pp5.jpg

PAŞI ECUMENIŞTI: DE LA RAVENNA LA ELOUNTA (V)

de Arhim. Sarantis Sarantou, preot slujitor la Sfânta Biserică a Adormirii Născătoarei de Dumnezeu – Amarousios[1]

Partile anterioare:

6019955c-17cb-42ae-8428-11dc5a6e6f19.jpg

“Şi am ajuns la Elounta din Creta. La un an după Ravenna s-a întrunit din nou Comisia Mixtă de Dialog dintre Biserica Ortodoxă şi cea Romano-Catolică. Membrii comisiei au fost găzduiţi de Sfânta Mitropolie de Petra şi Hersonisos de pe 17 septembrie până pe 4 octombrie 2008.

Membrii comisiei au colaborat sub co-preşedenţia cardinalului Walter Kasper şi a co-preşedintelui Ioan [Zizioulas, n.n.], Mitropolit de Pergam. Au pregătit, după cum se pare, un text comun referitor la rolul „Episcopului” Romei în comuniunea  (societatea) Bisericilor din primul mileniu.

Unii membri ai Bisericii Ortodoxe au cerut să urmărească şedinţele Comisiei Mixte, însă nu li s-a permis intrarea, deoarece comisia s-a întrunit cu uşile închise. Se pare că după critica dură şi detaliată ce s-a făcut „documentului”  de la Ravenna, comisia de la Elounta s-a ferit de multa publicitate, deoarece speră că în 2009, Cipru va fi mai primitor în faţa constrângerilor catolice. Se speră pozitiv că societatea cipriotă nu este aşa de introvertită  ca maica sa Elada, de altfel este şi timp, şi poate că se va profita şi de conjuncturile cipriote pentru a impune uniatizarea (greco-catolicizarea)  în Biserica Ortodoxă a Ciprului şi prin ea în întreaga Ortodoxie.

Congresiştii Comisiei Mixte au plecat de la Elounta entuziaşti datorită ospitalităţii cretane regale şi a cuvintelor entuziaste ale liderilor religioşi care i-au călăuzit.

38326_l.jpgzizioulas1.jpg

Din păcate, progresul ecumenist continuă şi după Elounta. Conform comunicatului de pe situl oficial al Vaticanului, Patriarhul Ecumenic a participat la Conciliul episcopilor Vaticanului, vorbind înaintea papei şi a episcopilor catolici pe 18 octombrie.  S-a adresat „Sanctităţii Sale” şi „Părinţilor Sinodali”, mulţumind pentru „insuflata invitaţie” din partea papei, pe care a caracterizat-o  ca pe „un eveniment istoric”, de vreme ce i s-a oferit posibilitatea „să devină părtaş la viaţa Bisericii surori” şi caracterizând Conciliul ca „purtător de speranţă”.

„Considerăm aceasta”, a spus, referindu-se la invitaţie, „ca pe o învederare a lucrării Sfântului Duh care călăuzeşte Bisericile noastre la o mai strânsă şi mai profundă legătură între ele şi un important pas spre reabilitarea deplinei noastre inter-comuniuni”.

Şi a continuat cu următoarele:

„Împreună cu primatul, sinodalitatea constituie coloana vertebrală a conducerii şi organizării Bisericii… Având privilegiul de a mă adresa vouă, speranţele noastre cresc în înţelesul că va veni ziua în care Bisericile noastre vor cădea de acord cu desăvârşire asupra rolului Primatului şi a sinodalităţii în viaţa Bisericii. Şi asupra acestui lucru s-a aplecat zilele acestea Comisia noastră Teologică Mixtă”.

În omilia Patriarhului Ecumenic urmează obişnuitele „nelinişti” pentru abolirea sărăciei, a rasismului şi desigur a fundamentalismului şi foarte frumoase analize teologice despre icoane şi sfinţi. Din păcate, omilia sa se termină cu invocarea Sfântului Duh, pentru că rosteşte rugăciunea „Împărate ceresc” în întregime în mijlocul para-sinagogii papale. Credem că nu doar teologic şi eclesiologic au fost inacceptabile omilia şi prezenţa Patriarhului Ecumenic la Conciliul papal, ci considerăm şi degradant pentru poziţia sa, să accepte să fie unul din pleiada de conferenţiari catolici. În sfârşit, din comunicatul din 18 octombrie, apare că Patriarhul a asistat şi la Vecernia catolică de sâmbătă care a fost oficiată sub conducerea papei şi în prezenţa membrilor preşedenţiei, a 60 de cardinali, a 170 de arhiepiscopi şi episcopi catolici, a 200 de preoţi şi a multor laici.

Mentalitatea catolică absolutistă a influenţat de-a lungul vremurilor şi concepţia noastră ortodoxă despre Biserică. Cu diferite prilejuri spiritual-eclesiastice, sărbători, hramuri, co-liturghisiri episcopale, se aud anumite glasuri ale presei cum că Biserica noastră Ortodoxă este episcopo-centrică. Se vehiculează expresii şi poziţii asemănătoare care reduc  îndelungata experienţă şi viaţă sinodală a Bisericii noastre. Din păcate, la un moment dat s-a scris şi în periodicul oficial al Bisericii noastre care se numeşte „Ekklisia”, cu aproximativ cinci ani în urmă, că Sfântul Sinod al Bisericii Eladei este infailibil. Nu înfiem astfel tactici papale?

Totuşi, slavă Dumnezeului celui în Treime, există multe  supape de siguranţă în Sfânta noastră Ortodoxie care corectează (îndreaptă) nedesăvârşirile noastre egoiste şi readuc cuvântul, credinţa şi viaţa noastră la adevărata Sinodalitate, care se întemeiază arhetipic (exemplar) pe viaţa infinit de simplă şi de smerită a Domnului nostru, pe viaţa martirică a Sfinţilor Apostolişi pe viaţa mărturisitoare şi ascetică a pleromei hristonimice a Ortodoxiei noastre, care se sfinţeşte în parohiile ortodoxe şi în sfintele noastre mănăstiri.

Părintele Gheorghe Kapsanis scrie:

„Apoi, unirea ce se instrumentează, chiar dacă se pregăteşte bine de către Vatican vreme de mai bine de câteva decenii, nu va fi acceptată de mulţi ortodocşi şi va contribui la ruptura Ortodoxiei, pentru că se va face fără a fi rezolvate  esenţial  diferenţele dogmatice, fără ca romano-catolicii să se lepede de dogmele eretice (filioque, primatul, graţia creată etc.), ci prin răstălmăcirea lor într-un mod anodin (fără dureri) pentru Vatican şi acceptabil pentru ortodocşi. Desigur că societatea noastră secularizată, care se alăptează cu devizele (lozincele) mondializării şi ale New-Age, nu are sensibilitatea dogmatică a ortodocşilor care au dezaprobat odinioară hotărârile Sinodului „unionist” de la Ferrara-Florenţa. Cu toate acestea, există şi astăzi un popor al lui Dumnezeu, rămăşiţa (leimma) profetică a conştiinţelor ortodoxe, care se vor împotrivi oricărei forme de unire, care nu se va realiza întru adevărul Credinţei Ortodoxe. Neliniştea multor ortodocşi fata de cele ce s-au întâmplat recent, demonstrează faptul că este activă conştiinţa ortodoxă”.

lemesou-athanasios.jpg

În interviul pe care l-a dat ziarului „Simerini” din Cipru pe 20 octombrie 2008, Mitropolitul Atanasie de Lemesou mărturiseşte că Vaticanul a transformat Biserica în stat, iar lucrul acesta este o uriaşă rătăcire a catolicilor. În continuare, semnalează că în cadrul Dialogurilor cu cei de alte religii şi cu eterodocşii există şi limitele pe care le impun Sfintele Canoane. Este inadmisibil să dăm lumii impresia că celelalte confesiuni, celelalte credinţe şi celelalte religii sunt un alt drum care duce la acelaşi capăt, adică la acelaşi Dumnezeu. Acest lucru aduce confuzie şi nu corespunde adevărului. Biserica lui Hristos este Biserica Ortodoxă.

În ceea ce priveşte textul de la Ravenna, mitropolitul de Lemesou nu este de acord. El spune caracteristic:

„În nici un caz „Biserica” Romano-Catolică nu va renunţa la primat, ci – după părerea mea, ca şi a multor altora care au studiat chestiunea aceasta – într-un mod foarte subtil şi tentant, ne conduce către recunoaşterea primatului. Personal, doresc şi mă rog ca într-o zi toţi oamenii să se unească cu Sfânta Biserică a Hristosului nostru şi să devină membri ai Bisericii. Nu consider că există mai multe Biserici. Pentru mine, aşa cum zilnic rostim la Dumnezeiasca Liturghie şi la Botezul nostru, Biserica este Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească”.

Rămâne memorabilă peste ani spusa fericitului şi sfântului Stareţ, Părintelui Iustin Popovici, de o uriaşă cultură şi de un uriaş în Hristos discernământ, care spunea că trei sunt marile căderi în istoria neamului omenesc: a lui Adam, a lui Iuda şi a Papei.

(vezi mai departe: PASI ECUMENISTI: DE LA RAVENNA LA ELOUNTA (ultima parte). SE PREGATESTE PRIMATUL!)

(traducere din limba greacă de monahul Leontie din Săptămânalul Uniunii Panelenice, „Orthodoxos Typos”, nr. 1765 din 2 ianuarie 2009, pp. 1 şi 5)

[1] Conferinţă ţinută în Sala Societăţii Arheologice (Universităţii 22) pe 24 noiembrie 2008 la împlinirea a 50 de ani de la întemeierea Uniunii Panelenice Ortodoxe.

Cititi si:

pp.jpg

19 Comentarii »