ioan-si-camelia-popa.JPG

  • Parintele Sofronie scria in “Viata si invatatura Staretului Siluan”:

“Cuvantul sau (al Sf. Siluan) era simplu, pasnic, bland si plin de bunatate, dar pentru a-l urma voia sa fii la fel de necrutator fata de tine insuti cum era el insusi. Trebuia sa ai hotararea pe care Domnul o cere celor ce vor sa-L urmeze pana la a-si uri propria lor viata (Luca 14, 26)”.

psofronie20.jpg

  • Parintele Serafim Rose, citat de Ierom. Damaschin:

“In jurnalul sau, parintele Serafim scria: ‘Noi, cei ce ne zicem crestini, nu trebuie sa asteptam nimic altceva decat sa fim rastigniti. Caci a fi crestin inseamna a te rastigni, in aceste vremuri si in oricare alte vremuri, de cand Hristos a venit intaia data. Viata Sa este model – si avertisment – pentru noi toti.

Trebuie sa fim rastigniti individual, mistic, caci rastignirea deplina este singura cale catre inviere. Daca vom invia cu Hristos, trebuie mai intai sa ne smerim impreuna cu El – chiar pana la umilinta cea din urma, cea de a fi inghititi si scuipati afara de lumea cea neintelegatoare.

Si trebuie sa fim rastigniti la vedere, in ochii lumii, caci Imparatia lui Hristos nu este din aceasta lume, si lumea nu o poate primi, nici macar un singur reprezentant al ei, nici pentru o singura clipa. Lumea il poate accepta doar pe Antihrist, acum sau in orice alta vreme.

Nu-i de mirare, atunci, ca este dificil sa fii crestin – nu este dificil, este imposibil. Nimeni nu poate accepta cu buna-stiinta un mod de viata care, cu cat este trait mai autentic, cu atat mai mult duce spre auto-distrugere.

Si din aceasta cauza ne razvratim mereu, incercam sa ne usuram viata, incercam sa fim crestini pe jumatate, incercam sa dobandim ce-i mai bun din ambele lumi. Trebuie pana la urma sa alegem – fericirea noastra zace intr-una din cele doua lumi, nu in ambele.

Dumnezeu ne da tarie sa urmam calea rastignirii; nu exista alta cale de a fi crestin‘“.

sfantul-gheorghe-icoana-rusia.jpg

***

  • detaliu-sf-gheorghe-ochi.jpg Plecand de la raspunsurile formulate anterior prin Cuviosii mari Parinti din ultima generatie de “filocalici”, Sofronie si Seraphim, am vrea sa spunem ca principalul lucru de care cred ca avem nevoie este o hotarare tare, as zice de o hotarare disperata (intelegand prin asta “nadejdea deznadajduita” de care scrie tot parintele Sofronie undeva), provenita dintr-o buna “frica a lui Dumnezeu“, dintr-o constientizare a mortii noastre sufletesti si dintr-o scarba de sine, de a lua o data “taurul de coarne” si a ne incredinta cu totul voii lui Dumnezeu, de a ne uri pe noi insine. Trebuie sa ajungem “la limita”, sa avem curajul sa ne confruntam cu iadul care suntem, sa ne privim in fata si… ajunsi in fata haului, sa strigam, sa plangem, sa batem cu toate fortele la poarta aparent ferecata a lui Dumnezeu! Si nu doar o data, nu doar o zi, ci sa reinnoim cat de des, zilnic daca putem, aceasta hotarare si aceasta plangere, aceasta bataie la poarta Cerului!
  • detaliu-sf-gheorghe-ochi.jpgDe asemenea cred ca este vital sa avem curajul sa privim in fata realitatea tragica a momentului istoric in care traim ca umanitate si ca Biserica. Sa nu ne fie frica sa gandim, sa vedem realitatea fara cosmetizari iluzorii, fara sa ne amagim cu sugestii pozitive imaginare. Sa nu ne fie frica sa spunem lucrurile pe nume – dar sa o facem cu durere, nu cu dispret, nu spre osandire! – si sa spunem minciunii ca e minciuna si sa nu ne prefacem ca o credem, pacatul sa-l numim pacat si sa nu-l relativizam, ratacirii sa-i zicem ratacire, chiar daca e sa parem in ochii “lumii” a fi “intoleranti”; si toate acestea indiferent unde le vedem, la vladica sau la opinca! Sa nu ne fie rusine sa ramanem cu Hristos, cu Adevarul si cu Iubirea evanghelica (nu cu cea “umanista”), sa nu ascultam mai mult de oameni decat de Cuvantul lui Dumnezeu! Sa invatam si lectia lui “Nu!”, lectia fundamentala pe care ne-o predau martirii oricarui veac, sa stim sa refuzam categoric supunerea fata de rau, sa ne impotrivim compromisurilor, sa nu cedam santajelor si chemarilor la o viata tihnita si comoda, intemeiata pe minciuna si lepadare.
  • detaliu-sf-gheorghe-ochi.jpgFara acestea nu calatorim pe  singura cale mantuitoare, pe calea cea stramta, oricat ne-am amagi ca “se poate si altfel”, ca “noi nu suntem sfinti (si nu trebuie neaparat sa fim)“, ca “traim in lume, nu suntem calugari”, ca “suntem in secolul XXI si sunt alte vremuri“… etc.; fara acestea, mereu ne vom complace intr-o viata caldicica, plina de compromisuri si de minciuna, mereu vom amana schimbarile esentiale de facut in noi, niciodata nu vom avea taria sa renuntam la obiceiurile noastre lumesti si vatamatoare, la “tovarasiile rele”, la “neputintele” noastre, la tot ce simtim in constiinta ca e neplacut lui Dumnezeu si piedica in calea harului Sau, fara acestea nu vom iesi niciodata din “caruselul” indreptatirilor de sine si al lamentatiilor fara folos…
  • detaliu-sf-gheorghe-ochi.jpgSa invatam de la Sfintul Mare Mucenic Gheorghe, dar sa invatam si din curajul nebunesc izvorat din prisos de iubire jertfelnica al unor simple femei cum erau mironositele, de la Sfanta Mucenita Alexandra imparateasa (care nu era alta decat sotia marelui ucigas de crestini Diocletian si care, convinsa de Sfantul Gheorghe, s-a lepadat de toate, alegand moartea si sfidandu-l pe sangerosul ei consort imperial!) Si sa ne rugam lor toti sa nu ne lase in lasitatile noastre de tot felul!

AMIN!

sf-gheorghe-micsorat.JPG

saint_georges2.JPG

s42.jpg

s43.jpg

s41.jpg

12 Comentarii »