Război întru Cuvânt

• Cuviosul Paisie Aghioritul despre sensul cel mai adanc al vietii:

“Cât de mult ajută pocăinţa ca să facă să dispară răul! Să citiţi toate Cărţile Macabeilor. Sunt foarte pu­ternice. Ce poruncă dăduse împăratul! Ca elefanţii să calce pe israeliti. S-au dus ceilalţi, au pregătit ceremo­nia, au adăpat 500 de elefanţi cu vin tare şi tămâie ca sâ-i întărâte şi aşteptau pe împărat să vină ca să înceapă spectacolul. Dar împăratul uitase porunca ce o dăduse. Se duce îngrijitorul de elefanţi să înştiinţeze pe împărat, pentru că acela încă nu apăruse. “Impă­rate”, îi spune, “te aşteptăm. Toate sunt gata, elefanţii, iudeii şi cei chemaţi aşteaptă”. “Cine v-a spus să faceţi un astfel de lucru?”, le spune. Strigăte, ameninţări… Şi aceasta nu s-a făcut o dată, ci de trei ori^[13]. Oare a fost un lucru mic ca împăratul să uite porunca ce-o dăduse el însuşi? Şi nu numai aceasta, ci în cele din urmă şi-a schimbat toată purtarea sa faţă de iudei. Toată cheia aici este: să se pocăiască lumea”. Continuare »

10 Comentarii »

Organele de presa ale Administratiei Patriarhale au facut public bilantul intalnirii ecumeniste de la Lyon: „Chemaţi la o singură nădejde în Hristos“ – A XIII-a Adunare a Conferinţei Bisericilor Europene (Lyon, Franţa, 15-21 iulie 2009). Redam, cu sublinierile noastre pe punctele care ni s-au parut mai semnificative, textul comunicatului de pe Basilica, urmand sa il analizam pe scurt, apoi, in a doua jumatate a postarii:

„Chemaţi la o singură nădejde în Hristos” – A XIII-a Adunare a Conferinţei Bisericilor Europene (Lyon, Franţa, 15-21 iulie 2009) Continuare »

21 Comentarii »

•  Pr. Gheorghe Calciu:

“- Daca l-ati intalni pe Patriarhul Romaniei, Teoctist, ce i-ati spune? Continuare »

2 Comentarii »

UPDATE: 

• Ce mâncăm în post?
  
• Despre post si mancare – Sfantul Serafim de Sarov

Transcriere preluata de la sora noastra, Iuliana (Koinonia):

“După cum ştim, există post trupesc şi există post duhovnicesc. Postul trupesc este atunci când pântecele se înfrânează de la mâncare şi băutură. Postul duhovnicesc este atunci când sufletul se abţine de la gânduri, fapte şi cuvinte rele.

Postitor adevărat este cel care se reţine de la desfrânare, preadesfrânare şi de la orice necuraţie. Continuare »

21 Comentarii »

 „Cum a ajuns cea mai minunată făptură din pricina mândriei! A căzut din ceata înge­rească cea mai de sus şi a devenit diavol, plin de ură şi răutate. Din înger luminos a devenit diavol întu­necat”. (Cuv. Paisie)

6. Luptător împotriva diavolilor şi izgonitor al lor

Apariţiile şi atacurile diavolului, precum şi su­părările pricinuite de el constituie un capitol separat în viaţa Stareţului. Părintele Atanasie Seliris a spus odată unui cunos­cut de al său: „Vino să cunoşti un călugăr (Părintele Paisie) care se luptă cu diavolii în prima linie.” Un student a spus Stareţului că un oarecare profesor de Teologie susţine că nu există diavol. Auzind aceasta a zâmbit şi a spus: „Ce spune acela? Aici diavolul în fiecare noapte ne prezintă filme.” Şi într-adevăr pentru el diavolul era o realitate palpabilă. Il vedea foarte des.

Cei pătimaşi şi slabi se luptă cu patimile lor, iar cei puternici cu diavolul însuşi. Stareţul, ca un puter­nic ce era, se lupta singur cu diavolul şi îl biruia. In aceste „încăierări” se ducea o adevărată luptă corp la corp. Diavolul fugea biruit şi-l lăsa cu părul răvăşit şi cu rasa mototolită. Fireşte nu-l biruia cu puterea sa trupească. Continuare »

14 Comentarii »

“Sfintii Apostoli, si toti Sfintii, doreau norodului mantuirea, si petrecand in mijlocul oamenilor, inflacarat se rugau pentru ei. Duhul Sfant dadea lor putere a iubi norodul; si noi, de nu ne vom iubi fratele, nu vom putea avea pacea… Domnului i-a fost jale de cei ce rataceau, si a trimis pe Fiul Sau cel Unul-nascut ca sa-i mantuiasca. Si Duhul Sfant invata aceeasi jale pentru cei ce ratacesc, care merg la iad. Dara cine nu a dobandit Duhul Sfant, acela nu voieste a se ruga pentru vrajmasi”.

Organizarea vietii monastice dupa principiul persoanei

“Daca citesti cuvantul dupa insemnari mai inainte redactate, el inceteaza de a fi viu. Asa ca, daca eu va vorbesc fara insemnari, rabdati-mi neajunsurile, caci inaintea mea sant doua teme cat se poate de grele si foarte importante pentru intreaga viata a fratiei noastre. Nu arareori, si inainte, si acum, mi se sugereaza de catre frati si surori neajunsurile organizarii noastre. Si as vrea sa explic una din problemele cele mai importante: anume, ca la temeiul oricarei organizatii se afla o anumita idee. Mie insumi mi s-a dat sa traiesc la Athos si sa pazesc o disciplina randuita de veacuri. Si trebuie sa spun ca eu cu adanca cucernicie ma raportez la traditiile Sfantului Munte. Insa daca traditia Sfantului Munte este importanta, se poate zice ca legea lui Moisi a avut totusi o mai mare insemnatate decat disciplina vietii monastice, chiar si la Athos. Cu toate acestea, despre legea lui Moisi, Sfantul Apostol Pavel spune ca nici o lege nu duce la desavarsire. Legea, tipicele, pravila, pot ajuta la inceput, dar mai tarziu ele opresc inaintarea. Toata legea are un sfarsit. Insa sarcina ce se afla inaintea omului, chipului lui Dumnezeu, depaseste orice marginire. Continuare »

6 Comentarii »

“Dumnezeu caută la lucrarea tainică a inimii; la lucrarea cea dinlăuntru, nu la cea dinafară. Când se exagerează cu lucrarea de dinafară, cum se întâmplă acum, e semn că s-a părăsit lucrarea lăuntrică“.

Această scrisoare face parte din minunata corespondenţă trimisă de un Staret rus contemporan mai putin cunoscut, Părintele Selafiil din Tomsk, Siberia - ucenicul Sfântului Arhiepiscop Luca al Crimeii - (a nu se confunda cu Batranul Selafiil de la Noul Neamt, duhovnicul parintelui Savatie Bastovoi) către un tânăr român, pe care l-a călăuzit prin scrisorile, prin dragostea şi rugăciunile sale până la trecerea sa către Domnul în ianuarie 2007, la vârsta de 97 de ani. Lucrul minunat este acela că tânărul, deşi nu a vizitat niciodată Rusia, a primit de la Dumnezeu darul de a cunoaşte şi a fi călăuzit, de către unul dintre marii părinţi duhovniceşti ai zilelor noastre. (“Presa Ortodoxa”, nr. 6/2009, text revizuit prin consultare cu destinatarul scrisorii) Continuare »

22 Comentarii »

“… Spunea ca rugaciunea n-are pret de nu porneste dintr-o inima curata, de nu se insoteste, asadar, de pazirea tuturor poruncilor, nu dupa litera, ci dupa Duh. Ca Sfantul Isaac Sirul, vedea in porunci unelte date de Dumnezeu omului ca sa se schimbe si sa se faca om nou in Hristos. Si-adesea amintea de cuvantul ce spune: ‘Toate acestea vi s-au dat ca voi sa va schimbati’.”

ASPECTE DIN VIATA LUMINOASA A UNUI “STARET AL VREMURILOR NOASTRE”, DARUIT CU HARISMA TAMADUIRII BOLILOR PSIHICE:

Fiul lui Gheorghe Sevici si al Mariei Struve Chiril – viitorul staret Serghie – , s-a nascut la 3 august 1903 (21 iulie, dupa calendarul nou), la Haga (Olanda), unde parintii sai erau in vizita la bunicul sau dinspre mama, Chiril, care era ambasador al Rusiei in Tarile de Jos. A fost adus in Rusia pe cand avea trei saptamani. (intreaga biografie aici)

(…)

Ducand tot mai mult o viata de rugaciune si cautand sa implineasca invataturile Parintilor din care se hranea zilnic, Chiril s-a simtit atras de viata monahala. Ratiuni familiale insa l-au impiedicat sa intre indata in monahism; trebuia sa contribuie la intretinerea parintilor, a surorii, nepotului si a doua slujnice in varsta. Ducea totusi pe cat ii statea in putinta o viata de monah ”in lume”. In 1938, i-a marturisit Staretului Siluan dorinta sa de a deveni monah. Acesta i-a dat binecuvantarea sa intr-o scrisoare (1), in incheierea careia ii dadea un sfat care s-a dovedit profetic: ‘‘Du-te si spune oamenilor cat se poate de des: Pocaiti-va!’‘ Cand Chiril s-a hotarat sa se retraga in Muntele Athos, a izbucnit razboiul. Continuare »

9 Comentarii »

• Nu-i om care să se simtă în largul său pe acest pământ. Asta ne e crucea.
• Nu crede că eşti rob pe viaţă păcatului. Nădăjduieşte cu tărie în mila lui Dumnezeu. Că la El e multă milă şi iertare. De-I cerem, pe dată ne iartă şi ne izbăveşte.
• Să nu deznădăjduieşti nicicând pentru greşelile din zilele trecute. Ia-ţi viaţa în orice zi de la început. Şi socoteşte ziua de azi ca pe cea din urmă. Altminteri, după cuvântul părintesc, e timp pierdut.

***

• Mai de folos îi este omului să aibă voinţa slabă, decât una tare. Ca să-şi vadă neputinţa şi slăbănogeala. Altminteri, se trufeşte cu puterea sa şi, plin de sine, se leapădă de Dumnezeu.
• Marea iscusinţă a vieţii duhovniceşti e să lucreze omul cu puterea lui Dumnezeu, nu cu puterile sale. Marea înţelepciune este să-L ai pe Domnul sălăşluit în tine. Continuare »

12 Comentarii »

- 51 de ani de la plecarea la cer a unuia dintre cei mai mari sfinti romani ai inchisorilor comuniste, de la care am avea enorm de invatat, daca am dori sa-l cinstim sincer si ne-ideologic, cautand a-l urma in Duh si-n Adevar -

“Cand izbucneau anumite conflicte intre noi, el se ruga. Si rugaciunea lui era lucratoare. Ne era rusine, pentru ca el se ruga si noi stiam asta. Atunci nu se ruga cu voce tare, dar fata lui era complet transformata. Noi intelegeam ca se roaga pentru noi si ne opream din cearta. Era intr-o stare fizica atat de proasta pentru ca fusese torturat in Pitesti vreme de trei ani. L-au batut peste piept, peste spate pana i-au distrus plamanii. Dar el se ruga toata ziua. El niciodata nu a spus ceva rau impotriva celor care l-au torturat, ci ne vorbea despre Iisus Hristos” (pr. Gh. Calciu). Continuare »

20 Comentarii »