roaga mama, sora, bunica (habotnice, dealtfel…) in Duminici si sarbatori – destula si de-ajuns fiind rugaciunea lor care este pavaza pentru ei, in ciuda a tot si a toate!
Intre noi fie vorba, ma rog la Dumnezeu apropos de fotbal sa nu castige a-i nostri pentru simplu motiv al nebuniei de dupa…petarde, muzica, halimai pana dimineata! In preajma sarbatorilor mari, iarasi ma rog…sa nu mai urle muzica, sa nu se mai joace in strada…chiar daca acel(a) este ‘praznuit(a)’ prin simpla purtare a unui nume mare de sfant(a)! Ma doare ca, nu se realizeaza importanta sarbatorii religioase, respectul cuvenit sfantului(sfintei) care, nu trebuie ‘sarbatorita’ in strada, paganeste…ci, in liniste, cu bucurie duhovniceasca! Nu stiu cata vina au cei care fac acest lucru, chiar daca bunul-simt ar trebui sa le dea de gandit, dar…parintii, nasii (de botez, cununie) SIGUR AU! Si-mi rasuna in urechi avertismentul: ‘voi cere sangele lor din mainile voastre’ ingrozindu-ma pentru o asa responsabilitate!
Crestinatatea trebuie revigorata! Starea de paganism interior este impachetat cu folie subtire de ‘crestinism’ pentru a tine ‘la cald’ confortul; relaxarea este totala fata de morala (crestina); trebuie sa (se) simta iar a fi sarea pamantului…Ioan Ianolide in ‘Detinutul Profet’ spune ca, “Imparatia lui Dumnezeu se zideste concomitent in inimi, in lume si in ceruri” – deci pornind de la propria persoana influentand lumea desavarsindu-se in ceruri; epoca de aur a crestinismului a apus pentru ca, “Biserica epocii de aur a crestinismului e Biserica de pana la Sf.Constantin cel Mare, caracteristica ei fiind martiriul. Crestinii de atunci aveau credinta arzatoare si intransigenta, fiindu-le imposibil sa slujeasca la doi stapani” -acum…nu ne ameninta – inca – nimeni capul de pe umeri dar sufletul este bagat deja in intuneric fiindca tendinta ‘fireasca’ de a sluji la doi stapani este o realitate; ea exista si fara amenintarea directa chiar daca consecintele imediate nu se vad acum…dar sufletul le simte/consimte, cedeaza…in cele din urma cu mult inainte de a ne fi amenintat capul in a fi dat jos, pe butuc!
“Crestinii au pierdut cu timpul viziunea Imparatiei lui Dumnezeu si au parasit istoria, refugiindu-se in eshatologie, ori au parasit materia, refugiindu-se in spiritual, fapt care e un fenomen eronat si nociv. Falsul crestinism se dovedeste a fi un dusman tot atat de nefast ca si anticrestinismul, caci acesta dintai loveste frontal, pe cand acela sufoca ipocrit crestinatatea”.
[...] Despre oprirea participarii la distractii in ajunul zilelor de duminica si al sarbatorilor [...]