Comments on: Preot Sever Negrescu: ORI DE CATE ORI NE INCEARCA MINCIUNA

By: Război întru Cuvânt » Sf. Ioan de Kronstadt despre rautatea celor care otravesc Biserica cu ponegriri si osandiri

Fri, 21 Aug 2009 09:06:50 +0000

[...] Preot Sever Negrescu: ORI DE CATE ORI NE INCEARCA MINCIUNA [...]

By: mimi

mimi — Tue, 11 Aug 2009 08:02:09 +0000

Doamne-ajuta! …da, domnu` Marcu ; cu adevarat cuvintele parintelui Sever Negrescu ne merg drept in suflet . Textul de fata e doar o mica particica din scrierile autorul . Ne bucuram nespus ca-l avem ca parinte in comuna Eselnita .

By: Marilena

Marilena — Fri, 26 Jun 2009 09:17:47 +0000

Multumesc, am vrut sa ma asigur ca nu va apartine cumva blogul. Am vazut ca in partea dreapta a blogului a preluat si unele rubrici de pe site-ul dvs (cred ca “Links”). In fine, nu e mare lucru. Ma iertati!

By: Clement

Clement — Wed, 24 Jun 2009 22:08:50 +0000

Daca acesti lupi s-ar sfasia intre ei in lupte nepercepute de catre credinciosii fara sutana, ar fi mai putin dramatic. Cu adevarat grav este faptul ca toata vrajba dintre acestia raneste sufletul celor ce-si pun nadejdea in Biserica. Oameni fara Dumnezeu negustoresc, poarta intrigi pe la toate” scaunele” ce le pot da privilegii nemeritate, uita de buna cuviinta ce trebuie sa-i caracterizeze in toate imprejurarile, slujesc necuratului cu crucea de gat.
Nici un slujitor al Domnului Iisus Hristos nu poate sa minta, sa-si tradeze aproapele, sa se preocupe de propriu-i confort ignorand nevoile semenilor, sa profite de buna credinta a celor ce au incredere in ei pentru a-i denigra. Daca totusi au acest comportament, atunci inseamna ca-s vanduti potrivnicului.
Sa nu ne amagim imaginandu-ne ca in alte vremuri lucrurile au stat altfel la nivel ecleziastic.
Voi cita ceea ce Sfantul Parinte Grigorie din Nazias spunea referindu-se la moralitatea inaltilor iererhi: “Ca sa spun adevarul, inclin sa ma feresc de orice adunare a Episcopilor, pentru ca pana acum, nu am vazut niciodata un Sinod care sa se sfarseasca cu bine, sau care sa alunge relele in loc sa le creasca….de aceea eu m-am retras si mi-am gasit linistea in singuratate”
A fi cu aderat crestin nu a fost niciodata simplu si sacrificiile celor ce vor sa ramana in Adevar sunt atemporale, asta nu inseamana insa ca putem privi linistiti si resemnati intunecimea ce se aseaza in Bisericile noastre in care ar trebui sa straluceasca doar lumina Sfintei Treimi.
Nu ne ramane decat sa ne rugam si sa marturisim Adevarul, urmand Calea pentru a dobandi Viata.

By: admin

admin — Wed, 24 Jun 2009 21:38:06 +0000

Nu ne apartine (ne prea ajunge unul singur!) si nici nu-l cunoastem pe autor (foarte multi iau de la noi), dar cautand acum in pagina respectiva am vazut ca are si numele si adresa de e-mail publicata acolo, asa ca nadajduim sa rezolvati scriindu-i:

http://www.blogger.com/profile/07372707394259419658

By: Marilena

Marilena — Wed, 24 Jun 2009 20:44:20 +0000

http://cartiortodoxe.blogspot.com

Acest blog va apartine cumva? Mi se pare ca a “imprumutat” unele lucruri de pe aici, de exemplu la blogroll…
Daca va apartine blogul, imi cer iertare de pe acum. Regret numai ca are un nume care se cam loveste de al blogului meu…
In fine, nefiind legat de articol, va rog sa ma scuzati ca am postat comentariul aici.

By: Marcu

Marcu — Wed, 24 Jun 2009 16:31:36 +0000

Ce apa limpede de izvor (izvor al Adevarului) in cuvintele acestea! Mi-au mers la suflet, dar intr-un fel trist aceste randuri. Foarte inspirat acest parinte, de care nu am mai auzit, punand degetul pe niste probleme ale ortodocsilor si ale bisericii despre care nu se prea vorbeste, care nu se recunosc si care risca sa ne omoare de vii: RAUTATEA, MINCIUNA, BANUIALA, INTRIGA, TURNATORIA, OSANDIREA. Si astea pleaca de la nivelurile cele mai de sus, “de la vladica”, acolo unde nici nu mai stii unde se termina biserica si unde incepe politica de culise, unde se pun la cale manevrele murdare despre care nici ca ti-ai imagina ca pot sa aiba loc in casa Domnului si ajunge pana la nivelurile cele mai de jos, “la opinca”.

Cei care sunt mai inauntrul problemelor bisericesti simt de ceva vreme un aer si mai incarcat decat inainte (ca oricum astea existau de mult), dar acum e si mai imbacsit, mai irespirabil. Ce se intampla la nivel de patriarhie sau de episcopii (unele) deja este tot mai mult de domeniul lui Kafka… Si Stalin, Lenin sau Hitler cred ca ar fi fost invidios pe unii clerici de rang inalt de acum. Se intampla lucruri incredibile, s-a instalat teroarea si nimeni nu mai indrazneste sa vorbeasca. Ne lasam stapaniti prin frica, desi ne doare uneori pana ne vine sa urlam la cer!!
Tacem pentru ca nu suntem uniti ca sa luptam impreuna, ca sa nu fim singuri si ca sa stim ca la greu vom fi aparati. Tacem pentrru ca nu avem destula credinta ca Dumnezeu este cu noi, daca marturisim Adevarul. Tacem si nu suntem uniti pentru ca nu avem incredere unii in altii, pentru ca, exact ca in comunism, s-a instalat teroarea suspiciunii fata de aproapele tau, pentru ca nu mai stii cine este cu adevarat cu tine si cine nu.

Se pare ca retraim ceea ce s-a trait in vremea comunismului, aproape identic. Avea dreptate batranul Proclu cand spunea, cu un aer profetic, ceva de genul: “Comunismul este in biserica”. Si acum eu zic ca a intrat cu tot cu instrumentele lui de baza: securisti-arhierei si preoti, turnatori-preoti si calugari, securisti si turnatori-ziaristi/lideri de opinie (si cand zic turnatori nu zic ca sunt neaparat recrutati de cineva, dar se comporta ca atare si fac jocul dusmanilor ortodoxiei), infilitrati nu numai in cercurile oficiale, ci si printre cei care fac ‘rezistenta’, de exemplu parazitandu-i pe marii duhovnici, creand tot felul de intrigi, provocari, diversiuni, mizerii, scandaluri. Nu poti explica altfel cum oameni care se pretind evlaviosi si ascultatori de un mare Avva se pot preta la cele mai abjecte acte de turnatorie si de denigrare ale altor luptatori din aceeasi ‘oaste’.

Pe buna dreptate Steinhardt vedea acest gen de pacate ca fiind cele mai odioase si le identifica cu pacatele impotriva Duhului Sfant, prin care se batjocoreste “fata”/Persoana/sufletul aproapelui. Ce s-a ales din neamul asta: chiar ca am ajuns pui de naparca si noi, cum citeam ca a zis parintele Noica! Nu stiu ce sa mai spun… avem nevoie de multa, multa, multa mila a lui Dumnezeu.