Război întru Cuvânt

Să ne pregătim pentru cealaltă viaţă

- Părinte, un tânăr a dispărut după ce a lăsat scris părinţilor lui că se va sinucide deoarece nu este frumos şi că ei sunt vinovaţi pentru aceasta.

- Oamenii n-au înţeles sensul cel mai adânc al vieţii. Nu cred în cealaltă viaţă. Tot chinul de aici por­neşte. “Sunt nedreptăţit”, îţi spune, “ceilalţi se bucură, eu nu mă bucur”. Nu sunt mulţumiţi cu ceea ce au, intră şi egoismul şi se chinuiesc. Dumnezeu iubeşte întreaga lume. Fiecăruia i-a dat ceea ce îi este de folos, fie înfăţişarea exterioară, fie agerimea, fie frumuseţea etc, care îl va ajuta să se mântuiască dacă le va pune în valoare. Dar lumea se chinuieşte. “De ce eu să fiu aşa şi celălalt altfel?”. Dar tu ai acestea, celălalt altele. Un monah român, nebun pentru Hristos, ce pustnicea în Sfântul Munte a spus unuia care avea astfel de gân­duri: “O broască a văzut un bivol şi a spus: vreau să fiu şi eu bivol. S-a umflat broasca, s-a umflat şi în cele din urmă a crăpat. Dumnezeu pe aceasta a făcut-o broas­că, pe celălalt bivol. A vrut broasca să se facă bivol şi a crăpat!”. Fiecare să se bucure de felul în care l-a făcut Creatorul său. Continuare »

16 Comentarii »

Bine este sa ne luminam, sa marturisim impreuna cu orbul credinta noastra si sa ne inchinam Fiului lui Dumnezeu. Citind Evanghelia Duminicii Orbului ar trebui sa ne rasune in minte si intrebarea pe care fariseii i-o pun Celui Care are puterea de a deschide atat ochii trupesti, cat si vederea duhovniceasca: “Oare si noi suntem orbi?”. Fara a ne indreptati in vreun fel, sa ne aplecam asupra omului nostru launtric si sa ne cercetam cu sinceritate, prin prisma talcuirilor la aceasta pericopa ale Sfantului Ignatie si ale Parintelui Cleopa, starea noastra sufleteasca.

Cititi si:

• Evanghelia Duminicii orbului din nastere

• Cuvant Ortodox: Minunea şi show-ul si Orb plin de … Lumină – text duhovnicesc actual, care sintetizeaza perfect fariseismul ecumenistilor de pretutindeni, dar mai ales de la noi!

• Sa facem ceea ce putem cat mai este timp!

• Orbirea sufleteasca = minciuna din noi

Sf. Ignatie Briancianinov: Despre părerea de sine şi smerita cugetare

“Iubiţi fraţi! După vindecarea orbului, despre care am auzit astăzi în Sfânta Evanghelie, Domnul nostru Iisus Hristos a zis: Spre judecată am venit Eu în lumea aceasta, ca cei ce nu văd să vadă şi cei ce văd să fie orbi (In. 9, 39). Nişte trufaşi înţelepţi şi drepţi ai acestei lumi, cum erau fariseii iudei, nu puteau să asculte netulburaţi aceste cuvinte ale Domnului. Iubirea lor de sine şi înalta părere pe care o aveau despre ei înşişi s-au socotit jignite. La cuvintele Domnului ei au răspuns printr-o întrebare în care se făceau vădite în acelaşi timp şi nemulţumire, şi părere de sine, şi zeflemea, şi ură către Domnul, toate unite cu dispreţ faţă de El. Au doar şi noi suntem orbi? – au zis ei. Prin răspunsul Său la întrebarea fariseilor, Domnul a zugrăvit starea lor sufletească, ce fusese pricina începătoare a întrebării. De aţi fi fost orbi, le-a grăit El, n-aţi avea păcat. Voi, însă, ziceţi: vedem; pentru aceasta, păcatul vostru rămâne (Ioan 9, 40-41). Continuare »

14 Comentarii »

Cititi si: În ce crede patriarhul Daniel?

Ieri seara a avut loc in Bucuresti Marsul pentru Familie, organizat de Federatia Organizatiilor Ortodoxe Provita din Romania, Alianta Familiilor din Romania si Forul Ortodox Roman, ca o ante-replica data asa-zisului “mars al diversitatii” (adica parada homosexualilor si a celorlalti sarmani bolnavi de felurite perversiuni) care este programat pentru astazi. Tot ieri, deci in ajunul paradei sodomitilor, Patriarhul Romaniei, PF Daniel Ciobotea (sau, daca doriti, Managerul institutiei B.O.R. SRL) a emis, prin Biroul sau de presa, un comunicat agresiv in care-i infiereaza cu o furie aproape necenzurata tocmai pe… organizatorii marsurilor pentru familie si normalitate! Continuare »

13 Comentarii »

Va recomandam sa urmariti emisiunea “Adevar sau baliverne” difuzata ieri, 21.05.2009, de postul Antena 2, care i-a avut invitati pe dr. Pavel Chirila, Claudiu Tarziu si Bogdan Mateciuc:

Nu exista comentarii »

Nu exista comentarii »

In ultima vreme s-au exprimat pe anumite bloguri ortodoxe o serie de opinii referitoare la problema calendarului si a gruparilor bisericesti de stil vechi, in unele aparand mentionat si un link de pe siteul nostru. Din nefericire, aceste opinii prezinta doar o parte a problemei: anume, faptul ca introducerea calendarului a fost o manevra masonica menita sa faca un pas inainte in apropierea de apostazie a Bisericii (si asa a fost, si bine e sa se spuna si sa se stie acest lucru!), dar ele trec cu vederea, intr-un mod lipsit de obiectivitate, capcanele ascunse in reactiile de tip zelotist la aceasta inovatie, in dezbinare si in lipsa de iubire intre frati. Adica, la problemele pe care le au chiar aceste grupari de stil vechi desprinse din comuniunea cu Bisericile-mama, la motivatiile si duhul care au stat la baza crearii lor si a “roadelor” pe care le-au adus ele pentru starea Bisericii. Ocolirea acestei parti a adevarului nu face bine nimanui si socotim necesar a face aceste precizari – in ciuda timpului tot mai imputinat pe care il avem – pentru ca ne-a fost semnalata de catre multi frati deruta, confuzia si ingrijorarea legata de “campania” de articole pro-stiliste pe care o duce, mai nou, un frate intru Hristos la care tinem foarte mult, dar pe care nu-l mai putem aproba si sustine in linia aceasta, ce risca sa provoace multa sminteala, mai ales in aceste vremuri de multa tulburare. Nu-l vom numi, totusi, pentru ca cei care nu cunosc ce s-a intamplat sa nu aiba, eventual, pricina de defaimare a bunului nostru frate.

Am mai abordat candva acest subiect, iar acum vom reda, in continuare, cateva fragmente preluate din recenta carte de dialoguri cu Parintele Dionisie Ignat de la Colciu, (“revendicat” si el in mod exclusiv de unii fratii stilisti, care aleg numai partile convenabile lor), in care parintele se raporteaza, cu durerea inimii si cu dragoste, tocmai la problema calendarului indreptat. Consideram ca parintele Dionisie se afla in acelasi duh cu Parintii Paisie Aghioritul si Epifanie Teodoropulos, aratand cat de daunatoare sunt ambele extreme, atat cele ale inovationismului masonic-ecumenist, cat si cele ale zelotismului fara discernamant si dragoste.

Drept introducere la cuvintele Parintelui Dionisie, redam mai intai un comentariu pe care l-am primit pe mail de la un frate care a dorit sa isi pastreze anonimatul, comentariu la care subscriem si pe care v-il impartasim tocmai fiindca il asumam si noi intrutotul: Continuare »

15 Comentarii »

“Oare pentru ce sfantului Constantin i s-a dat acest titlu, de-l numeste Sfanta Biserica numai pe dansul cu aceste trei numiri: de Dumnezeu incununat, mare imparat si intocmai cu apostolii? Continuare »

2 Comentarii »

Pregătiri intense pentru „al optulea Sinod”

- o analiza a revistei PRESA ORTODOXA

“În ultima perioadă au circulat prin agenţiile de presă „de nişă”, într-un mod destul de discret, ştiri despre un preconizat sinod “pan-ortodox.” Aflam, astfel, din aceste ştiri, că agentul mobilizator al acestei vaste acţiuni este Patriarhia Ecumenică, făcând apel la întâi-stătătorii ortodocşi să participe, în luna iunie a.c., la întâlniri pregătitoare ale sinodului preconizat a se desfăşura la sfârşitul anului 2009. Întâlnirile ar urma să aibă loc în Rhodos, declarat (fără vreun temei istoric) „centru al Ortodoxiei”, datorită faptului că acolo s-au ţinut şedinţele pregătitoare Conferinţei Bisericilor Europene (CEE) precum şi Simpozionul dedicat Sfântului Apostol Pavel din octombrie 2008, precedenta întrunire a întâi-stătătorilor ortodocşi. Continuare »

28 Comentarii »

CUM SĂ CITIM VIEŢILE SFINŢILOR? CUM AU ÎNŢELES CATOLICII UNIREA DE-A LUNGUL VEACURILOR?

În contextul sincretismului religios contemporan este bine pentru salvarea identităţii şi apartenenţei noastre confesionale la Biserica Simbolului Credinţei niceo-constantinopolitane, simbol nealterat de adaosuri, dar şi din iubire faţă de aproapele care fiinţial caută Adevărul, să  identificăm şi să stabilim hotărât repere spirituale normative pentru credinţa noastră, neuitând niciodată că despărţirea Ortodoxiei (dreptei credinţe) de Ortopraxie (faptele bune) ne poate pune în pericol mântuirea veşnică.

Arhetipul absolut, modelul suprem către care priveşte orice creştin, este Mântuitorul nostru Iisus Hristos, „Calea, Adevărul şi Viaţa” (Ioan 14:6), dar El este „minunat…întru sfinţii Săi” şi „întru sfinţi se odihneşte”- aşa cum de atâtea ori auzim în Biserica noastră la sfintele slujbe. „Prin sfinţii care sunt pe pământul Lui minunate a făcut Domnul toate voile Sale prin ei” – spune proorocul-împărat David în psalmi. Sfinţii sunt „prietenii şi casnicii lui Dumnezeu”, „vasele Luminii”, „trâmbiţele Duhului Sfânt”, „stâlpi ai Bisericii” şi „biserici însufleţite“, „faruri luminoase” şi „stele călăuzitoare” către Hristos – „Soarele cel mai înainte de soare“, „Soarele dreptăţii”.

Sfinţii strălucesc în lumina necreată a lui Dumnezeu – „Cel în Trei Sori”, „Un Soare şi Trei Sori”, Treime în Unime. De vreme ce sfinţii s-au botezat în Hristos şi s-au şi îmbrăcat în El (cf. Galateni 3:27), ei devin dumnezei după har. În măsura în care fiecare şi-a ridicat crucea împreună cu Hristos, pentru a crucifica în el pe omul cel vechi al păcatului şi al patimilor, a putut să se facă părtaş şi slavei Învierii. Făcându-se părtaşi ai mântuitoarei patimi a Domnului prin mucenicie, prin asceză şi lacrimi, prin traducerea în faptă a tuturor virtuţilor evanghelice, sfinţii – împreună cu Hristos – au biruit moartea. Sunt vii în Dumnezeu, pentru că Hristos s-a sălăşluit în ei. Continuare »

1 Comentariu »

sau?

Articolul urmator, semnat de parintele Dan Badulescu, rememoreaza un eveniment istoric interbelic ce tinea de eforturile organismelor masonice mondialiste de a impune tuturor confesiunilor crestine si, mai mult decat atat, Bisericii Ortodoxe, serbarea Pastilor la aceeasi data. Perioada anilor ’20-’30 ai secolului trecut reprezinta momentele istorice in care presiunile internationale au capatat o forma brutala si inchegata. Se pusesera bazele Societatii Natiunilor, un organism care anticipa ONU, se discuta si se faceau demersuri pentru o Europa federala si, in ceea ce ne priveste, se faceau pasi mari spre alinierea Bisericii la noua ordine mondiala. Ca sa fie clar cine statea in spatele acestor demersuri, articolul de mai jos reda componenta unei astfel de comisii care dorea sa impuna aceeasi data calendaristica pentru serbarea Pastilor.

Iata insa ca si in zilele noastre se doreste stabilirea datei Pastilor de catre organismele mondialiste. Masinaria bine construita a Comisiei Europeane (fata de subreda Societate a Natiunilor) este chemata, nici mai mult nici mai putin, decat sa stabileasca aceeasi data a Pastilor pentru toate confesiunile crestine, inclusiv pentru Bisericile ortodoxe. Si vestile proaste nu se opresc aici: Patriarhia Ecumenica face presiuni pentru organizarea unui asa-zis Sinod pan-ortodox care trebuie sa ia in discutie, printre alte lucruri (la fel de grave sau  chiar si mai ingrijoratoare) “stabilirea unui calendar comun al sarbatorilor”... Este de precizat faptul ca in perioada interbelica “momentul de rezistenta” al BOR  – despre care se face vorbire in acest articol – a venit nu din partea conducerii Bisericii - patriarhul Miron Cristea fiind un fidel executor al ordinelor venite pe linie politica – ci de la cei putini si curajosi care au marturisit adevarul cu orice pret. Se vor mai gasi dintre acestia si acum? Pentru ca presiunile “Fiarei” pentru desavarsirea Marii Apostazii au atins deja un nou punct culminant. Continuare »

8 Comentarii »