Judecata lui Dumnezeu este personala si nu putem sa spunem nimic despre altcineva in legatura cu mantuirea lui, in cazurile despre care spuneti, decat daca ni s-a descoperit in chip suprafiresc de catre Dumnezeu. Dar stim ce putem face pentru cei raposati, intr-adevar. Noi trebuie sa avem nadejde si sa facem tot ce tine de noi, dar nu putem obtine vreo garantie automata.

Da, asa este, aveti dreptate, parintele Rafail are o subtilitate care nu poate fi dusa de oamenii obisnuiti de care spuneti. Pentru ei poate e bine sa ramana cele din titlu si cele scrise cu rosu in text. Dar si, cu toate acestea, sa nu uite sa iubeasca si sa doreasca mantuirea si celor aflati in ratacire.

@ Mariana:

Parintele Rafail cu certitudine nu citeste pe siteul nostru in pustia in care vietuieste. Va dati seama ca si parintele stie prea bine cele pe care le-ati spus si ca s-a exprimat la figurat. Din context se subinteleg ghilimelele pentru “a nu putea”. Nu e vorba ca Dumnezeu “nu poate”, ci ca nu ne sileste, ca Isi ingradeste puterea pentru a ne respecta libertatea. Inca o data, sa incercam sa ne ridicam de la litera la Duh. Cititi Evangheliile si vedeti cat de “obscur” si de eliptic, ba chiar cat de “scandalos” vorbea Mantuitorul! Cititi-l si pe parintele Nicolae Steinhardt si intelegeti de ce pretuia el atat de mult vorba lui Thomas Morus: “Trag nadejde ca nu sunt usor de inteles” Pentru ca cele ale Duhului, adica Tainele nu se pot exprima decat in limbaj de taina.

De altminteri, nu altceva ne invata si Sfantul Apostol Pavel, cand arata ca fiecare va fi judecat dupa legea pe care a avut-o, subliniind ca de multe ori paganii, avand doar legea constiintei, se arata mult mai credinciosi decat evreii de atunci (si decat unii dintre crestinii de azi, se poate adauga. Dintre care cei dinati suntem noi, cei care scriem). La fel, parca Avva Dorotei arata printr-un exemplu cu doua fete prostituate cat de diferit sau chiar opus poate sa judece Dumnezeu doua suflete care, la prima vedere, par a avea aceleasi pacate de moarte.