“Sa stam cu-n ochi la rugaciune si pocainta si cu celalalt la ce se intampla in lume, anuntand si pe altii” .

Dumnezeului nostru slava!

Noi (fiindca nu e vorba de unul singur) am incercat si inclinam sa credem ca am reusit intr-o oarecare masura, cu ajutorul lui Dumnezeu, sa nu ne abatem, in general, pe pagina aceasta, de la o linie duhovniceasca, nici in tratarea celorlalte teme si nici sa insistam obsedant numai pe un anumit subiect, pana la suprasaturatie, adica sa incercam sa ramanem, asa cum ne invata Cuviosul Serafim Rose, si cu picioarele pe pamant, dar si cu inima la cele de sus, dincolo de cele ale lumii.

Nu credem totusi ca e vorba de mandrie, cand vrem mai curand ceva care sa ne tina conectati la actualitate, dar e posibil sa fie vorba, de multe ori (nu mereu) si de o zona mai superficiala din noi, mai dornica de ceva “palpabil” si care sa nu provoace neaparat la o schimbare launtrica sau la o adancire de sine. Astazi nu ai cum sa faci abstractie de tot ce se intampla in jur si ne afecteaza puternic pe toti. E foarte adevarat insa – si chiar ne preocupa asta – ca ne este mai usor sa sa ne lasam confiscati si manati de o ravna dupa “dreptate”, care s-ar putea sa nu fie chiar intotdeauna cea duhovniceasca si sa riscam sa ne deturnam atentia si eforturile exclusiv catre cele exterioare.

De accea, avertizam si noi cat putem ca trebuie sa avem grija sa pastram dreapta socoteala si grija pentru o viata duhovniceasca si sa nu cumva sa cadem intr-o stare de agitatie sterila si intr-o tulburare ravasitoare.

Inainte de toate avem nevoie de pocainta si de lupta cu noi insine. Si, cum mai spuneam si in alta parte, daca luptam cu ecumenismul, cu cipurile, cu masoneria, cu toate slugile antihristului, in schimb nu luptam in primul rand cu… noi insine, cu patimile din noi, cu duhul lumesc care ne stapaneste, atunci vom sfarsi lamentabil, fie in inselare si nebunie, fie in a ne lepada chiar noi insine, pana la urma, precum Saprichie preotul, pentru ca am bravat si nu am dus lupta IN DUHUL lui Hristos. Nu e de ajuns sa (zicem ca) luptam pentru Hristos, daca nu o facem si in Duhul Sau. Avem nevoie, chiar si acum, in aceste vremuri – de fapt, cu atat mai mult acum! – de multa smerenie ca cea a vamesului, de duh de pocainta si de iubire chiar si pentru vrajmasi. Fara acestea, Dumnezeu NU este cu noi, chiar daca zicem ca facem ceva in numele Lui, si riscam sa ne spuna la Judecata ca celor din Evanghelie: “Nu va cunosc pe voi!”. Sa nu fie!

http://www.razbointrucuvant.ro/2007/09/27/ce-avem-noi-de-facut-astazi-pentru-a-ne-mantui-si-pentru-a-ne-pregati-de-incercarile-ce-vor-veni/
http://www.razbointrucuvant.ro/2008/10/27/parintele-adrian-cine-braveaza-greseste/
http://www.razbointrucuvant.ro/2009/02/07/parintele-adrian-fageteanu-sa-nu-primeasca-nimeni/
http://www.razbointrucuvant.ro/2007/04/17/salvarea-ortodocsilor-de-astazi-i/
“ ‘Doamne, Doamne! N-am proorocit noi în numele Tău? N-am scos noi draci în numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în numele Tău?‘. Cei “aleşi” sunt cei care rostesc aceste cuvinte – cei care şi-ar fi “plătit datoriile” şi ar fi avut reputaţia de slujitori ai lui Hristos, făcînd lucruri care să impresioneze, în mod ostentativ pentru El. Şi Domnul va răspunde: “Niciodată nu v-am cunoscut pe voi; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi cei care lucraţi fărădelegea” (Matei 7:23-24). Unde au greşit, pentru a fi respinşi atât de aspru de Domnul? În “numele” lui Hristos au făcut lucrurile lor, dar nu în Duhul lui Hristos, şi astfel nu vor fi trăit potrivit poruncilor Lui. Faptele lor, fiind făcute pentru lumea aceasta, vor pieri în această lume. Se vor fi purtat conform credinţei pe dinafară, dar în interior nu-şi vor fi îndreptat vieţile către cer. Şi se vor afla în faţa Judecătorului cu mâinile goale”. (IPS Averchie)