Război întru Cuvânt

Va recomandam si:

SMERITĂ ÎNCHINARE SFÂNTULUI MARCU AL EFESULUI, MARELUI APĂRĂTOR AL ORTODOXIEI (POMENIT PE 19 IANUARIE) LA ÎMPLINIREA A 565 DE ANI DE LA STRĂMUTAREA SA LA CEREŞTILE LOCAŞURI (23 IUNIE 1444 – 23 IUNIE 2009) ŞI A 570 DE ANI DE LA FALSUL SINOD UNIONIST DE LA FERRARA-FLORENŢA (1439-2009):

Sfântul Marcu Evghenicul – un model pentru Dialogul Teologic contemporan cu Occidentul[1]

Comunicare susţinută de teologul Nikolaos Vasileiadis în cadrul Congresului Ştiinţific Inter-Ortodox organizat de Catedra de Teologie Pastorală şi Socială a Facultăţii de Teologie din cadrul Universităţii Aristotelice din Tesalonic şi de Societatea de Studii Ortodoxe (Tesalonic, 20-24 septembrie 2004) cu tema: „ECUMENISM – naştere, aşteptări, dezminţiri” Continuare »

9 Comentarii »

Parintele Rafail Noica despre Filioque si Biserica

“(…) Aş zice în primul rând că trebuie să gândim personal, şi nu obiectiv... Ca să răspund celui care a trecut prin yoga, prin “Biserica” Unită şi, revenind, cum a zis frumos, “acasă”, la Ortodoxie. Cuvântul ăsta l-am auzit de la atâţia apuseni (…) – vedeţi şi în viaţa Sfântului Seraphim Rose - atâţia, venind la Ortodoxie, au simţit că au revenit acasă. Pentru mine, care am trecut prin protestantism, era oarecum firesc, că doar mă născusem în Ortodoxie, eram botezat ortodox. Dar aceştia, care de o mie de ani nu cunoscuseră Ortodoxia, cum de au revenit acasă? Asta nu făcea decât să mă întărească în ceea ce trăisem eu revenind la Ortodoxie: Ortodoxia nu este o altă Biserică sau una mai desăvărşită… sau cea mai desăvârşită; este firea omului! Adevărat înţeleasă, Ortodoxia este revenirea acasă.

(…) Tainele – ne zic Sfinţii Părinţi – sunt numai în Biserică. Şi aş vrea să se înţeleagă lucrul ăsta mai deplin. Când văd în tot felul de contexte secvenţa [sintagma] asta: „Biserică creştin-ortodoxă“ este, nu ştiu cum să zic, triplu pleonasm sau dublu pleonasm. Adică cele trei sunt sinonime: dacă e Biserică, nu poate fi decât creştină; dacă e creştinism, numai ortodox. Tot restul este o deformare.

Continuare »

30 Comentarii »

“La întrebarile noastre, Matilda (Cocuta) Mircea îsi încheie amintirile spunându-ne: În vara anului când a murit, l-am visat pe Parintele Constantin Sârbu în curtea bisericii unde totul era uscat: pomii, florile, iarba.

Când i-am povestit mi-a zis:

- Când voi pleca eu.

- Dar unde te duci?

- Vreau sa ma duc în strainatate (nu voia sa spuna ca va muri).

- Dar ce sa cauti acolo, Parinte?

- Asa o sa va uscati si voi cum e padurea asta uscata. Aveti grija ca vor veni timpuri grele. La urma de tot n-or sa mai fie preoti, usile încuiate, au sa plânga lacatele la usi, ca nu va mai fi cine sa faca slujba. Sa va duceti dupa un preot cu un picior incaltat si unul descaltat. Cât îi aveti acum, cercetati-i si împartasiti-va. Atunci se va închide cerul si nu veti mai avea de unde lua credinta. Aceea pe care o aveti, aceea sa o pastrati. Continuare »

22 Comentarii »

“Am constatat că avem nevoie mai mult ca oricând de smerenie ca să rezistăm în acest război. De aceea îndemn să mergem cu multă smerenie pe acest drum, cu multă dragoste, nu cu îngâmfare că, vai câte semnături am strâns noi, câtă misiune am făcut eu, pentru că acolo unde este îngâmfare, acolo este şi părăsirea lui Dumnezeu“.

– Părinte, v-aş ruga să daţi un sfat tuturor celor care au suferit fel şi fel de piedici dinafară sau dinlăuntru în această luptă acerbă împotriva însemnării electronice şi puterile lor sufleteşti au început să slăbească, nesimţind ajutor sau întărire duhovnicească de nicăieri.

- Dragii mei, să nu ne mire asprimea sau amărăciunea acestei lupte în care ne-am angajat, pentru că aceasta este soarta creştinismului – jertfa; chiar de la începuturile sale creştinismul se găsea în acelaşi stadiu, cam cum ne găsim noi la ora aceasta. Continuare »

10 Comentarii »

“Din momentul în care l-am cunoscut pe Jimboiu, n-am mai citit Vieţile Sfinţilor ca pe o lectură oarecare. Cunoscându-l pe el orice îndoială, orice suspiciune că au existat şi mai există sfinţi pe pământ a fost spulberată pentru totdeauna din sufletul meu”.

“…Nu-mi mai puteam petrece restul vieţii benchetuind sau lenevind, când ştiam că acest tânăr cu suflet de crin şi alţii ca el, au murit pentru Hristos în catacombele temniţei”.

Ucenicii lui Valeriu

(capitol din cartea: “Sfantul inchisorilor. Marturii despre Valeriu Gafencu, adunate si adnotate de monahul Moise“, Editura Reintregirea, Alba Iulia, 2007).

La Târgu-Ocna, Valeriu a polarizat şi a orientat duhovniceşte mulţi deţinuţi. Dintre cei pe care i-am putea evoca în sensul acesta, ne oprim la două suflete de o mare puritate: Gheorghe Niţescu si Gheorghe Jimboiu. Aceştia se numără printre figurile deosebite ale temniţelor, care ar merita un loc in în calendar. Continuare »

24 Comentarii »

Tristetile unui detinut

Deţinutul simte că într-un viitor previzibil puterea comunistă va fi anihilată. Şi totuşi el e trist şi îngrijorat. Trist este pentru că vede că aceia care au avut puterea comunizării ţării se profilează ca stăpâni şi ai lumii ce va veni.

Este îngrijorat pentru că înţelege că se deschid perspectivele unei tiranii mondiale fără oponenţi şi fără precedent. Viţelul de aur, zeul străvechi se arată azi ca o uzină atotputernică în spiritul omenirii. Lumea se închină maşinii. Continuare »

34 Comentarii »

Comunicare susţinută de Dimitrios Tselenghidis, profesor la Faculatea de Teologie din cadrul Universităţii Aristotelice din Tesalonic în cadrul Conferinţei organizate de Catedra de Dogmatică a Facultăţii de Teologie din cadrul Universităţii Aristotelice din Tesalonic cu tema
„DIALOGUL ORTODOX DINTRE ORTODOCŞI ŞI ROMANO-CATOLICI” Continuare »

13 Comentarii »

“Vrăjmaşul nostru, satana, este numit în rugaciunea domnească „cel viclean” pentru a-l arata ca este mai periculos decât cel rău. Vicleanul insala; a început cu strămoaşa Eva, continuă până astăzi si aşa va face totdeauna, căci chiar Mântuitorul a dat marturie despre el că „de la început, a fost ucigător de oameni şi nu a stat întru adevăr, pentru că nu este adevar  întru el. Când grăieşte minciuna, grăieşte dintru ale sale, căci este mincinos şi tatăl minciunii” (Ioan 8,44).

Inşelătoria cere dibăcie, iar dibăcia cere si ea inteligenţă şi exerciţiu. Fiind înger, vrăjmaşul este prin fire mai inteligent decât noi, iar, ca unul care nu uită nimic, experienţa şi-a îmbogăţit-o pe parcursul atâtor mii de ani de ispitire a oamenilor la un nivel care îl face cu adevărat un duşman redutabil. Făra ajutorul lui Dumnezeu, oamenii cei mai tari în vointa şi isteţime ar fi o jucărie în mâna satanei. Continuare »

22 Comentarii »

“Acum simti invidia si ura fata de aproapele, ti-ai vazut inima ca un abces. Cum sa o vindeci? Sa nu ne straduim sa o vindecam doar pe deasupra, caci deasupra rana se va inchide, iar puroiul va ramane inauntru si poate sa infecteze sangele. Continuare »

3 Comentarii »

Ortodoxia nu este nici o religie între alte religii, nici o confesiune între alte confesiuni. Ortodoxia este pur şi simplu BISERICA; unica Biserică despre care a vorbit Dumnezeul-Om Hristos – Întemeietorul şi Capul ei, şi despre care ne-a asigurat că nici “porţile iadului (adică “gurile ereticilor”) nu o vor birui” (Matei 16:18).

S-a afirmat că Ortodoxia este în esenţa ei martirică şi aceasta pe mai multe temeiuri. Întâi, pentru că ea – Ortodoxia, Biserica – a fost întemeiată pe jertfa martirică supremă a Dumnezeu-Omului Hristos pe Crucea de pe Înfricoşătoarea Golgotă. Apoi, pentru că ea - Ortodoxia, Biserica – oferă mărturie (μαρτυρια) lumii, dominate de cel viclean, despre Adevărul cel veşnic şi iubitor, pecetluind această bună, frumoasă şi mântuitoare mărturie “cu sângiuirile Mucenicilor celor din toată lumea ca şi cu o porfiră şi vison...”

Că Ortodoxia nu dă roade decât pe cruce şi că nu este confortabilă decât acolo unde este falsificată o mărturisesc toţi sfinţii împreună şi fiecare osebit prin vieţile, pătimirile, mărturisirile, învăţăturile şi chipul jertfelnic al naşterii lor în ceruri prin care au pecetluit viaţa lor în Domnul cel Răstignit şi Înviat. Ei sunt “roada Duhului”, “casnici lui Dumnezeu”, Dascăli pentru tot sufletul iubitor de ucenicie şi învăţătură la picioarele Adevărului, rugători pentru tot sufletul cel necăjit şi întristat, dar mai ales modele vrednice de urmat. Continuare »

5 Comentarii »