ic-ro038-icon-athanasius-wonderworker-lubensk.jpg

Cine este “Sfantul Atanasie de la Galati”, cel mai recent sfant intrat si in calendarul Bisericii Ortodoxe Romane?

(a se vedea: Un nou sfânt în calendarul Bisericii noastre si: Manifestări dedicate proclamării cinstirii Sfântului Ierarh Atanasie Patelarie, patriarhul Constantinopolului, în Episcopia Dunării de Jos)

      Sfântul Atanasie al III-lea Patelarios, Patriarhul Constantinopolului, Făcătorul de minuni din Lubensk, din Sfântul Botez Alexie, s-a născut în 1560 în insula Creta, în evlavioasa familiegrecească Patelarios. În ciuda educaţiei şi a poziţiei sociale, Alexie a fost atras de viaţa asceţilor creştini. După moartea tatălui său, a devenit novice la una dintre mănăstirile din Tesalonic, cu numele de Anania. De aici, el a plecat mai târziu la mănăstirea Esfigmenu din Muntele Athos, unde a îndeplinit ascultarea de trapezar.

     Din Athos, el a călătorit spre mănăstirile palestiniene şi a fost tuns în monahism cu numele de Atanasie. După întoarcerea sa în Tesalonic, a fost hirotonit preot şi a răspândit Evanghelia lui Hristos printre vlahi şi moldoveni, pentru care a şi tradus Psaltirea din limba greacă. Uneori, sfântul mergea în singurătatea Muntelui Athos, cerându-i Domnului binecuvântarea pentru munca sa pastorală. Sfinţenia vieţii sale a atras mulţi creştini care doreau să vadă un adevărat predicator al credinţei ortodoxe.

      Prin abilităţile sale remarcabile şi darurile sale duhovniceşti, el a atras atenţia Patriarhului din Constantinopol, Chiril I (Lukaris) (1621-1623). Chemându-l pe nevoitor, Patriarhul Chiril l-a numit predicator al tronului patriarhal. Curând, Sf. Atanasie a fost numit episcop şi a devenit mitropolit al Tesalonicului. 

      În acest timp, Patriarhul Chiril a căzut în dizgraţia sultanului şi a fost exilat pe insula Tenedos. Sfântul Atanasie a fost ridicat în tronul patriarhal pe 25 martie 1634, în ziua Buneivestiri.

      Patriarhul Atanasie a dus o neîncetată luptă împotriva ereticilor, iezuiţilor şi musulmanilor. După numai 40 de zile în scaunul patriarhal, el a fost detronat din cauza intrigilor duşmanilor Ortodoxiei, iar în scaun a fost reaşezat Chiril.

      Sfântul a revenit la muntele Athos, unde pentru o perioadă de timp, şi-a continuat viaţa pustnicească. Apoi a redevenit patriarh, dar a fost detronat după numai un an. După aceasta, s-a reîntors la Tesalonic, restabilind legăturile cu Sfântul Munte. Având în vedere persecuţiile intolerabile la care erau supuşi creştinii de către musulmani, Sf. Atanasie (din 1633 până în 1643) a fost nevoit să trimită în mod repetat petiţii Ţarului rus Mihail (1613-1645), în care îl ruga să intervină pentru strâmtorata Biserică a Constantinopolului.

      Când viaţa sfântului în Tesalonic i-a devenit imposibilă, a fost nevoit să se refugieze în Moldova, aflată în acel timp sub domnia lui Vasile Lupu. Aici a stat la mănăstirea Sf. Nicolae de lângă Galaţi, însă gândurile sale erau îndreptate tot către Sfântul Munte. El îl vizita deseori, sperând să-şi  găsească odihna veşnică acolo, însă Domnul rânduise pentru el altceva.

      În 1652, după moartea Patriarhului Chiril I, Sf. Atanasie s-a reîntors în scaunul patriarhal. A rămas în tron doar 15 zile, nemaifiind răbdat de musulmani şi catolici. În timpul ultimei sale slujbe patriarhale, el a ţinut o predică în care a denunţat pretenţiile papei referitoare la jurisdicţia universală asupra întregii Biserici.  

      Persecutat de musulmani şi de iezuiţii romano-catolici, epuizat fizic, a transferat conducerea Bisericii Constantinopolului mitropolitului Paisie din Laureia şi s-a reîntors în Moldova, unde a fost numit administrator la mănăstirea Sf. Nicolae din Galaţi.

     Cunoscând dreapta credinţă şi sensibilitatea poporului rus, Sf. Atanasie a luat drumul Rusiei. În aprilie 1653 a fost primit cu mare cinstede către Patriarhul Nikon al Moscovei (1652-1658) şi de către Ţarul Alexie Mihailovici. Primind daruri generoase pentru nevoile mănăstirii, sfântul a luat drumul întoarcerii spre Galaţi în decembrie 1653. Pe drum s-a îmbolnăvit şi a rămas în mănăstirea „Schimbarea la Faţă” din oraşul Lubno, în februarie 1654.

     Simţindu-şi aproape sfîrşitul, sfântul şi-a scris testamentul, trecând la Domnul pe 5 aprilie. Egumenul Petroniu şi obştea mănăstirii l-au îngropat pe patriarh stând în scaun, după obiceiul grecesc. La 1 februarie 1662, Sf. Atanasie a fost proslăvit ca sfânt, iar ziua cinstirii sale a fost desemnată pe 2 mai, odată cu prăznuirea Sf. Atanasie cel Mare. 

     Moaştele patriarhului Atanasie, proslăvite prin numeroase minuni şi semne, se află în oraşul Harkov, în catedrala Buneivestiri.

     (traducere din limba engleză: Leontie monahul şi Magdalena Mircioiu)

moastele-sf-atanasie.jpg