O meditație:

“pentru evlavioşii intelectuali „neoconservatori”, cei care îl gândesc pe homo religiosus în termenii lui homo economicus, şi nu vice versa, terorismul tehnocratic nu-i terorism.

Este libertate, democraţie, civilizaţie. În România, statul, mass media, intelectualii stângişti şi neoconservatorii se regăsesc de aceeaşi parte a baricadei în eforturile lor de legitimare a Sistemului. Fiecare, cu mijloacele lui, pune umărul la cristalizarea şi propagarea noii ideologii legată de tehnologie şi mondializarea capitalismului financiar sau/şi a „capitalsocialismului” (capitalismul de ultimă oră care privatizează profiturile şi socializează pierderile.) Noua ideologie are menirea să înlocuiască vechiul marxism, aruncat în derizoriu de „socialismul economist”, dar care îl continuă neschimbat în spirit. Regăsim aceleaşi mituri universaliste: Progresul, Munca, Siguranţa, Des/Creşterea economică, la care s-a adăugat, Mediul înconjurător (o reciclare a mitului Naturii).

Aceaşi insistenţă obsesivă asupra discursului abstract în detrimentul realului concret. Aceeaşi ideologie a nimicului, acelaşi mecanism de justificare a distrugerii omului în numele Omului. Miturile universaliste nu mai convieţuiesc sub aripa protectoare a Istoriei ca în vechiul marxism. S-au regăsit sub umbrela Democraţiei, Tehnologiei şi a Societăţii globale, treimea ce alimentează fantasmele sociale ale „omul foarte nou” . Difuzată prin mass media, impusă prin sistemul universitar şi workshopurile sponsorizate de stat, marile corporaţii şi ONG-urile mondialiste, noua ideologie dictează adevărul în câmpul social, decide ce este bine şi ce este rău în sfera morală, redefineşte sau înlătură tradiţiile şi vechile identităţi (religioase, naţionale, individuale).

În România a supravieţuit în virtutea inerţiei o „viaţă culturală”. Cultura în sensul ei tradiţional a pierdut însă „arma simbolică”. Formă goală, glăsuieşte prin voci castrate care nu au nimic important de spus. Influentă, creatoare de semnificaţii şi atitudini în plan social este doar puterea mediatică. Presa centrală şi televiziunile promovează „personalităţi” sub acoperire culturală: mediocrităţi mondene, „lideri de opinie” conformişti, păpuşile serviciilor secrete şi ai societăţilor oculte.

Doar o clarviziune profetică, venită de la Sfântul Duh, ar putea demasca faţa necunoscută a terorismului tehnocratic impus de elite. Sfântul Duh, spre deosebire de „spiritul culturii”, al „naturii” sau „spiritul transistoric” al religiilor panteiste, lucrează „din afara” spre eliberarea noastră efectivă. Orice alt „spirit” din interiorul Sistemului, care se instalează ca referinţă universală, produce un discurs totalizator, sau de-a treptul totalitar. Nu face decât să ne înrobească prin „integrare”, oferindu-ne o libertate iluzorie (de exemplu, libertatea de care ne bucurăm în cyberspace).

O astfel de „luciditate profetică” a avut părintele Iustin Pârvu, când s-a ridicat împotriva paşapoartelor biometrice. Capetele pătrate din presa românească au catalogat apelul bătrânului duhovnic drept „puseu penibil de panică apocaliptică”. Speriaţi de acuze, unii dintre creştinii care s-au pronunţat în mod public împotriva cipurilor, s-au retras pe poziţii defensive şi „raţionale”. Au adoptat un ton „moderat”, plin de „discernământ” caracteristic jocului în teren. În apelul său, părintele Iustin Pârvu a surprins din perspectivă escatologică momentul istoriei în care trăim („vremurile în care ne aflăm acum sunt premergătoare acestor profeţii”), a definit „exact” situaţia noastră reală („România a ajuns astăzi putregai”), a prezentat obiectivul („să rezidim neamul acesta” prin „a rezidi fiecare în parte sufletele noastre”) şi a indicat calea (Lupta este deschisă! Luptaţi până la capăt!) Ca să nu existe nici o îndoială asupra radicalităţii mesajului său, a exclus orice urmă de compromis („Să nu credeţi că putem sluji şi lui Dumnezeu şi lui mamona”).

Apelul lui Iustin Pârvu este o mărturisire a numelui lui Dumnezeu în mijlocul noilor idoli şi un îndemn la eliberarea persoanei timpurilor noastre. Este un cuvânt viu care vrea să ne aprindă – „Am venit să aprind focul pe pământ”, spune Mântuitorul. Deocamdată, de aprins nu s-a aprins nimeni, doar s-au „energizat” ciberantropii însărcinaţi să menţină Ortodoxia în Sistem.

Cine are urechi, să asculte…”

Nu cerem ca Sf. Snod sa dea pasapoarte, ci doar sa santioneze moral actiunea inregimenatrii biometrice si sa intervina pentru varianta echitabila, ca guvernul sa nu faca discriminare in problema eliberarii pasapoartelor, privind timpul de valabilitate a lor.

Post usor si Sfintele Pasti cu multe bucurii duhovnicesti!

Pr. Mihai

nu as vrea sa fiu inteleasa gresit….
s-a mai facut un pas …mic , dar s-a facut !
ma gandesc la o comparatie, poate nu tocmai potrivita si anume
Mantuirea este buna FOARTE insa , cu toate acestea, Insusi Dumnezeu nu forteaza vointa omului in aceasta alegere – Se da pe Sine, ii da repere, nuieluse , minuni, doar-doar va intelege , va vedea si va alege mantuirea !
insa nu-l forteaza pe om – e la libera alegere, cum s-ar spune….
asa si cu actele acestea
noi, ortodocsii care intelegem ce inseamna acceptarea unui astfel de act biometric, nu avem dreptul sa fortam alegerea nimanui – oricat de bine intentionati am fi …
chiar daca stim ca e bine sa refuzam acele acte biometrice
asa incat , faptul ca vor exista doua alternative si anume : acte cu cip si acte fara cip nu cred ca e o solutie gresita
in plus, daca retin bine, era o pilda : nu esti cinstit daca n-ai furat dintr-o camera in care … nu exista nimic !
asa incat , alternativa – adica acte cu cip/ acte fara cip -nu va face decat sa cearna , sa descopere pe fiecare cum sta in incredintarea lui , cui vrea sa apartina : lui Dumnezeu sau lui mamona

ii sunt recunoscatoare Parintelui Patriarh pentru acest pas inainte si ma rog sa-l intareasca Bunul Dumnezeu si sa-l stra-lumineze Maica Domnului in continuare, pentru ca inteleg ca acolo, sus, “pe culmi”, bat uraganele….asa cum spunea Sfantul Serafim Sobolev

in plus, poate ar fi bine sa fie postata si parerea Parintelui nostru sfant si drag , Ilarion Argatu , referitor la semnul de pe frunte ….

va rog pe toti sa ma iertati daca nu m-am facut inteleasa

Maica Domnului cu noi !

Sa fim seriosi! Este prea tarziu ceea ce credeti Dvs.ca ar fi in drept a fi respectat : vointa si demnitatea umana! Reeducarea de la Pitesti, Aiud, Gherla, Targu Ocna, Jilava, Baia Sprie, Targsor, Canalul Dunarea Marea-Neagra in care, se muncea 20 de ore pe branci din 24, Ioan Ianolide a spus si specificat clar ca, reeducarea nu s-a limitat doar la ei ci, o data omologata (in puscariile romanesti) va continua si se va perpetua pentru ca, ai nostrii semeni dorm ‘somnul cel de moarte in care-i adancira barbarii de tirani’; unul ca Turcanu, Popic, Sepeanu, Zeller, Dumitrescu, Caller, Nicolski, Teohari Georgescu, Ana Pauker se vor multiplica si generaliza; or sa intram ‘in tura’ de-a valma tradati de politicieni, intelectuali, preoti (unii), ierarhi, IPS-titi pana la Prea(Ne)Fericiti care, canta cum li se joaca!

Este DEJA prea tarziu! Fiecare pe barba lui, pe spinarea lui, pe turta lui! Dumnezeu sa-i/sa ne intareasca pentru a merge nu pana la sfarsit!

Cei reeducati – cu exceptiile de rigoare – au fost transformati in monstri, bestii sadice, nebuni masochisti, in criminali ai disperarii; nici-unul dintre noi (care ati citit cartea) nu cred ca ar fi rezistat eroic si pana la capat in urma experimentului diabolic si inuman la care au fost supusi acesti oamneni! Suferinta lor a fost ‘tortura nuda, cruda, primara, incredibila’ si inimaginabila – spun eu!

Insusi Pr.Calciu Dumitreasa a refuzat sa-si astearna in amanunt ororile la care a fost supus fiindca, il intorceau – din nou – pe dos, il umplea de oroare, de senzatia Iadului simtit si gandit de-acolo…cine nu invata din istoriile (istorisirile) celor de dinainte, risca sa cada in aceleasi greseli! Uite-asa, asistam pasivi (unii..), neputinciosi, saraciti, uluiti, prostiti cum ni se pregateste…infiintarea Iadului pe Pamant ca o pregustare a celui vesnic!