“LA APUSUL LIBERTATII” – fragmente (3)

4-05-2009 Sublinieri

Partile anterioare:

sarpele-in-rai.JPG

“… Ei fac acest lucru in mod intentionat si artificial, numai si numai ca sa ridiculizeze subiectul si sa determine opinia publica sa-i considere pe crestini ca unii care scotocesc ca sa gaseasca si sa vada peste tot numai 666. Ce realizeaza astfel? Pun in aplicare vechea poveste a ciobanului cu lupul: ciobanul mincinos care striga intr-una: ”Lupul la oi!”, iar lumea care alerga de fiecare data sa-l ajute; pana cand, intr-un sfarsit, au incetat sa-l mai creada, iar atunci cand, intr-adevar, lupul a navalit la turma, nimeni n-a mai crezut strigatele de ajutor ale ciobanului”.

diagrama5.gif

Insinuarea metodica a numarului 666 in viata noastra

“Unii spun ca nu-i deranjeaza daca primesc numarul 666. Nu ne explica daca inteleg sa-l aiba in numarul lor de telefon sau in numarul chitantei vreunui cont. Nici nu ne lamuresc daca inteleg sa-l accepte pe vreo cartela care le va servi la operatiunile financiare sau pe cartea lor de identitate, lucru care arata identificarea lor cu cele inscrise pe aceasta carte. In sfarsit, daca inteleg sa-l accepte ”pe mana lor dreapta sau pe frunte”.

In ceea ce priveste faptul de a primi ”semnul” sau ”numarul numelui”‘pe mana lor dreapta sau pe frunte” (Apocalipsa 13, 16), Sfanta Scriptura este foarte limpede si avertizeaza ca acest (simbol) ”semn” exterior echivaleaza cu o lepadare. Cu toate ca este un simbol exterior, are totusi prelungiri spirituale si, ca urmare, chinul nostru vesnic, adica iadul: ”si fumul chinului lor se suie in vecii vecilor si nu au odihna nici ziua, nici noaptea cei ce se inchina fiarei si chipului (icoanei) ei si oricine primeste semnul numelui ei” (Apocalipsa 14, 11). In ceea ce priveste subiectul cartii de identitate, credem ca circulara Sfantului Sinod este foarte limpede cand spune: ”Nu e cu putinta ca un crestin sa fie indiferent la introducerea voita si sistematica a acestui numar in viata sa”. De asemenea, si Parintele Paisie in 1987, in foaia sa cu titlul ”Semne ale vremurilor – 666″ a scris:

”Asadar, cu toate cele spuse de mine mai inainte, putem auzi, din pacate, o gramada de lucruri prostesti ale creierului, spuse de anumiti «gnostici» contemporani. De pilda, unul spune: «Eu voi primi cartea de identitate cu 666, dar voi pune langa ea o Cruce», in timp ce altul zice: «Eu voi primi pecetea pe cap cu 666, dar voi face si o Cruce pe cap». Tot asa se mai pot auzi o gramada de asemenea prostii spuse de unii care cred ca astfel se vor sfinti, in timp ce toate acestea sunt doar amagiri”.

(Ieromonah Hristodulos Aghioritul, Parintele Paisie, p. 191-192).

Ceea ce va trebui sa stim foarte bine este ca toate au un inceput si un sfarsit. Ca sa intelegeti ce dorim sa va spunem, va vom da un exemplu: pana cand sa ajunga cineva sa comita pacatul desfranarii trupesti, care este un act deja implinit, va trece treptat prin diferite stadii. Inceputul pacatului este bantuirea gandurilor necurate care loveste mintea. Asadar, vede cineva o femeie frumoasa si gandul il indeamna la rau. Daca mintea omului nu nutreste o ura neimpacata fata de pacat si iubire fata de Dumnezeu, datorita inclinatiei sale pacatoase si datorita vinovatiei sale se creeaza inlauntrul sau imagini ale dorintei. Daca mintea omului ar nutri o ura neimpacata fata de pacat si ar avea iubire fata de Dumnezeu, atunci n-ar trece la al doilea stadiu al pacatului, care este consimtirea la ceea ce o sfatuieste gandul. Daca omul este inclinat inspre pacat, va consimti, justificandu-se si considerand ca de fapt nu e nimic, plasmuind in imaginatia sa scene ale savarsirii pacatului. Asadar, ajunsa la acest punct, mintea devine prizoniera, e inrobita si, inofensiva cum se gaseste, e tarata si impinsa catre ultimul stadiu al comiterii pacatului cu trupul. Fara indoiala ca, in orice stadiu s-ar afla un om, dandu-si seama de slabiciunea sa si luptand cu umilinta, harul lui Dumnezeu il va acoperi si nu-l va lasa sa cada.

Putem asadar sa redam schematic acest proces:

1. primul stadiu: bantuirea mintii si sfatuirea la rau a gandului;

2. al doilea stadiu: discutia care se poarta cu gandul si care se termina prin consimtire, iar aceasta invoire creeaza in mintea omului scene ale savarsirii pacatului;

3. al treilea stadiu: dupa invoirea mintii urmeaza comiterea pacatului, care este desfranarea trupeasca.

Vedem, asadar, ca pacatul este introdus sistematic, cu metoda si cu viclenie in om. Cu cat mai devreme isi da seama mintea de insinuarea pacatului si il respinge, cu atat mai usor se desface din mrejele lui si scapa de urmarile caderilor sale. Cunoscand Ziditorul si Dumnezeul nostru, ca nimeni altul, siretlicurile duhurilor raului, pentru a ne pazi de caderea in pacat, ne-a dat porunca sa cautam imparatia Lui, respingand fiecare gand rau, si a hotarat ca si caderea mintii in primul stadiu, care este consimtirea la pacat, este pacat. De aceea si a spus ca ”oricine vazand o femeie si poftindu-o, deja a si savarsit desfranare cu ea in inima sa” (Matei 5, 28).

Mai apoi, si toti Sfintii si Parintii Bisericii noastre, ne-au invatat un lucru: sa oprim pacatul in primul lui stadiu, izbavindu-ne astfel de toate urmarile lui pline de amaraciune.

Cu acest exemplu vedem ca si in privinta lui 666 este valabil acelasi lucru: cei care vor sa-l impuna oamenilor, condusi de experienta tatalui lor celui viclean, il introduc metodic in viata oamenilor.

Inainte de toate vedem ca numarul 666 e promovat de organisme internationale, la diferite manifestari internationale, la intalnirile sportive, ca se insinueaza si apare pe firmele magazinelor, pe jucarii, pe obiecte de uz casnic, pe monede, pe cartele de tot felul s.a.m.d.

In stadiul initial am vazut ca acest numar se introduce fara sa bagam de seama; iar cei ce-l promoveaza fac acest lucru ca sa cantareasca in ce masura avem mintea limpede si reactionam, astfel incat sa poata trece la alte actiuni pe care le au pregatite. Daca vor constata ca mintea oamenilor nu este interesata de nimic altceva in afara de ”paine si de circ”, vor trece incet, incet la al doilea stadiu, plasand de acum inainte acest numar in mod vizibil in situatiile sau la manifestarile pe care le-am pomenit mai sus. Daca vor constata din nou ca unii incep sa inteleaga ce se intampla, vor incerca prin organele lor fie sa convinga oamenii ca totul este intamplator, fie sa ridiculizeze aceasta tema. Cel mai important lucru este ca se vor stradui sa reuseasca in a-i familiariza pe oameni cu aceasta chestiune. (De exemplu: cand, mai demult, cineva fura 1.000 de drahme, toate ziarele dezbateau tema zile intregi; crescand insa pacatul furtului si ajungand astazi sa se fure miliarde, cand auzim ca s-a furat de la cineva 2.000.000 de drahme, nu mai dam nici o importanta, pentru ca ne-am familiarizat cu furtul de miliarde. Acelasi lucru se intampla si cu omorul: daca mai demult era omorat cineva, se facea mare valva si aveau loc mari dezbateri care durau luni de zile. Astazi un omor, o crima, daca nu trece neobservata, se va discuta despre ea cel mult pana la urmatorul buletin de stiri, si acest lucru este cel mai rau. Din pacate insa, pana la un anumit punct, au si reusit, pentru ca deja s-a ajuns sa se discute problema plasarii numarului pe cartea noastra de identitate, iar simultan se face deja reclama la stadiul urmator, al punerii semnului pe mana sau pe frunte; din pacate, unii inca mai spun: ”Ce ne deranjeaza sa primim numarul 666?” si, ca si cand n-ar fi fost de ajuns, le si reproseaza celor care lupta cu buna credinta.

Uneori, in mod artificial, se plaseaza intr-un mod disimulat numarul 666, ca si cand ar fi rezultatul adunarii anumitor numere. Cel mai recent exemplu il avem in cazul documentului public pe care au fost chemati sa-l semneze toti politistii din Grecia. Aici am dori sa explicam ca bunii nostri politisti n-au stat sa adune numerele ca sa le iasa 666. Dar cei ce au aranjat ca numarul acesta sa iasa ca rezultat al unei adunari, au sunat la telefon – desigur fara a-si spune numele – anumiti politisti si le-au spus: ”Vedeti, va fortam sa semnati acest document cu 666. Daca nu credeti, faceti adunarea si veti constata si singuri”. Acelasi lucru s-a intamplat si cu bancnota de 5.000 de drahme si cu atatea altele.

Ei fac acest lucru in mod intentionat si artificial, numai si numai ca sa ridiculizeze subiectul si sa determine opinia publica sa-i considere pe crestini ca unii care scotocesc ca sa gaseasca si sa vada peste tot numai 666. Ce realizeaza astfel? Pun in aplicare vechea poveste a ciobanului cu lupul: ciobanul mincinos care striga intr-una: ”Lupul la oi!”, iar lumea care alerga de fiecare data sa-l ajute; pana cand, intr-un sfarsit, au incetat sa-l mai creada, iar atunci cand, intr-adevar, lupul a navalit la turma, nimeni n-a mai crezut strigatele de ajutor ale ciobanului. Asadar, ii provoaca pe crestinii sensibilizati deja, care isi dau seama de ce se intampla, sa protesteze, iar opinia publica sa creada ca striga fara motiv despre ”numerele” Antihristului. Pe de alta parte, in modul acesta, opinia publica se obisnuieste cu toate aceste strigate de protest si incepe deja sa-i considere pe crestini psihopati, care vad lucruri care nu exista. Astfel, cand se va pune numarul acesta pe cartea de identitate, pe mana sau pe frunte, vor spune: ‘‘Ei, sunt cei ce vad peste tot numai 666!”, si astfel cercurile obscure care promoveaza intreaga chestiune vor reusi ca ea sa treaca aproape neobservata.

De asemenea, constatam deja cu totii ca, de vreme ce au intarziat sa dea numarul de cod pe mana sau pe frunte, au inceput cunoscutul proces al familiarizarii oamenilor cu ideea. De aceea vedem ca in diferite parti ale lumii se foloseste utilizarea palmei in diferite moduri, cum s-a intamplat de exemplu cu marcarea de pe mana, pe care am vazut-o de curand la alegerile din Cecenia sau din Albania, sau asa cum auzim ca se intampla si in anumite cazinouri, in anumite aeroporturi sau in alta parte, ca de pilda in Euro-Disney in Franta. Suntem deja informati ca in anumite banci se face uz de palma la seifurile bancii. Astfel incearca sa-i obisnuiasca pe oameni cu ideea folosirii palmei, incat atunci cand peste putin timp vor anunta ca se va da numarul unitar de cod de inregistrare, care se va afla pe mana sau pe frunte, toata lumea nestiutoare va spune: ”Ei, nu e nimic ! Asa cum l-au intrebuintat atatia ani acolo, acolo si acolo… , acum e mai bine sa se dea asa, pentru ca hotul nu ne va mai putea fura astfel card-ul”.

666_mark_of_the_beast.jpg

Intr-adevar, ne temem

Unii spun fara sa se gandeasca prea mult: ”Si de ce ne temem?” Amintim tuturor acestora care gasesc incontinuu ‘‘pretexte pentru pacatele lor” ca inceputul intelepciunii este frica de Dumnezeu (Psalm 110, 10), care este insa o teama dezinteresata, izvorand din straduinta unui suflet cucernic si credincios, de a nu face ceva ce nu i-ar placea lui Dumnezeu sau ceva care L-ar mahni. In ceea ce priveste subiectul nostru, daca ne temem, ne temem sa nu-L intristam pe Sfantul Duh: ‘‘Sa nu intristati Duhul cel Sfant al lui Dumnezeu, intru care ati fost pecetluiti pentru ziua rascumpararii” (Efeseni 4, 30), asa cum spune indemnul Apostolului nostru. Toti cei care protesteaza si pun inainte piepturile lor arata ca nu se tem de nimeni si merg impotriva sistemului mondial; lucru pe care ceilalti nici macar nu-l pot intelege, fiindca se tem sa nu piarda bunurile materiale de care se bucura si care, toate, provin direct de la cei care-si impun planurile lor antihriste.

Parintele Porfirie, intrebat fiind de catre staretul unei manastiri de ce n-a spus ceva lumii despre acest subiect al cartilor de identitate si al numarului 666, a dat urmatorul raspuns, in care e cuprins intregul adevar; iata cum explica parintele de ce unii desconsidera subiectul in cauza:

‘Si eu lupt pentru aceasta problema, dar in mod diferit. Am constatat ca mintea omului, iubind patimile, este intunecata si nevazatoare. Asadar, orice as spune, pentru ca mintea aceasta a omului e lipsita de lumina si nu vede, fiindca e intunecata de patimi, cuvintele mele nu vor ajuta cu nimic. De aceea, toate eforturile mele constau in a-l face pe om sa inteleaga ca din cauza patimilor sale e orb si ca de aceea e firesc sa nu vada. Fac acest lucru pentru a-l indemna pe om sa-si curete sufletul ca sa poata vedea si singur toate cate se intampla in zilele noastre”.

Aceasta este astazi o constatare obisnuita. Vedem teologi, duhovnici etc. care pe de o parte spun ”este”, iar pe de alta spun ”poate nu este”, aratand astfel, fara sa se ascunda, ca ei insisi sunt lipsiti de vederea duhovniceasca si ca sunt purtati si ‘‘dusi de valuri, purtati incoace si incolo de orice vant al invataturii, prin inselaciunea oamenilor, prin viclesugul lor, spre uneltirea ratacirii” (Efeseni 4,14). Prin aceasta purtare si prin aceasta conduita a lor, singurul lucru pe care-l reusesc este sa se expuna continuu pe ei insisi si sa dovedeasca in mod real ca nu vad. Sfintii nostri cand spuneau ”da” era ”da” si cand spuneau ”nu” era ”nu”. Adeverind acest lucru, Apostolul Pavel scrie: ‘‘Credincios este Dumnezeu, ca n-a fost cuvantul nostru catre voi da si nu” (II Corinteni 1, 18). Astfel, ei insisi, prin atitudinea lor, arata tuturor celor care ii asculta ca dau atentie cuvantului Evangheliei si toate cate le scrie Parintele Paisie in cartea sa “Parinti atoniti si intamplari din Muntele Athos”: Daca cumva cineva dintre noi, parintii egumeni, este putin nevazator duhovniceste, sa nu cerem supunere oarba de la calugari, ca sa nu cadem cu totii in prapastie, asa cum scrie: «si daca orb pe orb va calauzi, amandoi vor cadea in groapa»” (Matei 15, 14). Parintele Paisie, datorita sufletului sau purificat si mintii sale cu totul limpezi si curate, a vazut toate cate se intampla. De aceea, foaia sa care se numeste Semne ale vremurilor-666 (vezi Ierom. Hristodulos Aghioritul, Parintele Paisie, p. 188) scrie: ”(…) in timp semnele apar foarte limpezi; «fiara» de la Bruxelles, cu 666, a sorbit aproape toate statele in computer. Cartea de identitate sau introducerea pecetii, ce altceva arata?”.

Vedem cum toti se ocupa numai si numai de introducerea numarului 666 in viata noastra si nu vorbesc deloc de lucrurile profetite care deja se implinesc in zilele noastre si care sunt legate direct de promovarea acestui sistem economic mondial. Aici nu ne vom mai ocupa de subiect. Aceia dintre dumneavoastra care doriti sa vedeti ce se intampla exact, unde ne gasim si care sunt acele lucruri despre care sufletul curatit al parintelui Paisie spune ca se vad foarte limpede, in timp ce noi nu le vedem, vor avea posibilitatea sa le cunoasca in cartea care va aparea curand si care se numeste: “Paziti-va de ratacire“, carte a ieromonahului Hristodulos Aghioritul.

church-icon.jpg

Supunerea noastra trebuie sa dovedeasca discernamant

Pentru ca Domnul nostru Iisus Hristos respecta ca nimeni altul libertatea persoanei umane si niciodata nu ne incalca libertatea personala, va trebui sa avem discernamantul necesar in ceea ce priveste aceasta tema delicata pe care o analizam mai departe, fiindca am vazut nelinistea unor frati ai nostri care, ascultand cateodata vreun patriarh, vreun episcop sau vreun duhovnic, spunandu-le ceva ce nu consuna cu traditia noastra ortodoxa, se intreaba daca trebuie sa asculte sau nu, avand in vedere ca acestia poarta un grad in ierarhia preoteasca.

Trebuie sa intelegem toti foarte bine ca toti oamenii avem o calitate, pe care bineinteles o acceptam de bunavoie si in libertate: suntem toti robi ai Domnului nostru Hristos. Si patriarhul, si arhiepiscopul, si episcopul, si diaconul, si calugarul, si mireanul, toti suntem robi “indatorati” a asculta cuvantul lui Dumnezeu. Si toti uniti alcatuim impreuna cu capul, care este Hristos, trupul Bisericii. Asadar, Dumnezeu a randuit sa fim toti impreuna uniti cu El. El sa fie capul, iar noi toti sa fim madularele trupului, intr-o unire de nedesfacut; adica un membru sa depinda in totalitate de celalalt, ceea ce inseamna ca daca un singur madular sufera, atunci sa sufere intreg trupul. Dumnezeu a randuit ca un madular, despartit de trup, sa nu poata exista de unul singur; si acest lucru l-a facut bunul Dumnezeu ca sa ne uneasca cu dragostea desavarsita. Aducem aici un mic exemplu: patriarhul, care este cel dintai in ierarhia robilor Lui, nu poate savarsi de unul singur Taina Sfintei Euharistii, ci e nevoie obligatoriu sa fie de fata cel putin inca un membru de rand al Bisericii; si se arata generozitatea lui Dumnezeu, faptul ca a randuit ca un singur madular sa aiba absoluta nevoie de celalalt si sa depinda unul de altul. Apostolul Pavel analizeaza foarte bine faptul ca suntem “trupul lui Hristos si madulare fiecare in parte” (I Cor. 12, 27).

Asadar, toti robii din ierarhia Bisericii de la gradul cel mai inalt, al patriarhului, si pana la gradul cel mai mic, al mireanului, au o singura datorie: sa se supuna si sa asculte in mod absolut de cuvantul lui Dumnezeu. Singura diferenta care exista este aceea ca gradele superioare ale ierarhiei Bisericii si-au asumat lucrarea de a transmite cuvantul lui Dumnezeu spre gradele inferioare, si acest lucru pentru ca Dumnezeu, asa cum se spune: “Nu este Dumnezeu al neoranduielii, ci al pacii”, Care voieste “ca toate sa se faca cu cuviinta si dupa randuiala” (I Corinteni 14, 33,40).

Trebuie insa sa intelegem foarte bine ca, in ciuda faptului ca exista o ierarhie a robilor Bisericii care sunt obligati sa fie strans legati si uniti cu Capul, totusi, pentru ca ei sunt robi, dar traiesc in libertate, in orice moment vor dori pot refuza cuvantul Domnului nostru si folosi propria lor judecata si pot urma propria lor vointa. Aici incepe problema, pentru ca, in timp ce aparent sunt robi ai lui Dumnezeu, de fapt servesc propria lor vointa, facand uz de propria lor judecata.

Sa vedem ce ne spune Domnul despre ceea ce trebuie sa facem in acest caz:

Pe cand Domnul Hristos se afla pe pamant impreuna cu ucenicii si cu Apostolii Sai, la un moment dat i-a indemnat sa fie atenti la invatatura fariseilor; si aceasta pentru a distinge daca ei cauta cu adevarat cele ce sunt ale lui Dumnezeu. Atunci a spus: “Carturarii si fariseii au sezut in scaunul lui Moise; deci toate cate va vor zice voua, faceti-le si paziti-le; dar dupa faptele lor nu faceti, ca ei zic, dar nu fac” (Matei 23, 2-3).

Sa vedem aici, cu luare aminte, ce spune Hristos: “Carturarii si fariseii au sezut in scaunul lui Moise”. Cu aceste cuvinte Domnul nostru face cunoscut ucenicilor Sai ca scaunul pe care sezuse mai inainte proorocul Moise si din care invata poporul cuvantul lui Dumnezeu ca reprezentant al Lui il luasera acum carturarii si fariseii, oameni plini de ipocrizie. Cu toate ca scaunul si l-au insusit oameni plini de patimi, Hristos nu ii indeamna totusi pe ucenicii Sai si nici poporul sa plece de langa acest fel de invatatori si nici nu-i indeamna sa nu-i asculte, ci ii sfatuieste in felul urmator: “Toate cate va vor zice voua, faceti-le si paziti-le”. Sa fim cu luare-aminte la ceea ce le spune: “Cele ce va spun sa paziti, sa paziti!”. Vedem ca Hristos Domnul nostru, pentru ca ei se gasesc ierarhic pe scaunul lui Moise, nu ne-a dat porunca sa ascultam de ce este al lor, adica de produsul propriei lor ratiuni si gandiri, adica de ceea ce izvoraste din criteriile lor interesate. Ne-a dat porunca sa-i ascultam numai in ceea ce ne spun sa pazim. Cuvantul “a pazi” se refera la tot ceea ce Domnul ne-a spus sa implinim sau tot ceea ce e scris in Sfanta Scriptura (sau tot ceea ce a fost legiuit de Parintii Bisericii prin sinoadele ecumenice). Ei, asadar au datoria de a asculta cuvantul lui Dumnezeu si, prin urmare, de a ne indemna pe noi sa-l pazim. Daca ei, ca robi ai lui Dumnezeu, aflandu-se in libertate, nu vor voi sa dea ascultare anumitor lucruri, vor fi liberi sa nu dea ascultare, suportand insa toate consecintele pe care le aduce cu sine apostazia, aceasta neascultare si indepartare a lor de cuvantul lui Dumnezeu. Noi, fiindca suntem datori sa ascultam numai poruncile Domnului nostru, intrucat cei ce ne sunt superiori ierarhic nu ne indeamna sa pazim vreuna din poruncile Domnului, nu suntem datori sa-i ascultam; daca am fi datori, cuvantul lui Dumnezeu ar spune: toate cate vi le spun voua sa le faceti, faceti-le; adica toate cate vi le spun sa le infaptuiti, infaptuiti-le. Dimpotriva, nu numai ca nu trebuie sa ascultam de parerile lor, dar Apostolul Pavel este mult mai aspru si spune: “Chiar daca noi sau un inger din cer v-ar vesti alta Evanghelie decat aceasta pe care v-am vestit-o – sa fie anatema!” (Galateni 1, 8). Domnul nostru, Care dupa invierea Sa i-a trimis pe Apostoli la capatul lumii, nu le-a dat porunca sa mearga si sa-i invete pe oameni invataturi diferite, porunci omenesti, cuvinte frumoase teologice si povesti frumoase. Doua sunt poruncile pe care le-a dat lor, spunand: “Drept aceea, mergand, invatati toate neamurile, (1) botezandu-le in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, (si 2) invatandu-le sa pazeasca toate cate v-am poruncit voua” (Matei 28, 19-20). (Sa luam aminte aici ce porunca da Apostolilor.)

Vedem, asadar, ca cea dintai porunca este de a-i boteza pe credinciosi, pentru a se salaslui Dumnezeu insusi in cei botezati si ca cea de-a doua este de a-i indemna pe credinciosi sa pazeasca toate cate El a dat porunca sa fie pazite.

Prin urmare, Sfintii Apostoli si apoi urmasii lor, patriarhii, episcopii, preotii, teologii si asa mai departe, nu pot sa-i invete pe oameni ceea ce le spun propriile lor ganduri ca e corect sau ceea ce ei insisi cred ca trebuie sa facem in fiecare situatie. Fie cineva patriarh, arhiepiscop, duhovnic, preot, diacon, calugar sau mirean, este obligat sa ne transmita cuvantul lui Dumnezeu, sfatuindu-ne anume sa pazim poruncile Domnului nostru: “Caci nu ne propovaduim pe noi insine, ci pe Hristos Iisus, Domnul, iar noi insine suntem slugile voastre, pentru Iisus” (II Corinteni 4, 5).

Asa trebuie sa avem o ascultare plina de discernamant, la care putem ajunge numai prin umilinta adevarata. De asemenea, trebuie ca toti robii lui Dumnezeu, indiferent de gradul pe care-l au in ierarhie prin iconomia lui Dumnezeu, sa fie uniti prin ascultare cu Capul Bisericii, Care este Domnul Iisus, pentru ca, daca un singur madular e taiat, acest fapt aduce “neoranduiala” in tot trupul, iar acest membru va da socoteala pentru dezordinea pe care o va crea.

Terminand cuvantul Sau, Domnul a spus: “Dar dupa faptele lor nu faceti, ca ei zic, dar nu fac” (Matei 23, 3). Aici ne putem minuna de maretia dragostei lui Dumnezeu, Care ne indeamna sa pazim tot ce ei ne spun sa pazim, nu insa sa si facem ce fac ei, pentru ca prefacandu-se, ei vor spune, dar nu vor infaptui. Aici Domnul nostru Hristos ne arata ca nu trebuie sa-i judecam, si faptele lor viclene sa nu devina cauza a departarii noastre de El; ne spune ca trebuie sa pazim cu credinta ceea ce ne spun sa pazim, indiferent daca ei insisi in esenta nu-L slujesc, nici nu-L iubesc, ci sunt nevoiti de scaunul pe care sunt asezati sa se prefaca, indemnandu-ne sa pazim poruncile Lui.

Deosebind acum voi insiva adevarul, vedeti ce veti face, daca: 1. un episcop va spune: “Bunii mei copii, Domnul nostru Hristos ne-a profetit in capitolul 13 al Apocalipsei ca va veni cineva care ne va impune sa acceptam semnul cu numarul 666 pe mana sau pe frunte. Lucrul acesta nu trebuie sa-l acceptam, pentru ca vom fi osanditi pe veci si, ca sa nu-L mahnim pe Hristos, nu trebuie sa-l acceptam nici pe cartea de identitate, nici pe vreun card si nici sa votam proiectul de lege prin care se va da puterea de a ni se impune acest numar, pentru ca asa cum e scris «oricine te sileste sa mergi cu el o mila, mergi cu el doua»“. 2. Un alt episcop va sustine ca: “Toate acestea sunt prostii. Nici un numar 666 si nici un semn exterior nu va va vatama. Nu va ocupati de asta, acceptati-l ca sa va faceti treaba si nu mai ascultati toti fanaticii si pe toti care vad pretutindeni numai demoni“.

Cred ca din acest exemplu fiecare dintre voi ii poate distinge pe aceia care il iubesc si ii slujesc lui Dumnezeu si care au grija de propria voastra mantuire, si pe ceilalti, interesati numai ‘’sa fie vazuti de oameni” (Matei 6, 5) si care va insala, voind sa se arate buni fata de voi si sa-si justifice atitudinea lor de apostati, de intoarcere de la Hristos, urmand sa-si traiasca viata asa cum le e lor mai bine, pentru a se sluji pe ei insisi si nu pentru a-L sluji pe Hristos. Pentru cei din urma, sa nu uitam ca e valabil si ce spune Apostolul Pavel; “Fiindca toti cauta ale lor, nu ale lui Iisus Hristos” (Filipeni 2, 21).

In Ortodoxie, nici un papa nu L-a inlocuit pe Domnul nostru Hristos prin infailibilitatea sa. Prin urmare, daca vedem ca cineva nu cauta cele ale lui Dumnezeu, avem atatia alti buni episcopi si preoti etc. care le cauta pe cele ale lui Hristos si putem sa-i ascultam pe ei spunandu-ne ce trebuie sa pazim. Apostolul Pavel, intr-un asemenea caz, sfatuia asa: “Iar de invata cineva alta invatatura si nu se tine de cuvintele cele sanatoase ale Domnului nostru Iisus Hristos si de invatatura cea dupa dreapta credinta… departeaza-te de unii ca acestia” (I Timotei 6, 3, 5).

Crestinii, dandu-si seama ca au inceput sa apara unul unul cate unul ‘’semnele”, se gasesc, asa cum ne gasim noi toti, in situatia dificila in care se gasea si Pilat, care in timp ce avea in fata lui intreg Adevarul, se intreba: “Ce este adevarul?” (Ioan 18, 38). Multi frati ai nostri sunt nelinistiti si se intreaba pe buna dreptate in legatura cu multe din aceste chestiuni si in special cu subiectul cartii de identitate electronice.

Intr-o zi, un grup de patru tineri discuta despre cartea de identitate si fiecare avea cate o parere diferita.

Asadar, spuneau:
– Eu m-am sfatuit cu duhovnicul meu si mi-a spus ca nu trebuie sa primim cartea aceasta de identitate – a spus cel dintai. Sigur, ca o dovada mi-a adus foaia parintelui Paisie.

– Mie mi-a spus duhovnicul ca sunt “ridicole” toate aceste lucruri si ca numai cartea de identitate nu ma poate vatama in vreun fel, a spus al doilea.

– Duhovnicul meu mi-a spus ca daca primesc cartea de identitate si pun peste ea o cruce, n-o sa-mi poate face rau, a spus al treilea tanar.

– Eu l-am intrebat pe duhovnicul meu si mi-a spus ca el nu se ocupa cu Antihristul, ci cu Hristos si m-a sfatuit sa fac si eu la fel, a completat cel de al patrulea.

Dupa toate acestea, tinerii se intrebau cu nedumerire daca ar trebui sa asculte de duhovnicul lor, si daca da, atunci ce se intampla cand duhovnicii au pareri diferite si, mai mult decat atat, cu totul contrarii una fata de cealalta.

Mai apoi m-au intrebat si pe mine si le-am spus ca fiecare trebuie sa asculte de duhovnicul lui pana atunci cand buna noastra maica Biserica, prin ierarhia ei, se va pronunta si va conduce lupta aceasta, pentru ca atunci se vor risipi si norii cei intunecati.

Unii frati ai nostri spun ca anumiti preoti isi exprima, siguri de ce spun, parerile si ca le si publica in carti, devenind astfel publica diferenta de pareri, cu urmatorul rezultat: daca cineva se afla in adevar, atunci se va impartasi de acest adevar multa lume, dar daca acesta nu se afla in adevar, multa lume se va sminti. Biserica noastra spune ca nu o sa fie cuprinsi de hatisuri si nici nu se vor rataci toti cei care vor avea grija ca mintea lor sa fie plina de ravna, curata si de trezvie, cu ajutorul Sfintelor Taine si al ascultarii duhovnicesti. Biserica noastra iubitoare ne invata ca Sfantul Duh este Unul si ca pentru fiecare problema are o singura parere si o singura vointa. Din acest motiv este imposibil ca firea Sa cea buna sa-i “informeze” in legatura cu una si aceeasi tema pe cei patru preoti, reprezentantii Lui, pe fiecare in mod diferit. Aceasta se datoreaza firesc faptului ca inainte de a ne dedica pe noi insine slujirii lui Dumnezeu, nu ne-am ingrijit atat cat trebuia pentru curatirea sufletului nostru.

Daca fiecare duhovnic si-ar fi lepadat propria lui vointa si propria lui parere, ne-am fi unit toti in Unul Hristos, Care este Adevarul cel adevarat, si am fi lasat astfel harul sa lucreze si am invata toate cate El “ne-a poruncit”. Asadar, nu trebuie sa ne instrainam atunci cand ne aflam in fata unei multitudini de pareri, ci bine ar fi sa avem in vedere porunca Apostolului: “Nu va lasati furati de invataturile straine cele de multe feluri; caci bine este sa va intariti prin har inima voastra” (Evrei 13, 9); si cat vom putea, sa ne impartasim de Sfintele Taine, ca sa se lumineze mintea noastra ‘’sa nu mai fim copii dusi de valuri, purtati incoace si in colo de orice vant al invataturii, prin inselaciunea oamenilor, prin viclesugul lor spre uneltirea ratacirii” (Efeseni 4, 14).

Pana cand maica noastra Biserica, prin preacucernica ei ierarhie isi va conduce ca un bun pastor turma, si credem ca acest lucru se va intampla curand, “tu insa ramai in cele ce ai invatat si de care esti incredintat, deoarece stii de la cine ai invatat, si fiindca de mic copil cunosti Sfintele Scripturi, care pot sa te intelepteasca spre mantuire, prin credinta cea intru Hristos Iisus” (II Timotei 3, 14-15).”

(va urma)

(din: IEROM. HRISTODUL AGHIORITUL, “LA APUSUL LIBERTATII”, Editura Sophia, Bucuresti)

(sursa online)

cartea integrala, in format pdf – aici

1573mic.jpg

Urmatoarele parti:


Categorii

Biserica la ceas de cumpana, Ieromonah Hristodul Aghioritul, Noua ordine mondiala/ Masonerie, Parinti athoniti contemporani, Portile Iadului, Razboiul nevazut, Vremurile in care traim

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

13 Commentarii la ““LA APUSUL LIBERTATII” – fragmente (3)

  1. Pentru cine are inca nevoie de dovezi ca diavolul exista … inainte sa constientizeze amenintarea microcipurilor vedeti filmuletul asta:

    http://www.teoriaconspiratiei.com/articole/12/

    Puteti arata si prietenilor acest film, celor care inca au dubii. Sigur isi vor reconsidera punctul de vedere ulterior … daca au o minte deschisa.

    Toate cele bune!

  2. un singur lucru nu inteleg: de ce oamenii nu se intreaba cum Sfintul Ioan Teologul pomenea cu aproape 2000 de ani in urma de aceasta cifra 666, de aceasta pecete care vrea sa stearga pecetea Duhului Sfint de la Sfintul Botez. Ca simplu pacatos ce sint, daca sint lipsit de credinta, macar pentru ca ma iubesc pe mine si vreau sa-mi fie bine, trebuie sa ma intreb cum , de ce ne-a avertizat Sf. Ioan de pericolul pecetii 666, sa caut sa vad ce-i cu ea si daca in sfirsit vad ca-mi face rau, atunci sa ies in strada si sa-mi cer dreptul la a fi asa cum vreau eu, iar nu cum vor ei, slugile vicleanului.Nu mai zic de cei care merg la biserica si isi zic credinciosi. Oameni buni, credinciosi si necredinciosi,ca unul cu totii in strada sa iesim si sa spunem simplu NU celor care vor sa ne impuna o alta ,,viata,, decit cea pe care ne-o dorim. Acestia au luat bani grei pentru oribilitatea aceasta si culmea ei sint cei care ne conduc pentru ca noi i-am ales.Pai, daca noi suntem poporul, atunci alesi trebuie sa asculte de popor pentru ca il reprezinta.

  3. adevarate cuvinte,ma intreb cine sunt aceia care fac constient insinuarea aceasta a numarului numelui fiarei,unii ca sa rada de cei care iau in serios,altii ca sa controleze “mersul societatii”…mi-a venit un gand in legatura cu integrarea cnp-ului din buletine care contine 13 cifre cu acest cod de bare ean13,de pe produsele comerciale,care contine tot 13 cifre si discret 666…Doamne fereste!ma ingrijorez pentru fratii si semenii ignoranti si nestiutori,dar nadajduiesc ca nu vom fi lasati de mila Domnului

  4. Hristos a inviat, domnilor! Poate cineva sa ma ajute cu o nelamurire? Stiti cumva daca in carnetle de sofer existente sunt introduse cipuri?

  5. da ,sint introduse si sint invizibile ,dar ce e mai periculos este ca se ia amprenta faciala si intram in baza de date a fiarei de la Bruxelles,adica in calculatorul acela gigant pe mai multe etaje care asa se si cheama FIARA.Aceste amprente faciale se urmaresc din satelit si cind nu vom mai dori sa primim semnul pe mina sau frunte si vom fugi ne vor gasi si in crapaturile pamintului.Rog cititi pe blogul lui Rafaeludriste ce spune o judecatoare Carmen Paduraru care scrie despre aceste carnete de conducere sub binecuvintarea parintelui IUSTIN PIRVU.Apoi mai este si parerea d-lui LUCIAN CORNIANU,presedinte ACESDS,inginer fizician ,inginer de sistem ,[sursa GARDIANUL],care scrie ca au o periculozitate mai mare carnetele de conducere ,decit pasapoartele [si culmea de acestea nimeni nu comenteaza!!],pt ca undele RIFD au o frecventa mult mai inalta ,existind posibilitatea de FURT DE IDENTITATE mult mai mare decit la pasapoarte ,care au unde cu o frecventa mai mica, si pe care nu le purtam la noi tot timpul ca si carnetele de conducere!Asta e viclenia celui rau ca se pune accentul pe protestul contra pasapoartelor ,cind de fapt GRADUL DE PERICULOZITATE al CARNETELOR DE CONDUCERE E MULT MAI MARE!

  6. @ Alexe si Sofiai: Eu am inteles ca in carnetele de conducere nu sunt introduse, DEOCAMDATA, cipuri: http://www.danionvasile.ro/blog/2009/03/06/nu-exista-cipuri-in-noile-carnete-de-conducere/

  7. Pingback: Război întru Cuvânt » “LA APUSUL LIBERTATII” - fragmente (4)
  8. Va multumesc pentru raspunsuri! Doamne ajuta!

  9. Pingback: Război întru Cuvânt » “LA APUSUL LIBERTATII” - fragmente (5)
  10. Pingback: Război întru Cuvânt » “LA APUSUL LIBERTATII” - fragmente (6)
  11. Pingback: Război întru Cuvânt » “LA APUSUL LIBERTATII” - fragmente (7)
  12. Pingback: Război întru Cuvânt » APUSUL LIBERTATII… de acum tot mai pe viu. De ce nu credem, de ce nu vrem sa stim?
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate